Din Vâlcea până la Paris. Lucia Popa, românca formată de Anastasia Soare, și imperiul ei

Lucia Popa a plecat din Râmnicu Vâlcea cu sprâncenele distruse și cu identitatea fisurată, dar la Paris a construit o lume în care totul se face pe sprânceană. Întâlnirea cu Anastasia Soare i-a schimbat destinul, iar astăzi femei din SUA, Orientul Mijlociu și Europa vin special pentru metoda ei, o arhitectură a privirii care redă putere, armonie și curaj.

Magda Colgiu-David - Senior Editor
Din Vâlcea până la Paris. Lucia Popa, românca formată de Anastasia Soare, și imperiul ei

Lucia Popa a plecat din Râmnicu Vâlcea cu sprâncenele distruse și cu identitatea fisurată, dar la Paris a construit o lume în care totul se face pe sprânceană. Întâlnirea cu Anastasia Soare i-a schimbat destinul, iar astăzi femei din SUA, Orientul Mijlociu și Europa vin special pentru metoda ei, o arhitectură a privirii care redă putere, armonie și curaj.

Lucia Popa este exemplul perfect că voința rupe munții. Frumoasa tânără plecată din Vâlcea are success la Paris, capitala mondială a modei, stilului și a frumuseții.

Lucia își amintește perfect momentul în care viața ei s-a schimbat. „Prima mea experiență de pensare a fost traumatizantă. Mi-a fost îndepărtată o mare parte din sprâncene și am simțit că îmi pierd identitatea”, spune. Era adolescentă, hipersensibilă, într-o perioadă în care fiecare detaliu al chipului putea fi interpretat ca o declarație despre cine era. „Culoarea a devenit felul meu de a mă exprima”, povestește. Machiajul a fost refugiul ei, locul în care vulnerabilitatea se transforma în formă, în nuanță, în control.

Totul a început dintr-o rană

S-a născut în Râmnicu Vâlcea și a avut o adolescență în care machiajul era limbajul secret al supraviețuirii. „Machiajul m-a ajutat să mă redescopăr și să-mi reconstruiesc identitatea”, spune. Așa a început totul: dintr-o rană. Dintr-o pierdere. Dintr-o sprânceană smulsă prea mult.

Drumul spre Paris nu a fost un vis, ci o întâmplare. „Nu pot spune că Parisul fusese un vis construit conștient”, mărturisește. Profesorul de franceză îi spunea „La Parisienne”, dar destinul nu se arătase încă. Oportunitatea a apărut în timpul facultății, când studia jurnalismul la București. „Am venit în Franța alături de un brand de cosmetice. Am simțit că era o oportunitate care putea apărea o singură dată în viață.” Două-trei luni, atât își propusese. „Nu mi-am imaginat nicio clipă că această experiență temporară avea să devină începutul întregii mele vieți în Franța.”

Parisul a devenit orașul în care s-a format, s-a disciplinat, s-a rafinat. A studiat cu cei mai buni din lume. „Mi-am dorit să înțeleg diferite școli, tehnici și perspective înainte de a-mi crea propria metodă.” America, Rusia, Serbia, România. A vrut să vadă tot, să compare tot, să înțeleagă tot. A vrut să fie impecabilă.

Întâlnirea cu Anastasia Soare

Momentul decisiv a fost întâlnirea cu Anastasia Soare. „Ne-am întâlnit la un prânz, la Paris, și am avut imediat o conexiune foarte bună”, își amintește Lucia. A doua zi a susținut probele. „Am fost angajată chiar de ea.” Anastasia i-a consolidat precizia, exigența, disciplina. „Una dintre cele mai importante lecții a fost să nu-mi neglijez viața personală.” Iar comparația cu pioniera sprâncenelor nu o irită. „Comparația cu Anastasia Soare mă onorează.”

Lucia nu crede în perfecțiune. Crede în armonie. „Simetria pe care o propun nu este una rigidă, matematică… Este o simetrie care ne conduce către o exprimare mai profundă a identității.” Se compară cu un peisagist. „El nu schimbă natura copacului, ci îl pune în valoare.” Așa vede și sprâncenele: nu ca linii, ci ca arhitectură a privirii. „Nu există privirea perfectă, ci privirea care ni se potrivește.”

Complimentul suprem

Astăzi, femei din SUA, Orientul Mijlociu și Europa vin special la Paris pentru ea. „Este o formă extraordinară de încredere”, spune. Complimentul suprem? „Când o persoană îmi spune că se simte mai puternică și mai stăpână pe sine.” Lucrează și cu bărbați. „O privire mai bine pusă în valoare le întărește prezența.”

Drumul nu a fost ușor. „Au existat momente în care am vrut să renunț”, recunoaște. Cel mai greu a fost când a investit trei luni și jumătate în formarea unei persoane care nu îi împărtășea valorile. „A trebuit să accept tot ceea ce pierdusem deja.” A învățat „the hard way” că excelența nu se negociază. „Antreprenoriatul te obligă să evoluezi ca persoană.”

Una dintre cele mai rafinate abordări din universul sprâncenelor

Astăzi, metoda Lucia Popa este una dintre cele mai rafinate abordări din universul sprâncenelor. „Metoda pe care am creat-o este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le-am putut aduce”, spune. Următorul pas? „Metoda Lucia Popa trebuie să devină o referință internațională.” Parisul rămâne centrul, dar viitorul e mai mare decât un oraș.

Lucia nu a plecat din Vâlcea ca să fugă. A plecat ca să se găsească. Și s-a găsit în privirile oamenilor pe care îi ajută să se recunoască. „Privirea poate spune cât o mie de cuvinte”, spune. Iar povestea ei spune și mai multe.

 

Distribuie articolul pe:

4 comentarii

  1. Japonia si UK daca n-au una care sa penseze sprancenele pe tron, imparateasa lumii…cat de putin valoreaza un operator de la o centrala nucleara fata de o pensatoare de spancene asta da pretuire…

  2. o profesie banoasa in comunism aceea de coafeza care primea bagsiji mai mare decat un coafat de 9 lei primea zece lei si putea sa-si permita sa plateasca o femeie simpla sa mearga in locul ei la muncile campului unde erau obligati si medicii sa puna umarul, dar unde n-ar fi lipsit ca nu erau coafeze, azi devin mai importante decat moasele care aduc pe lume copii ca le fac sprancenele unor dame…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.