Novak Djokovic și Hamad Medjedovic au învins ieri cu 6-3, 3-6, 6-3 perechea formată din Petros Tsitsipas și Aristotelis Thanos, Serbia trecând de Grecia cu scorul de 3-0 la general și rămânând în Grupa Mondială a Cupei Davis.
Față de meciurile din prima zi care au fost plictisitoare, fără miză și cu o diferență de la cer la pământ între adversari, de data aceasta, combatanții și-au încrucișat rachetele și s-au luptat până la epuizare. Publicul a gustat calitatea jocului, tensiunea și mai ales artificiile tehnico-tactice etalate de King of Serbia. Nici colegul și partenerul Hamad nu a fost mai prejos. Foarte tânăr și încă fără experiență( doar 21 de ani), Medjedovic a prins și a luat putere de la Djokovic.
Respirând același aer, în aceeași jumătate de arenă cu Nole, nu ar fi avut cum să nu fie la fel de puternic. Nole îți transmite o energie și o forță ieșite din comun. Mărturisesc că aș fi dorit să fiu eu în locul copiilor de mingi din cele 4 colțuri de teren, atunci când Novak se îndrepta spre ei și le cerea gesticulând din mâini și strigându-le să-i dea mingile cât mai repede posibil, în așa fel ca între servele bine plasate, adversarii să nu aibă timp să se regrupeze.
Oare cum va fi de aseară viața acestor copilași de 8-9 ani care vor rămâne marcați definitiv că au fost în echipă, pentru câteva clipe din cele 2 ore și ceva din meci, cu cel mai mare jucător din istorie și cu simbolul țării lor, Serbia??
Grecii au jucat foarte bine la dublu, erau specializați în a sta la fileu ș ai răspunde ca la volei din săritură și voleuri direct în puncte câștigătoare. Nu știu de câte ori l-au adus la disperare pe Djokovic cu stilul acesta. Toate variantele pe care campionul sârb le încerca, de a trimite peste fileu și la adversari, veneau anihilate de acest stil. A țipat de nervi, s-a pus în genunchi, a privit debusolat spre banca proprie și a dat atât de tare cu racheta într-o minge spre podea încât a zburat până în tavan și la întoarcere ar fi căzut în capul meu dacă nu m-aș fi ferit. Nu cred că m-aș fi supărat. O minge lovită de Djokovic să te nimereascâ nu poate fi decât o onoare.
A fost peste tot. A servit 13 ași, a returnat simplu, și complicat prin plonjoane și șpagaturi. Zbura dintr-o parte în alta după puncte și după victorie. O lovitură prinsă de greci ca din tun a ricoșat din teren direct în tribune și era cât pe ce să atingă zidul și un spectator s-o prindă cu mâna. Exact în ultima fracțiune de secundă a apărut el și ,pe spate, a reușit faza întregului turneu readucând mingea în joc. Finalmente după un rollercoaster punctul a revenit Greciei, dar frumusețea, încrâncenarea și devotamentul cu care a luptat, i-a făcut pe cei 5000 de oameni prezenți în sala Aleksandar Nikolic să se ridice în picioare și să scandeze cât îi țineau puterile ” Nole „, ” Nole „, ” Nole „.
Grecii au condus cu 3-0 în primut set, apoi au fost egalați și nu au mai putut opri tăvălugul. 6-3. Setul al doilea a fost echilibrat, spectaculos, cu răsturnări de situație și adjudecat de oaspeți. 3-6. În decisiv speram să piardă sârbii ca să mai joace Djokovic încă un meci la simplu și astfel să mă bucur de a-l mai vedea pe teren.
N-a fost să fie. Probabil Novak se hrănea din ura înfrângerii din finala de anul trecut de la Malaga(la care am luat parte și eu) contra Italiei și s-a aruncat asupra bieților greci cu tot arsenalul tehnico-tactic pe care îl deține și pe care l-a căpătat în cei peste 20 de ani de tenis de înalt nivel. 6-3.
Acest articol este susținut de brandul românesc de sucuri bio Melissimo.
Mulțumim domnului Ilie Potecaru
https:// melissimo.ro/
Pfft, e pe duca trumpianistu’ si nu e cine să-l glorifice.