Domnule Vosganian, sunt o evazionistă nesimțită!

Am aflat de la televizor de marea supărare a domnului Vosganian. Bugetul ţării este aşa de anemic din cauza ţăranilor care îşi mănâncă propriile ouă… adică cele produse de ei… Mă scuzaţi, voiam să spun că mănâncă ouăle găinilor pe care le cresc în propria ogradă! Na, că mi-a ieşit în sfârşit! Mă simţeam împăcată la gândul că nu am găini şi cumpăr ouă numai de la magazin. Deci nu sunt o evazionistă nesimţită. Totuşi, era ceva care nu-mi dădea pace. Mă încerca o pârdalnică îngrijorare că am greşit eu cu ceva faţă de domnul Vosganian şi gaşca lui zurlie, mai cunoscută sub numele de coaliţia PSD – ALDE.

Mi-am bătut capul, nu am putut să dorm, chinuită de un sentiment ciudat că am făcut ceva rău, chiar dacă nu conştientizez ce anume. Şi, ce să vezi, am realizat, urmând logica de fier vechi a domnului Vosganian, că am păgubit, împreună cu alte milioane de femei, bugetul sfânt al ţării. Am greşit şi va trebui să fiu pedepsită exemplar.

Subsemnata Simona Popescu, am păgubit bugetul țărișoarei noastre, fără să-mi dau seama, până în momentul în care maestrul Vosganian m-a luminat cu infinita sa înţelepciune economică. Deşi faptele sunt de o gravitate extremă, totuşi ar trebui să beneficiez de circumstanţe atenuante, deoarece nu am realizat gravul atentat comis la siguranţa bugetară a României.

Vreme de multe zeci de ani am gătit pentru mine şi familia mea, păgubind bugetul cu importante sume de bani care ar fi fost încasate de stat dacă am fi mâncat toţi, fiecare masă, la un restaurant plătitor de TVA, impozit şi salarii impozabile, cu taxele şi contribuţiile sociale aferente. De asemenea, am avut nerozia de a îndopa maşina de spălat cu rufe pe care apoi le-am mai şi călcat, în loc să apelez la Nufărul sau la o altă firmă specializată, plătitoare şi aceasta de taxe şi impozite către stat. Am mai avut și neruşinarea de a lăsa copilul cu bunica lui și nu am angajat cu contract de muncă o bonă filipineză. Mai bine mă opresc, până nu mă înfund și mai rău!

Dacă mă va ierta domnul Vosganian şi nu va trimite perceptorii peste mine, promit să mă îndrept. Nu voi mai mişca nimic în propria gospodărie. De altfel, este şi mai convenabil. Voi trăi ca o beizadea de-a lui Dragnea, a Rovănicăi sau a oricărui politician baban din România lor. Dar ar fi o mică problemă, nu am milioanele obţinute cinstit din salariul bugetar de către părinţii acestora şi nici vreo mătuşă cu nume de cod Tamara. Tocmai când era să cad în depresie, a apărut un alt membru al găştii zurlii şi m-a scos din întuneric. Prin trecerea plăţii contribuţiilor sociale de la patronat către mine, îmi va creşte salariul net. Şi, probabil, astfel îmi voi permite să nu mai fac nimic acasă, angajând pentru orice lucru pe care îl făceam singură o firmă plătitoare de taxe, impozite, TVA şi contribuţii.

Am totuşi o mare rugăminte la domnii Dragnea şi Tăriceanu. Să dea şi o lege care prin efectul trecerii plăţilor contribuţiilor de la angajatorul meu în sarcina mea să-mi asigure o mărire de salariu care să îmi permită să nu mai fiu o evazionistă nesimţită. Am făcut un calcul şi cred că un net lunar de 5.000 euro ar fi suficient. Cred că orice român ar putea să trăiască decent din aceşti bani. Şi, bașca, am avea un buget occidental! Acum, că am realizat unde am greşit şi am promis că mă îndrept, tot mai este ceva care nu-mi dă pace. O nouă nelinişte îmi bântuie nopţile şi-mi înnegurează zilele: câte sute de milioane de euro era prejudiciul în dosarul penal de care domnul Vosganian a fost scăpat de colegii săi parlamentari? Peste un miliard de ouă, se pare. Cam mult autoconsum pentru o singură persoană…

(Dosarul Interagro, trimis în judecată fără Vosganian, prejudiciu 130.000.000 euro.)

Despre Simona Popescu Articolele 81
Author

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*