Jocul de-a Justiția, în interesul clanurilor infracționale extinse, a devenit pe viață și pe moarte. Într-atât de uriaș este parcursul încălcării legislației, culpa și degradarea aferente, încât singur obiectiv pare a fi conservarea liniilor directoare și de forță de până acum.
Pe de altă parte, inactivitatea SIIJ, prin lipsa trimiterii în instanță a dosarelor instrumentalizate, devine un alt aspect al blocajului din sistem.
Faptul că, din peste 8000 de magistrați, câți sunt în România, peste 70 % fac, prin activitatea lor, cel puțin discutabilă, obiectul unor sesizări la SIIJ, arată care este dimensiunea fenomenului, în fapt un dezastru umanitar.
Dosarele înaintate la SIIJ privesc grave abateri, care pot fi constate cu ochiul liber, parte integrantă a degradării publice și a fenomenului de corupție care falimentează drepturile și minima calitate a vieții în România.
În situația in care SIIJ este un fel de gheretă a portarului de la Ministerul Justiției, pe cale de a fi dovedita nu doar ineficientă, dar reliefând alte vicii ale sistemului, instituțiile vor intra în colaps.
Mecanismele de reglementare sunt esențiale și fără ele totul este sortit corupției. Contrainformațiile din instituțiile cu regim special pot fi modelul legal eficient și ideatic după care s-ar putea realiza împlinirea legalității, de la Justiție la ultima descentralizată.
Instituțiile publice au nevoie în România de o centrare în sensul utilității publice funcționale și de un control riguros privind calitatea funcționării în sensul normelor de drept care le sunt aplicabile.
Plecarea ministrului Ion de la Justiție, pe fondul deșertificării Constituționale, cu magistrați care, unii dintre ei, sunt rezultatul faptului că nu s-a dat o lege a lustrației, apare ca irelevantă, deși poate ar trebui să nu fie așa.
Lupta pentru fotoliile de la Justiție este rezultatul conflictului de interese de tip mafiot, cel care a menținut actul de Justiție într-o constantă degradare.
Din 2000 nu 2010, scuze.