Dosarul Pantelimon – între o crimă jurnalistică sau una medicală?

Subiectul zilei se clatină încă pe muchie de cuțit, pe lama subțire ce desparte o tragedie mediatică (jurnalistică) de una medicală. Dezinformări propagandistice și jurnalistice de asemenea proporții, de același tip s-au mai produs. De la vînătoarea de vrăjitoare pînă la procesul medicilor din Uniunea Sovietică. Vînători de doctori care fac avorturi sau iau mită au mai fost în România. Au publicul lor, mai ales între cei care au pierdut pe cineva în condiții neelucidate. La fel și tragedii medicale. Antologia groazei consemnează prin spitalele lumii personaje monstruoase care au fost implicate în decizii finale, luate pe cont propriu.

În acest moment, încă există ipoteza ca situația să se ducă în oricare parte.

Catastrofa jurnalistică și juridică este la fel de periculoasă și de dureroasă ca și cea medicală. Țara ar putea înmormînta pentru o lungă vreme informația publică venită și de la procurori și de la jurnaliști.

Care sunt acuzațiile ambelor părți?

Cătălin Antohe, cel care a lansat subiectul, se bazează pe confesiunile unor cadre medicale din Spitalul Pantelimon:

„Surse apropiate cazului morților de la Pantelimon ne-au spus că sunt indicii concrete că urmează noi rețineri în rândul cadrelor medicale de la spital. Cel puțin cinci asistente și infirmiere vor fi reaudiate astăzi… Aceleași surse susțin că anchetatorii pot deja proba că au fost scăzute dozele de noradrenalină, fapt care a dus la decesul pacienților!…..

Puteți asculta în înregistrare pe asistenta care relatează posibilele crime de la Pantelimon, aflată în posesia Parchetului, care afirmă că Maria Pisică avea cunoștință despre ce fac medicii. Iar directoarea Stamatoiu cere să se transmită asistentelor să spună adevărul”.

Parcurgînd aceste pasaje din Cetățeanul puteți subînțelege contribuția personalului spitalicesc de la spitalul în cauză și a surselor din Parchet la prezentarea jurnalistică a cazului de la Spitalul Sf. Pantelimon.

Procurorul Alexandru Anghel a și susținut public că:

„Având ca scop provocarea decesului unor pacienți care necesitau terapie intensivă, dar cu privire la care inculpatele apreciau că nu mai este oportună menținerea în viață, acestea au conceput și pus în executare un plan ce consta în reducerea bruscă a dozei de noradrenalină (substanță esențială în terapie intensivă, cu rol în menținerea tensiunii arteriale), cu consecința scăderii tensiunii arteriale, urmată de stop cardio-respirator”.

Cel mai înfocat susținător al ipotezei de crimă premeditată a devenit Victor Ciutacu, mare amator de gonflări mediatice:

„Astăzi, după luni de zile de dezvăluiri în serie, timp în care am fost acuzat și că fac parte dintr-un grup infracțional organizat, doi medici și o asistentă medicală de la ATI au fost reținuți. Pentru, între altele, omor cu premeditare. Abia după intervenția furioasă a premierului, care i-a pus cartoful fierbinte în brațe ministrului Rafila, acolo unde îi era și locul, managerul spitalului a anunțat că-și dă demisia – țineți-vă bine! – de onoare. Directorul medical încă refuză să o facă și e în funcție. Nici unul dintre ei nu dă, deocamdată, din păcate, cu subsemnatul”.

Victor Ciutacu, propagandist guvernamental și PSD-ist la ordin, merită reținut (antologat) mai ales pentru „intervenția furioasă a premierului”. Că dacă nu era intervenția furioasă a premierului, ce făcea țara în absența ei?

Un alt acuzator vehement este Iulian Capsali, cel care extinde dosarul:

„De ce nu este anchetat Arafat, cel care a închis spitale de au murit zeci de mii de oameni cu zile? Cine îl acoperă pe acest individ care a închis un spital unic în țară precum Foișor, ca să-l transforme în spital „covid”, scoțând din ATI noaptea bolnavii abia operați, iar apoi spitalul a rămas nefolosit?
De ce nu-l anchetați pe președintele Colegiului Medicilor, prof. Coriu, care a acceptat ca un obedient imbecil toate abuzurile de atunci, ce reverberează și azi în crimele din spitale?
Marea problemă este că medicilor și asistentelor li s-au inoculat ideea în plandemie că sunt eroi, niște semizei care au drept de viață și de moarte asupra pacienților”.

Pentru lămurire, am selectat cîteva afirmații ale acuzatorilor publici, care nu lasă cititorului nici un loc de îndoială. Pe net puteți găsi cu sutele, toate asemănătoare și, în mare parte, pornind de la acestea. Sau numai asemănătoare.

Ce zic profesioniștii în materie?

Profesorul universitar Șerban Bubenek, președintele Societății de Anestezie și Terapie Intensivă, a declarat joi, la Digi24:

„Cei doi medici de la Spitalul Sf Pantelimon nu pot fi acuzați de omor cu premeditare și au procedat corect în cazul pacientului care în cele din urma a decedat în spital”.

Potrivit medicului anestezist Șerban Bubenek, care citează „dovezi științifice”, dozele mari de noradrenalină nu pot fi administrate pe perioade mari de timp, ci trebuie revenit la doze obișnuite în cazul pacienților cu tensiune arterială mică.

Dr. Șerban Bubenek: „Nu e vorba de întrerupere (a tratamentului cu noradrenalină în cazul pacientului decedat – n.r.). E vorba că dozele mamut, documentate în acel document, de 15 ml/oră, 20 de ml/oră, sunt doze mamut, în condițiile în care din referatele și datele de acolo aveau tensiune arterială medie de 3o până la 45 mm coloană de mercur zile întregi. Adică sângele lor nu mai circula prin dânșii aproape deloc și nu avea cum să se facă oxigenarea. Menținerea unei astfel de tensiuni este doar o cosmetică și ori de câte ori suntem în această situație, recomandarea ghidurilor e să te reîntorci la doza terapeutică, nu să lași dozele mamut să meargă înainte, ceea ce au făcut colegele noastre, din ce se înțelege acolo, că au redus la 1 ml/oră, ceea ce înseamnă între 100 și 150 de nanograme, deci doze fiziologice”.

Profesorul Dorel Săndesc, vicepreședinte al aceleiași Societăți de Terapie Intensivă, susține în „Banatul Azi”:

„Scăderea dozei de noradrenalină nu este un gest legat automat de determinarea decesului. Acest lucru trebuie lămurit cu toate datele concrete ale cazului aflat în anchetă”…„ „Scăderea dozei nu este un gest legat automat de determinarea decesului. Acest lucru trebuie lămurit cu toate datele concrete ale cazului aflat în anchetă (…) Nu cunosc caracteristicile concrete ale acestor cazuri. Am văzut doar lista celor 17 pacienți. Trebuie văzut dacă este o legătură între reducerea acestor doze și deces – tanatogenoză. Despre asta este vorba. Aici nu putem simplifica: a redus doza, de asta a murit pacientul. Discuția este mult mai amplă”.

Iuliu Torje, medic anestezist în Germania, citat de G4media: „Ceea ce se întâmplă acum în spațiul public, prin linsajul mediatic al medicilor din Spitalul Pantelimon, este absolut revoltător. Acuzațiile de crimă cu premeditare aduse împotriva celor două doctorițe, tinere și dedicate meseriei lor, sunt fără precedent și inadmisibile. Modul în care presa tratează acest subiect este de-a dreptul execrabil, mai ales când își permite să facă afirmații legate de terapia intensivă, un domeniu pe care, evident, nu îl înțelege”.

Nu-mi rămîne decît să invit pe cititori să-și păstreze calmul și discernămîntul. Mai devreme sau mai tîrziu, adevărul va ieși la iveală.