Dr. Pesamosca: Îngerul copiilor

Anul acesta se vor împlini șapte ani de când prof.dr. Alexandru Pesamosca a părăsit această lume. Supranumit ,,Îngerul copiilor“, cel căruia generații la rând miile de copii care i-au fost pacienți îi spuneau ,,Tata Pesi“, a lăsat în urma lui imaginea legendară unui veritabil titan al chirurgiei pediatrice.

Aproape că nu trece zi de la Dumnezeu fără să aflăm despre vreo altă nenorocire privitoare la sistemul de sănătate: infecții intraspitalicești, mizerie mai peste tot, dar și medici incompetenți care-și nenorocesc pacienții și pe care, uneori, îi omoară cu zile. Iar după ce justiția a scos la lumină afacerile criminale în care a fost implicat dr. Lucan, a ieșit la iveală și lipsa de omenie care bântuie prin lumea noastră medicală. O lume păcătoasă și ticăloșită, în care aproape că nu-ți vine să crezi că un om ca dr. Alexandru Pesamosca ar fi putut să existe.

,,N-am avut limite…“

„Am operat de dimineaţă până seară. N-am avut limite în tot ce am făcut în viaţa mea, f…tu-i mama mă-sii. Deşi m-am jurat că de mâine… a doua zi, am făcut la fel…“ Cel care a rostit, cândva, aceste vorbe marcate de o amară autoironie a fost dr. Alexandru Pesamosca, în cursul unuia dintre ultimele interviuri pe care le-a acordat. Iar  rezultatele obținute de-a lungul vremii îi confirmă spusele: a operat peste 45.000 de copii, majoritatea erau afectați de maladii extrem de grave.

Alexandru Pesamosca s-a născut la 14 martie 1930, la Constanţa, urmaș al unei  familii cu origini italiene. Și-a început studiile la Şcoala Italiană din Constanţa, iar apoi a absolvit Liceul ,,Mircea cel Bătrân“ de acolo. Adolescent fiind, visa să devină marinar, la fel ca și tatăl lui. Dar a renunțat la idee în 1948, atunci când Marina Regală a fost desființată. Astfel se face că tânărul Pesamosca s-a orientat către Medicină, unde a intrat printre primii pe listă. În anul 1954 a absolvit Facultatea de Medicină Generală la Bucureşti, iar prima lui repartiție a fost la un dispensar dintr-o localitate de lângă Fetești, unde a profesat pănă în 1957. Din acel an s-a transferat în Bucureşti unde, între 1957 și 1984, a lucrat în Secția de Chirurgie Pediatrică din Spitalul de Copii ,,Grigore Alexandrescu“. În 1984 s-a transferat la Spitalul Budimex (actualul „Marie Curie“), unde între 1984 și 2000 a fost şeful clinicii de chirurgie şi ortopedie pediatrică. O carieră medicală de excepție în cursul căreia a realizat o serie de intervenții chirurgicale extrem de complexe, dintre care multe au fost niște veritabile premiere mondiale.

Doctor ,,fără de arginți“

Biserica creștină îi venerează pe Sfinții Cosma și Damian, cunoscuți mai ales ca ,,Doctorii fără-de-arginți“. Fără să aibă vreun orgoliu mistic în această privință, dr. Pesamosca a fost  și el un „doctor fără de arginți“. În această privință, cei care au colaborat cu el au povestit diverse episoade în care dr. Pesamosca a reacționat oarecum dur față de cei care au încercat să-l plătească „suplimentar“. Astfel, Renato, nepotul său preferat (medic și el), a povestit la un moment dat: ,,Am trecut odată pe la cabinetul lui şi m-am aşezat la o coadă de 10-15 persoane. Printre momentele lungi de aşteptare, parcă aveam impresia că în cabinet cineva ţipă, urlă, înjură. Pe măsură ce coada înainta, am văzut exact cine şi de ce se ceartă. Profesorul terminase de consultat un copilaş şi, într-un acces de furie, a ieşit din cabinet ţinând în mână o plasă de rafie burduşită cu te miri ce. Pe un ton răspicat i-a zis acelui părinte să-şi ia naibii plasa înapoi şi să o împartă celor de acasă. «Eu am ce mânca, nu mai veniţi cu  astea la mine! Hrăneşte-ţi copilul!». În câteva secunde, toate plasele şi pungile care se sprijineau de pereţi au dispărut fără urmă“.

La un moment dat, într-un interviu, dr. Pesamosca a enumerat ceea ce era important pentru el și ce nu: „Astea împliniri, domnule. Nu vile, maşini sau mai ştiu eu ce rahaturi. Să repari un copil-păianjen, care merge în patru labe, să-i înnădeşti şi să-i cârpeşti tendoanele şi ligamentele şi să-l faci biped şi sănătos tun, să alerge la tine şi să te strângă în braţe, asta înseamnă fericire!“. Dr. Pesamosca era un om credincios, fapt pe care l-a afirmat adeseori.

De-a lungul unei lungi cariere medicale, dr. Pesamosca a rezolvat o serie de cazuri extrem de complexe. Unui copil care avea esofagul plin de formaţiuni tumorale benigne i-a confecționat unul nou: „Dumnezeu mi-a dat atunci forţa să iau poate cea mai grea hotărâre din viaţa mea. I-am înlăturat tot organul bolnav şi-am început să reconstruiesc altul, dintr-un cadru de colon. Adică, i-am luat un segment de colon din care i-am făcut un esofag nou-nouţ. Totul într-o singură operaţie. Aşa ceva nu s-a mai făcut niciodată“. Altă dată, i-a „confecționat“ unei fetițe sfincterele anal și uretral din câteva fibre musculare pe care le-a prelevat tot de la ea. De fapt, dr. Pesamosca este cel care a introdus esofagoplastia, prima metodă în lume cu plastie din colon. Din intestinul gros repara esofagul alterat în principal de ingestia de substanţe toxice.

Doctorul avea și familie, dar a cam neglijat-o: familia lui, viaţa lui, era spitalul. De dimineaţa până seara târziu, era acolo. Dimineaţa opera şi nu făcea orice operaţie. Totuși, uneori a operat şi apendicite, pentru că se primeau telefoane… Unul dintre pacienții operați de el a fost nepotul lui Ion Gheorghe Maurer: copilul avea o malformaţie la gură, „buză de iepure“, cum i se spune în popor. Până nu opera toţi pacienţii, nu ieşea din sală. De aceea intra adeseori în conflict cu anesteziştii, care trebuiau să stea peste program pentru a-i asigura anestezia. Programul se termina la 15, dar profesorul stătea până opera absolut tot. Iar de obicei realiza operaţii deosebit de  sofisticate.

Muncă non-stop

De fapt, spitalul și copiii-pacienți au fost însăși viața doctorului Pesamosca. Practic, el muncea non-stop. După ce termina operaţiile, lua masa de prânz, se odihnea puțin, apoi mergea la Urgenţă, în Policlinică, unde vedea zeci de copii. Stătea până îi consulta pe toţi, până la ora 9-10 seara. Voia să se asigure de starea fiecăruia. Era foarte căutat şi pe plan internaţional. La un moment dat, pe vremea lui Ceaușescu, dr. Pesamosca a fost invitat la un un congres de chirurgie pediatrică, la Barcelona. Când au văzut cum operează, spaniolii i-au propus pe loc să rămână la catedra de chirurgie pediatrică de acolo. El avea experienţă extrem de bogată, deoarece, spre deosebire de alte ţări, în România accesibilitatea era foarte mare, orice copil ajungea să fie operat gratuit, oricât de grav ar fi fost de bolnav.

În străinătate,  intervenţiile se făceau contra cost. Aici se opera mult şi se operau cazuri grele și deosebit de complicate. Pesamosca a refuzat. Ei au fost foarte contrariaţi, să refuze aşa poziţie, aşa post, bani, avantaje, de ce? El i-a lămurit: «În primul rând, fiindcă sunt român. Şi în al doilea rând, în ţara mea am o cazuistică pe care n-o s-o am niciodată în străinătate». Tocmai pentru că adresabilitatea era foarte mare în România, orice copil se putea opera fără bani. Din punctul acesta de vedere nu era nicio problemă, spre deosebire de acum, când mulţi copii nu ajung în sala de operaţie“, îşi aminteşte Gabriel Pârvu, fost colaborator al profesorului.

Dr. Pesamosca a avut și familie, dar n-a prea avut noroc de ea, căci, după cum spunea chiar el „a cam neglijat-o“. Motiv pentru care și-a petrecut ultimii ani de viață chiar în Spitalul Marie Curie unde, într-o rezervă mai spațioasă, își amenajase un mic apartament în care își primea oaspeții, indiferent dacă era vorba despre prieteni ori colaboratori apropiați. În rest, își petrecea timpul citind și ascultând muzică. Tot acolo a rămas și după retragerea din activitate. Era tot mai singur iar lumea începuse să-l cam uite. Motiv pentru care, într-un ultim interviu pe care l-a acordat, „Tata Pesi“ a și constatat, plin de amărăciune: „Pe vremuri, aici intră multă lume, acum din ce în ce mai puţină lume vine, până aproape de zero“.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.