Ductilitatea politicii de stat

Motto: „Este o mare eroare de a voi să guvernezi fără un minimum de strălucire”. (Clement Attlee)

Viitorul Românuiei este vulnerabil.Și această vulnerabilitate este cauzată de nepedepsirea vinovaților și imunitatea călăilor. Politica ductilă de peste 20 de ani ne promite viitorul pentru a jefui prezentul și ne vorbește despre bine („Să trăiți bine!”) pentru a face răul. Ce altcevase află în spatele politicii economice agresive către jefuire in privința resurselor minerale ale țării? Occidentalii și politica americană mai ales au preferință pentru securiștii și comuniștii care au activat înainte de 1989. Sunt șantajabili prin trecutul lor și au tara ereditară a obedienței față de stăpânul cotizant. Și aici se pune întrebarea: poate fi o problemă de alegere între cei mulți care consumă trecutul și stăpânesc prin el și cei puțini care construiesc viitorul?

Scopul ductilității este mereu același: cei mulți și anonimi să stea paralizați pentru ca cei cu putere să adune averi și să fie fericiți. Cei puțini se mențin la putere bazându-se pe paralizarea gândirii și blocarea inteligenței sub neîncetatul bombardament informațional dirijat. Un haos dirijat. Sub flamura culturii se desfășoară noua dictatură, care în numele democrației oferă numai libertăți și niciodată Libertatea. Tot ceea ce poate realiza această putere este să intimideze și să îngenuncheze inteligența, cum o face din 1945 încoace, prin tehnici de intimidare, marginalizare și denigrare. În ultimă instanță se admite șiasasinatul de catifea, fără urme vizibile ci numai un diagnostic greșit urmat deo intervenție reușită, precum în cazul Cezar Ivănescu.

Dar, cu ajutorul cunoașterii și al abilității, inteligența poate oricând crea putere. De această putere seteme cel mai multvechiul Partid și Securitatea de stat. Puterea inteligenței solidare în ideal, fiind creativă, este de neoprit.

Iar inteligența ne ajută să observăm decăderea de nestăvilit a puterii venite din trecut dar care se impune prin dictatul politic și forța serviciilor, pentru a-l recalibra în prezent și astfel să decalibreze speranța în viitor. Un proverb al perfidului Albion spune că speranța este foarte bună la micul dejun, după trezire însă devine toxică la cină. Între micul dejun și cină trebuie să treci la fapte și să dai deja finalitate proiectului născut din speranța primului ceas al zilei. Noi suntem opriți din acest drum în mod deliberat prin ductilitatea puterii destat. Această mafie a vechiului partid, coali’ie a utc-iștilor(genera’ia MRU) și a asociațiilor studenților comuniști(generația Dan Pavel), „optzeciste” cu toatele și ajunse la vârsta maturității active și deplin decizionale, reprezintă defapt o unică asociație politică de interese. Faptul că nu reușesc să administreze feuda lăsată de părinții nomenclaturiști și cominterniști, agonia pe care o trăiesc dar pe care ne-o ascund, este trădată de două simptome cu adevărat diagnosticante: utiliatea minciunii ca regulă și trecerea la teroare când sepoate. Minciunile, dezinformarea, manipularea prin jocuri cu falși actori precum senatorul PDL fugit și revenit debună voie iar apoi teroarea la vedere impusă deintervențiile jandarmilor, și aceea ascunsă a ascultării telefoanelor de SRI, arată disperarea unei puteri putrede ca moralitate, inter-șantajabile și lipsită de scrupule atunci când este vorba depăstrarea puterii cu orice mijloace. Se știe că deciziile sunt mai aproape de interesul particular și de practica imorală când sunt luate de o singură persoană și când nu au transparență pentru public.

Ca urmare a acestei politici națiunea a căzut într-o dezamăgire generatoare de sinucidere. Absenteismul electoral e semnul premonitoriu al demisiei naționale din istorie și viață. Și aceasta pentru că după 1989 reconstruirea democratică și reîncadrarea occidentală sunt operate tot de comuniști, care fac politică cu mască de democrați și cu gestică de occidentali. Rezutatul în imediat este politica de nepedepsire a vinovaților și deimunitate a călăilor. Astfel s-au născut pentru prima oară în lume sintagmele: „am avut teroare, dar nu găsim teroriștii” sau „avem corupție, dar n-avem corupți!”

Singura realitate dovedită a ultimilor 20 deani este aceea a politicii Partidului Comunist și a Securității de stat să-și facă credibilă convertirea la statul dedrept și la democrație politică, oferind însă aceeași dovadă trădătoare a persecutării celor care suntem sensibilitatea și reactivitatea națiunii. Prin această politică deliberat impusă și sistematizat proiectată în micidetalii de a ignora, marginaliza și denigra realelele valori culturale (vezi aici și politica ICR, condus de Patapievici sau politicile culturale ale Uniunii Scriitorilor condusă de Manolescu) pentru a impune abandonarea istorică a poporului român. Apoi diluarea speranței, dezamăgirea față de prezent și lipsa unui viitor pozitiv în așteptări, impune emigrarea(solicitată chiar și deTraian Băsescu!) depopularea prin distrugerea sistemului de sănătate (extincție programată) și apoi, prin inexistență deproprietari, însușirea teritoriului național decătre o altă populație.

La aceasta adăugăm adaptabilitatea pentru motive financiare și nu ideologice. De aici traseismul politic si schimbarea opțiunii din mers. Pelteaua politică ascunde de fapt corupția și traficul de influență. Traseistul nu vrea să lucreze în alt domeniu decât în cel parazitar-politic. De ce parlamentarul Sorin Frunzăverde nu devine un independent politic și astfel să candideze independent. Dar are mai multe șanse ca PNL-ist.

Simptomele acestei politici sunt lipsa de speranță, lipsa deîncredere și lipsa de optimism. Deoarece speranța, încrederea și optimismul sunt ierarhic principalele forțe morale care țin în istorie popoarele și statele.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.