„Dior”, o poveste fascinantă din perioada „New Look”

În cadrul festivalului “Normandia Impresionistă”, care se desfăşoară în acest an, sâmbătă 4 mai, va fi vernisată expoziţia “Impressions Dior”, care pune în evidenţă legăturile între “Casa Dior” şi mişcarea impresioniştilor, ieri, ca şi azi.

Din 4 mai în 22 septembrie, la Granville, poate fi vizitată această încântătoare expoziţie care relevă legătura artistică a stilistului cu rădăcinile inspiraţiei sale, născută în atmosfera peisagistică a locului aflat între mare şi cer, într-un ţinut plin de flori pe care l-au iubit în aceeaşi măsură impresioniştii şi în care Christian Dior şi-a petrecut copilăria. Firul roşu al expoziţiei fuge de la primele creaţii, lansate în deceniul 1947-1957, până la acelea ale succesorilor săi.

O rochie de bal elegantă şi sofisticată

Creaţia sa “New Look” era axată pe “femeia floare”, tradusă într-o rochie cu o fustă amplă, ca o corolă, lungă până la gleznă, împodobită cu flori. Şi nu numai. Reinterpretările impresioniste ale creatorului se traduceau prin volanele cu crinolină, prin turnuri şi linii tipice epocii, aşa cum se pot vedea în celebrul “Dejun pe iarbă” al lui Claude Monet sau în tabloul “O duminică după-amiază la Grande Jatte” a lui Seurat.

Rochia Madeleine

Expoziţia aduce un omagiu modei haute couture, având ca temă natura, florile şi “open air”. Într-un cuvânt, o expoziţei care celebrează două lumi: cea a artei şi cea a stilistului, declinate atât prin picturi, cât şi prin veşminte, traversând teme ale naturii, imagini ale femeii, jocuri ale luminii şi ale mişcării.

Dior şi Impresionismul

Christian Dior, care a renunţat să urmeze cursurile Şcolii de Belle Arte pentru a nu-şi contraria mama, a deschis, la 23 de ani, o galerie de tablouri în care i-a lansat pe încă necunoscuţii Salvador Dali şi Alberto Giacometti. Privind veşmintele de arhivă şi operele de artă ale maeştrilor vechi, moderni şi contemporani, sursa de inspiraţie a designerului se relevă clar. Sunt alese câteva „momente” ale lungii istorii de aproape 65 de ani a „Casei Dior”.

Casa Dior din Granville

Asistent al lui Pierre Balmain, Cristian Dior şi-a fondat propria Casă de modă în 1946, graţie ajutorului financiar al lui Marcel Boussac, regele textilelor. Apoi, şi-a deschis primul butic în Avenue Montaigne, o adresă devenită mitică. În februarie 1947, Christian Dior, în colaborare cu Pierre Cardin, prezintă prima sa colecţie de modă, pe care o intitulează “Corolles”, inspirându-se din siluetele florilor pentru a-şi desena modelele. Succesul este uluitor, astfel încât Carmel Snow, de la “Harper’s Baazar”, defineşte stilul Dior ca “The New Look”. Cu talie marcată, cu umeraşi, cu fuste-corolă şi lungi până la gleznă, avangardistul Christian Dior dădea naştere unui stil nou.

Creaţie Dior

Designerul redesena silueta feminină, înlăturând linia masculină a modei vremii, eliberând gâtul, adâncind decolteurile, reinventând nepăsarea şi glamour-ul. Estetul a devenit un creator al avangardei pe care o admirase atât de mult la pictori şi sculptori. Silueta feminină era modelată de arhitectura vestimentară, amintind o întreagă istorie a nudului feminin în artă, de la languroasa „Femeie la baie adormită” a lui Chasseriau la figurile monumentale ale lui Modigliani şi la cele ale lui Helmut Newton.

Charlize Theron, cu o splendidă rochie aurie, făcând reclamă pentru parfumul J’adore

„Lunga Rochie Eden” din organza cu imprimeu floral aminteşte de un „Peisaj italian” al lui Marc Quinn sau de cel normand al lui Bonnard. Dar epoca cea mai iubită de creator a fost „Belle Epoque”. O epocă de tandreţe, care a generat creaţii despe care Jean Cocteau scria: „În Dior există zeul şi există şi aurul”.

Marlene Dietrich, în Dior

Pe când era încă tânăr şi temător, o ghicitoare i-a prezis lui Christian Dior: „Ai să traversezi adesea mările”. Când şi-a lansat prima colecţie, succesul a fost mondial. Eva Peron nu mai accepta decât Dior. Ambasadori ai unei culturi hispanice, Dior şi succesorii lui vor juca între negrul raselor de călugăriţă, în stilul lui Goya, şi barocul exacerbat din „Madona îndurerată”. Fanteziilor latino-americane le-a urmat sofisticata Japonie, unde Dior şi-a deschis un atelier de haute couture.

Din expoziţia Impressions Dior, Dior et l’Impressionisme

Rasa călugărescă a fost înlocuită de chimono şi de imaginea stampelor, ca în „Mantoul Suzuka-San”, din pânză brodată şi pictată de mână, creat de John Galliano pentru colecţia de primăvară-vară a anului 2007, care reia, ca într-un joc de oglinzi, celebrul „Sub marele val în largul coastei la Kanagawa” de Hokusai. Aşa cum alte trei veşminte amintesc de picturile lui Matisse din Tanger, îmbinând savant orientalismul, baletele ruse şi fina cizelare a croitorului Paul Poiret, pe care Christian Dior îl venera.

Manechine pozând pentru Casa Dior în 1957

În 1957, Casa Dior asigura mai mult de jumătate din exporturile de haute couture ale Franţei. În plină glorie după lansarea colecţiei “fuseau” (fusta creion), mulată pe corp, Dior dispare brusc, în timpul unei crize cardiace. Yves Saint Laurent, atunci în vârstă de 21 de ani, preia frâiele Casei pariziene. Prima colecţie Yves Saint-Laurent integrează Casa Dior şi obţine un veritabil succes. Chemat în armată, deoarece avea vârsta de 21 de ani, el îi cedează locul lui Marc Bohan, care va deveni directorul artistic al acestui imperiu, până în 1989, când ajunge la conducere Gianfranco Ferré.

O rochie de bal vintage

Rochie de bal din expoziţia de la Granville

În 1990, “Casa Dior” trece sub controlul magnatului luxului Bernard Arnault. Din 1996, se bucură de prezenţa lui John Galliano, care devine director artistic timp de un deceniu, alături de Victoire de Castellane, şeful departamentului Bijuterii de lux. În 2000, Hedi Slimane este numit directorul artistic al colecţiei bărbăteşti, apoi al departamentului de parfumerie.

Impressions Dior

Dior Vintage Star

John Galliano, Hedi Slimane şi Victoire de Castellane revoluţionează moda.

În 2011, John Galliano este demis din funcţie în urma unui scandal. Iar ca succesor vine creatorul belgian Raf Simons.

Dar, de la naşterea Casei, în 1947, până la Raf Simons, impresionismul a fost mereu prezent în creaţiile Casei. Vila “Les Rhumbs”, casa copilăriei lui Christian Dior, este cadrul încântător pentru idealul impresionist. De aceea nu este de mirare că în ADN-ul creatorului se regăseşte această sensibilitate care i-a inspirat creaţiile. Să ne aducem aminte că Christian Dior scria într-o autobiografie despre casa copilăriei sale: “Viaţa mea, stilul meu datorează totul situării şi arhitecturii ei”.

Moda şi Belle Epoque la Dior

Inspiraţia impresionistă este ca un veritabil omagiu adus maeştrilor acestui curent, cele 70 de rochii selecţionate fiind expuse alături de pânze ale impresioniştilor. Ele datează de la primele sale creaţii, din 1947, la cele ale lui Raf Simons, trecând, bineînţeles, prin cele ale lui John Galliano. Muzeul datează din 1990 şi este într-o splendidă vilă din Belle Epoque, în care este retrasată puternica corelaţie între numeroasele modele ale casei Dior şi mişcarea picturală impresionistă.

Rochie de seară din tafta roz boreal, 1948

Model din expoziţia Christian Dior

Modele din 1950, inspirate din grădinia englezească a creatorului, vizibilă în această selecţie inedită, se confruntă cu peste 20 de tablouri impresioniste realizate de Monet, Degas, Renoir, Berthe Morisot, graţie Muzeelor d’Orsay, Marmottan, cât şi numeroaselor colecţii private. Christian Dior era un împătimit amator de artă, încât mărturisea: “Iubesc prea mult pictura ca să pictez eu însumi”. Cu toate acestea, găsea întotdeauna în impresionism sursa sa de inspiraţie.

Rochie roz pompon, din muselină de mătase, imprimată cu trandafiri, colecţia 1952

Detaliu dintr-o rochie-lalea, din organza, brodată cu lăcrămioare, a Casei Dior

Sunt prezentate rochii-tablou, fotografiate de Patrick Demarchelier, cum ar fi fi „Rochia Madeleine”, din tul brodat, în degradeuri de gri, din colecţia 2005-2006 a Casei. Viziuni anacronice, de mare farmec, au fost inspirate de fastul toaletelor reginei Marie-Antoinette, aşa cum apare ea într-o pictură de Elisabeth Vigée Le Brun, care a inspirat „Rochia Angie”, din „faille” (material preţios ce aliază în ţesătură lâna şi mătasea) de culoarea fildeşului, brodat, din colecţia de toamnă-iarnă 2000-2001.

De la istoria balurilor la simfonia parfumurilor

Muzeul primeşte şi alte tezaure evocând istoria balurilor prin intermediul accesoriilor din secolul al XIX-lea. Femeile purtau în mână un buchet de flori, un evantai, un carnet de bal sau un flacon de parfum, cealaltă mână fiind destinată cavalerului. Suportul pentru buchete, cu un inel din baga, le permitea să nu-şi murdărească mănuşile. Sărurile şi oţetul erau conţinute în mici fiole, ca un remediu împotriva căldurii sufocante din sălile de bal şi a corsetelor foarte strânse.

Desen de Christian Dior

Rochie de seară din organza albă, brodată cu benzi de muselină în degradeuri de roz pal, colecţia 2012-2013

Expoziţia continuă în grădină cu fotografiile rochiilor de bal. Pot fi admirate atât rochiile create de el, cât şi cele ale lui John Galiano, simple, dar de o eleganţă atât de pariziană.

Expoziţia de prelugeşte cu “impresionismul” parfumurilor, un parcurs deinterpretare olfactivă a operelor acestei mişcări. Muzeul Christian Dior aduce în aceeaşi măsură un omagiu parfumurilor Casei, cu note retro, precum “Diorama”, “Diorissimo”, “Diorling”, “Diorella” şi miticul “Eau Sauvage”, în care creatorul era extrem de implicat. Să creezi un parfum de esenţe citrice care să fie pe placul femeilor cu gusturi şi cu atitudini dintre cele mai diferite nu era o nimica toată nici pentru Casa Dior.

Trei femei cu umbrelă de Marie Bracquemond

Chiar dacă debuta printr-o revărsare de ţanţoşe lămâi siciliene şi bergamotă, “Diorella” azvârlea imediat în joc un braţ de iasomie şi de caprifoi, însoţite de o boare delicată de zambile pentru a le mai lua ceva din tărie, apoi un iz de piersică care rotunjea contururile, conferind o aureolă încântătoare. Acestora li se mai adăugau snopi de frunze verzi de ferigi, de licheni, precum şi o vagă umbră de paciuli. O adevărată capodoperă de armonie şi de echilibru. Nu avea nici feminitatea intensă a parfumului “Miss Dior”, nici mistica orientală de la “Dioreesence”, nici inocenţa lui “Diorissimo”, nici voluptatea lui “Poison” şi nici enigmatica învolburare marină a lui “Dune”. Aduce mai degrabă cu o zi însorită de vară, într-un piesaj rustic, de la malul mării, ca o lumină galben-aurie a florii-soarelui din tablourile lui Van Gogh sau cu o natură statică cu flori şi cu fructe pictată de Matisse. La fel ca şi rochiile uşoare şi luminoase ale lui Dior, ca şi ţesăturile extravagante şi voluptuoase în auriu, rubiniu, ambră, topaz, aramă, bleu-ciel, gri-lavandă, acaju…

Impresionismul şi moda

Expoziţia se termină în vârtejul de mătăsuri ale tuturor rochiilor de stele. Şi desigur, nu poate fi uitată mica steluţă aurită pe care Dior a găsit-o pe stradă în ziua creării Casei sale de Haute Couture. Semn al zeilor? În orice caz, obiect-fetiş de care nu s-a despărţit niciodată.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.