Doi granzi se „ceartă” şi câştigă surpriza Kittel

Seria rezultatelor surpriză a reînceput. Marcel Kittel, sprinter de profesie, dar outsider în faţa tridentului Cavendish-Greipel-Sagan, a reuşit să câştige prima etapă de plat din această săptămână. Favoriţii au făcut meci nul. Miercuri se anunţă un contratimp interesant. Aflaţi care au fost cicliştii blestemaţi din Turul Franţei.

Kittel, la a doua „strigare”

După un weekend montan, avem 4 zile şi pentru cei care au suferit pe căţărări: trei etape de plat plus, miercuri, contratimp individual. Aşa cum era de aşteptat, etapa de marţi trebuia să fie una a sprinterilor. Şi aşa şi a fost. Cu un amendament: toată lumea şi înainte de cursă, dar şi când s-a intrat în ultimul km, vedea un duel Cavendish – Greipel, cu primul având totuşi prima şansă. Numai că şi în ciclism este valabil proverbul, când doi se ceartă, câştigă al treilea. La Saint-Malo s-a intrat în ultima linie dreaptă într-un adevărat haos, trenuleţele nu au mai funcţionat şi fiecare dintre sprinterii favoriţi a luat totul pe cont propriu. Greipel l-a depăşit pe Cavendish şi părea că va realiza „dubla”, dar, surpriză, Kittel a reuşit să îl întreacă chiar pe linia de sosire. O victorie surpriză, Kittel fiind totuşi considerat un sprinter sub nivelul trioului Cavendish-Greipel-Sagan. Germanul reuşeşte a doua victorie în acest Tur, după ce a câştigat şi în Corsica, în prima etapă, este adevărat, atunci datorită unei căzături colective cu 300 de metri înainte de linia de sosire.

Plutonul favoriţilor a ajuns în acelaşi timp cu învingătorul. Pe traseu, cei de la Saxo-Timkoff au încercat o manevră în favoarea „şefului” Contador – distanţare a celor de la Sky, adică a lui Froome -, dar fără rezultat. De această dată, Froome a avut în permanenţă doi locotenenţi lângă el, care l-au protejat non-stop. Probabil că după scandalul monstru de duminică seara din şedinţa de analiză de la Sky (reamintim, într-o etapă montană dificilă, Froom a fost lăsat singur cu toţi adversarii săi, dar a rezistat tuturor atacurilor), lucrurile s-au reglementat la echipă. Toate clasamentele au rămas neschimbate, la „echipe” având loc o rocadă, cei de pe locul 4 au urcat un loc, şi cei de pe 3 au căzut o poziţie.

Miercuri, etapă de contratimp individual, unde există posibilitatea ca Froome să mai pună între 2 şi 5 secunde în plus între el şi Contador. Rămâne de văzut cum va termina Valverde contratimpul. De fapt, aici s-ar putea juca în proporţie de 75% Turul Franţei.

Clasament etapa a X-a: Saint-Gildas-des-Blois – Saint-Malo (197 km)

1. Narcel Kittel (Argus-Shimano) – 04k, 53’, 25”
2. Andrei Greipel (Lotto-Belisol) – a.t.
3. Mark Cavendish (Omega Pharma-Quick Step) – a.t

Clasament general – „tricoul galben”

1. Chris Froome (Team Sky) – 41h, 52’, 43”
2. Alejandro Valverde (Movistar Team) + 01’, 25”
3. Bauke Mollema (Belkin Pro Cycling) + 01’, 44”
4. Laurens Ten Dam (Belkin Pro Cycling) + 01’, 50”
5. Roman Kreuziger (Team Saxo-Kinkhoff) + 01’,51”
6. Alberto Contador (Team Saxo-Tinkoff) + 01’, 51”
7. Nairo Quintana (Movistar Team) + 02’, 02”
8. Daniel Martin (Garmin-Sharp) + 02’, 28”
9. Joaquin Rodriguez (Katusha Team) + 02’, 31”
10. Rui Costa (Movistar Team) + 02’, 45”

Clasamentul pe puncte – „tricoul verde”

1. Peter Sagan (Cannondale) – 269 puncte
2. Andre Greipel (Lotto – Belisol) – 186 puncte
3. Mark Cavendish (Omega Pharma-Quick Step) – 166 puncte
4. Marcel Kittel (Argus-Shimano) – 132 puncte

Clasament căţărători – „tricoul alb cu buline roşii”

1. Pierre Rolland (Team Europcar) – 49 puncte
2. Chris Fromme (Team Sky) – 33 puncte
3. Richie Porte (Team Sky) – 28 puncte
4. Nairo Quintana (Team Movistar) – 26 puncte
5. Mikel Nieve (Esukatel-Euskadi) – 21 puncte
6. Alejandro Valverde (Team Movistar) – 20 puncte

Clasamentul rutierilor tineri – „tricoul alb”

1. Nairo Quintana (Team Movistar) – 41h, 54’, 45”
2. Michal Kwiatkowski (Omega Pharma-Quick Step) + 01’ 23”
3. Romain Bardet (Ag2r-La Mondiale) + 05’, 07”
4. Andrew Talansky (Garmin-Sharp) + 09’, 13”

Clasament pe echipe

1. Movistar Team – 124h, 5’,44”
2. Team Saxo-Tinkhoff + 04’,11”
3. Belkin Pro Cycling + 05’, 22”
4. Ag2r-La Mondiale + 08’07”

Cicliştii „blestemaţi” din Turul Franţei

• Vestea bună care te omoară

François Faber a fost unul dintre cei mai mari ciclişti ai începutului secolului XX. În 1909, el a câştigat Turul Franţei, una dintre cele mai dure ediţii din istorie. Cariera sa strălucită – ca şi a multor altor rutieri – a fost întreruptă de Primul Război Mondial. Din raţiuni care nu se ştiu, Faber s-a înrolat în Legiunea Străină, deşi cei mai mulţi ciclişti profesionişti au fost mobilizaţi în batalioanele mobile de biciclişti. Pe 9 mai 1915, Faber se afla în tranşee, în prima zi a bătăliei de la Artois-Carency. Ostilităţile nu începuseră, iar soldaţilor francezi li s-a adus corespondenţa. Faber a primit o scrisoare prin care era informat că a devenit tată. La aflarea veştii, el a lăsat la o parte orice măsură de precauţie, a sărit în sus şi un lunetist l-a împuşcat mortal. Mai circulă o versiune privind moartea sa. Dar tot legată de fericitul eveniment. Tocmai pentru a-l proteja după veştile bune primite de acasă, se spune că comandantul companiei sale nu l-a inclus în formaţiunea care urma să efectueze atacul, ci l-a plasat în echipa sanitarilor care, după încetarea focului, recuperau răniţii. În această operaţiune, Faber ar fi fost împuşcat de un foc răzleţ tras din tranşeele germane. Ambele versiuni sunt creditate cu câte 50 de procente în ceea ce priveşte veridicitatea. Un lucru se ştie clar, în atacul din 9 mai 1915, regimentul din care făcea parte Faber a pierdut 1.950 de oameni din totalul de 2.900.

Francois Faber nu a fost singurul câştigător al Turului Franţei căzut pe Câmpul de Onoare. Lucien Petit-Breton a câştigat două ediţii, în 1907 şi 1908. Mobilizat în 1917, Breton moare pe 20 decembrie acelaşi an când camionul care îl transporta pe el şi compania sa înspre linia frontului s-a ciocnit cu un alt vehicul şi s-a răsturnat.

Octav Lapize este învingătorul din 2010. Pilot pe un avion de vânătoare, Lapize este doborât pe 14 iulie 1917 şi moare în spital din cauza rănilor. Practic se poate spune că ediţiile 1907 – 1910 ale Turului au fost „blestemate”, toţi învingătorii pierzându-şi viaţa pe front.

• Ucis cu pistolul soţiei sinucigaşe

Nu doar războiul a frânt cariere fulminante ale unor mari ciclişti. Au mai fost şi alte cauze, dar una dintre ele are o istorie aparte, chiar dacă vizează un mare campion retras din activitate. Henri Pélissier face parte din categoria cicliştilor „uriaşi” din Franţa, chiar dacă a câştigat doar o singură ediţie a Turului, cea din 1923. Dar Pelissier are la activ alte 28 de curse câştigate, ceea ce pentru perioada respectivă (dar chiar şi astăzi) înseamnă ceva. Din păcate Pellisier a avut o viaţă agitată atât în plan sportiv – s-a aflat mai mereu în conflict cu fondatorul şi organizatorul Turului Franţei, Henri Desgrange, cât şi pe plan personal. Probleme cele mai mari le-a avut în viaţa familială. În 1933, prima lui nevastă, Leonie, se sinucide, împuşcându-se cu un pistol. Doi ani mai târziu, mai precis pe 1 mai 1935, între Pellisier şi noua lui iubită, Camille Tharault, are loc o cerată cruntă. Fostul ciclist o ameninţă cu cuţitul, o taie pe obraz, moment în care, Camille scoate dintr-un sertar pistolul cu care s-a sinucis Leonie şi-l împuşcă mortal pe Pellisier. A doua zi întreaga presă a vuit, dar au fost articole care au considerat că evenimentul nu a reprezentat o mare surpriză. Un an mai târziu, Camille Tharault este achitată de justiţie, considerându-se că s-a aflat în legitimă apărare.

Şi pentru că „blestemele” leagă un tur după altul, rutierul care a luat laurii după Pellisier, în 1924 şi 1925, Ottavio Bottecchia, a avut parte de o moarte violentă în plină glorie sportivă. Pe 14 iunie 1927, Bottecchia este găsit mort pe marginea unei şosele lângă localitatea italiană Gemona. Ancheta judiciară a fost extrem de sumară şi verdictul a sunat astfel: accident rutier cu autor necunoscut. Aceasta a fost varianta oficială. Numai că din declaraţiile unui preot care l-a descoperit pe marginea drumului reieşea că nu erau urme de frânare ale vreunei maşini, iar bicicleta sa nu avea nici măcar o zgârietură. Neoficial, dar se pare că aşa s-au petrecut lucrurile în realitate, Bottecchia ar fi fost asasinat din ordinul unui adjunct al lui Mussolini, pentru „vederile sale liberale”. Dar şi aici este o problemă: Bottecchia nu era un politician şi, ca sportiv, era mai cunoscut în Franţa decât în Italia. Mulţi ani mai târziu, un mafiot aflat în custodia poliţiei americane ar fi recunoscut că a fost plătit de fascie italiană pentru a-l asasina pe Bottecchia. Numai că şi această informaţie trebuie luată sub beneficiu de inventar pentru că a apărut în oficiosul Partidului Comunist din Franţa.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.