După tunul Vaccinării vine bomba Înarmării

După marea afacere a vânzării centralizate a vaccinurilor anti-Covid, președinta CE pregătește o nouă lovitură: finanțarea centralizată a înarmării Europei. Bugetul pe care Ursula speră să-l mobilizeze ar fi  de 800 miliarde euro. Pentru vaccinuri a fost de peste 10 ori mai mic.

Banii pentru înarmare provin din două surse. 650 miliarde euro vor fi adunați în patru ani din majorarea obligatorie cu 1,5 % a bugetului militar al  fiecărei țări. Birocrația bruxeleză va contabiliza separat sumele respective care vor fi cheltuite pentru obiective și echipamente militare de interes comun. Iar diferența de 150 de miliarde de euro va fi asigurată  din fondurile neutilizate ale PNRR-urile statelor membre, precum și din fondurile de coeziune care nu au fost folosite de aceste țări. Din această sumă se vor acorda  împrumuturi statelor membre pe bază de proiecte aprobate în prealabil de  Bruxeles pentru investiții în sectorul apărării.

Achiziționarea colectivă de arme pentru statele membre ale UE se va face pe modelul vaccinurilor din pandemie. Contractele de achiziție centralizată a vaccinurilor au fost secrete, dar până la sâșitul anului 2021 fuseseră contractate doze de vaccinuri în valoare totală de 71 miliarde euro.

Acordarea unor astfel de competențe Bruxelles-ului ar marca încă o deposedare semnificativă de atribuții a capitalelor naționale, care au insistat să aibă ultimul cuvânt în materie de securitate națională.

Psihocrația în slujba afacerilor

Toată tevatura cu înarmarea are în vedere garanțiile de securitate de care ar avea nevoie Ucraina după încheierea prezumtivului acord de pace. Mai presus de aceste garanții, înarmarea este prezentată de liderii europeni  ca fiind imperativ necesară pentru a  ne apăra în calea tancurilor rusești care – conform susținerilor psihocrației militariste  –  după ce vor trece de Ucraina, nu se vor mai opri decât la Paris sau poate la Londra.

O întreagă psihoză a fost creată insistent și temeinic în legătură cu intențiile belicoase ale Rusiei. Suntem în plină dominare a psihocrației, a puterii pe care diversiunile și dezinformările de tot felul o au asupra unei lumi bântuite de frică, spaime și îngrijorări care mai de care. Zelenski și-a bazat întreaga sa campanie de colectare a miliardelor și miliardelor de euro în numele ideii că ne ferește de toate aceste pericole, că el e singurul care stă pavăză în calea rușilor și că, dacă Ucraina ar ceda, rușii ar cuceri întreaga Europă.

Teza lui Zelenski a convenit de minune și unor lideri europeni – îndeosebi lui Macron, care, amplificând psihoza pericolului rusesc, au găsit prilejul unor afaceri de miliarde de euro aflate la pixul Ursulei von der Leynen. Anuțarea programului „ReArm Europe” a înviorat dintr-o dată firmele de lobby și cercurile complexului militar-industrial occidental. Care va deveni vânzător. Ceilalți – precum România – vor fi cumpărători. Deverul e foarte mare. De aproape zece ori mai mare decât contractele pentru vaccinuri.

Oricum, pentru dna Ursula von der Leynen, după „tumul Vaccinării” din primul mandat, se anunță „bomba Înarmării” din al doilea mandat.

Raportul Draghi, publicat anul trecut, prevăzuse că 800 miliarde euro ar fi necesare pentru a readuce industria europeană la un nivel de competitivitate care să-i permită supraviețuirea în concurența din lumea de azi. Pe baza psihozei lansate inteligent de Zelenski, acești bani se vor duce, însă, pe înarmare, nu pe dezvoltarea competitivității industriei europene.

La ce, când și în ce împrejurări vor fi folosite aceste uriașe arsenale militare adunate în Europa vor simți pe propia lor piele generațiile viitoare. Noi suntem „scăpați”.

Contract pe 100 de ani cu Ucraina!

La vedere, eroismul legendar al cavalerilor europeni dedicat armelor ar avea ca scop declarat apărarea Ucrainei în cazul oricărei tentative viitoare a Rusiei de a reîncepe un alt război.

Mai puțin declarate sunt interesele proprii pe care europenii le au în vedere de îndată ce se va deschide fereastra de oportunitate a acordului de pace muncit de americani.

Franța vrea să conducă balul, iar fondurile de înarmare aflate sub pixul dnei Ursula să fie folosite pentru comenzi date cu precădere industriei franceze de armament. Macron consideră că „le jour de gloire est arrivé” atât pentru relansarea fără precedent a acestei industrii, cât și pentru pretenția sa de mic Napoleon, pe care haosul politic intern declanșat de el însuși l-a cam azvîrlit de pe calul credibilității.

Anglia nu se lasă mai prejos. A încercat să fure startul înainte să vină Trump la putere. Pe 16 ianuarie, cu puțin înaine de instalarea lui Trump la Casa Albă, premierul britanic Keir Starmer s-a înființat la Kiev pentru a semna cu Zelenski un „tratat de parteneriat” pe 100 de ani, în toate domeniile posibile! Ca să fie sigur că, după instalarea lui Trump,  marja de manevră a SUA în Ucraina se va rezuma la ce a mai rămas. Din contractul oficial dat publicității a lipsit o anexă secretă care conține adevărata afacere.„Toate resursele strategice ale Ucrainei – porturi, gaze naturale, depozite, conducte, titan, pământuri rare – urma să treacă sub control britanic imediat ce războiul se termină”, scrie Alex Kreiner, potrivit „Ziua News” din 5 martie.La schimb, Marea Britanie  se oferea  să acorde „sprijin nelimitat” Ucrainei – dar numai 3 miliarde de lire sterline pe an („un bacșiș în comparație cu valoarea resurselor”). „Practic, Ucraina devenea o colonie britanică modernă, iar Kievul doar un post de administrare pentru interesele Londrei”, crede autorul citat.

Numai că Donald Trump intră în scenă, află totul și răstoarnă masa. Restul se cunoaște. Zelenski a încercat să joace la două capete. Știind ce semnase acasă cu Starmer,  în Biroul Oval a tras frâna de mână în maniera cunoscută. Numai că epilogul i-a fost total nefavorabil, dacă  nu cumva fatal de-a dreptul, din punct de vedere politic.Așa mai pățește șoricelul când vrea să tropăie pe lângă elefant.

A semna un ”parteneriat pe 100 de ani” este „o combinație între megalomania post-imperială britanică și analfabetismul istoric”, scrie Anatol Lieven, director în cadrul think-tank-ului american „Quincy Institute for Responsible Statecraft”, citat de Cotidianul (https://www.cotidianul.ro/200-000-de-militari-si-parteneriat-pe-100-de-ani/) ”Ideea că niște aspecte ale afacerilor internaționale pot fi garantate pe o sută de ani este o idioțenie intelectuală, înrădăcinată în noțiunea de Vest etern și de un NATO care va fi mereu împotriva Rusiei”, mai scrie profesorul britanic.

În aceeași săptămână premergătoare intrării lui Trump la butoane, Ucraina a fost   vizitată și de miniștrii italian și german ai Apărării, Guido Crosetto și Boris Pistorius. Toți erau alertați că Ucraina ar putea fi de acord cu un armistițiu negociat de americani fără ca europenii să fie consultați. Și n-au fost. Informați post-factum au fost, dar consultați – nu.

Înghesuială mare de summit-uri

Deocamdată, în materie de înarmare, cel mai bun lucru pe care știu să-l facă europenii este să vorbească. Se adună în tot felul de summit-uri, pentru ca, la sfârșit, să ajungă la aceeași concluzie: totul depinde de Trump și de americani.

A început Macron, în 17 februarie. A fost o convocare la nervi, la numai două zile după discursul virulent al lui JD Vance de la Munchen. Vicepreședintele SUA îi acuzase atunci pe aliații europeni că se îndepărtează de valorile democratice împărtășite cu SUA. Anularea alegerilor din România a fost  dată ca exemplu.

Macron a organizat summit-ul în două serii, ca la cantină. Mai întâi, elitele: Germania, Regatul Unit, Italia, Polonia, Spania, Țările de Jos și Danemarca, precum și președintele Consiliului European, președinta Comisiei Europene și secretarul general al NATO.  Ungaria a caracterizat în termeni critici această reuniune. „Se întâlnesc cei care au aruncat constant gaz pe foc. Ţări pro-război care au urmat o strategie nechibzuită în ultimii trei ani, ale căror politici au adus pericolul escaladării… Sunt lideri europeni pro-război, anti-Trump, frustraţi, care vor să împiedice încheierea unui acord de pace în Ucraina „, declara ministrul ungar de externe Peter Szijjarto.

Peste două zile, pe 19 februarie, Macron i-a invitat și pe cei de clasa a doua. Fizic, au fost prezenți la Paris doar interimarul nostru și premierul Luxemburgului. Restul – pe monitoare: Norvegia, Canada, cele trei state baltice (Lituania, Estonia și Letonia), Republica Cehă, Grecia, Finlanda, Suedia și Belgia.

Ex-europeanul Keir Starmer nu s-a lăsat mai prejos, a organizat și el un alt summit, la două săptămâni după cel de la Paris. S-a chemat „coaliția celor dispuși”. Dispuși să apere Ucraina și să protejeze acordul de pace. Au participat liderii din Franța, Germania, Polonia, Danemarca, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Spania, Canada, Finlanda, Suedia, Republica Cehă și România. Au fost prezenți, de asemenea, ministrul turc de externe, președinții Comisiei Europene și Consiliului European și secretarul general al NATO.

Deviza adunării a fost „Asigurându-ne viitorul”, în ideea că înarmarea Europei este menită să protejeze viitorul pașnic al continentului în fața unei posibile invazii rusești. Ursula von der Leynen a folosit prilejul să se pună în fruntea trebii și să decreteze că „trebuie să reînarmăm de urgență Europa”. În paralel, a mai spus președinta CE, țările europene trebuie să lucreze la „transformarea Ucrainei într-un porc spinos de oțel indigest pentru potențialii invadatori”.

În paralel cu dezbaterile politice, europenii au dat de lucru și militarilor.

Săptămâna trecută, tot premierul britanic a organizat o reuniune închisă cu lideri militari din mai multe țări pentru a discuta despre forțele de menținere a păcii în Ucraina. Asta ca să se afle în treabă, întrucât rămâne neclar ce acțiuni militare ar putea întreprinde aceste țări fără sprijinul direct al președintelui Trump și al armatei americane.În plus,  Rusia se opune categoric prezenței oricăror militari pe teritoriul Ucrainei, indiferent de steagul sub care defilează.

Potrivit Bloomberg, aproximativ 30 de țări predominant europene s-au oferit să furnizeze trupe, avioane, nave, date și informații sau finanțare pentru așa-numita „forță a coaliției doritorilor”. Au participat la discuții și înalți ofițeri din Canada, Australia, Noua Zeelandă și Japonia.

Premierul britanic Keir Starmer este gata să trimită mii de soldați britanici în Ucraina, unde ar putea rămâne mai mulți ani.

Macron analizează posibilitatea creării unei misiuni de menținere a păcii conduse de ONU pentru a proteja Ucraina în cazul unui eventual acord de pace. Macron a discutat conceptul cu secretarul general al ONU, Antonio Guterres.

Dar orice forță de menținere a păcii sub egida  ONU ar necesita aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, unde Rusia deține drept de veto.

În concluzie, deocamdată și militarii europeni sunt la stadiul în care „vorbesc discuții”.

S-a schimbat deviza  „ReArm Europe”  

Săptămâna trecută a avut loc summit-ul obișnuit al Consiliului European. Cupola UE.

Principala realizare a ședinței a fost schimbarea denumirii planului de înarmare. Din cauza reticenţei unor state,  UE a înlocuit denumirea „ReArm Europe” cu o alta, mai pașnică,  „Readiness 2030” (Pregătire 2030). Reînarmarea Europei – în conținut, nu doar în denumire – a atras atenția și Rusiei, care se întreba împotriva cui se înarmează toate țările continentului? Oficialii ruși n-au uitat să menționeze că țara lor a fost atacată de două ori dinspre Europa.

Planul intitulat ‘ReArm Europe”, menit să pună Europa pe picior de război,  nu a fost pe placul anumitor ţări, printre care Spania şi Italia.

Denumirea s-a schimbat, dar planul rămâne. Ambiția de a mobiliza 800 miliarde de euro pentru a finanța o „descurajare credibilă” la orizontul lui 2030, se va derula sub deviza „Readiness 2030”.

Tot la summit-ul de joi,  Franța și Italia au blocat propunerea ca Uniunea Europeană să aloce 5 miliarde de euro pentru achiziționarea de muniție pentru Ucraina în acest an. Aceste fonduri trebuia să fie folosite pentru achiziționarea a 2 milioane de obuze de artilerie. Ministra de externe a UE, Kaja Kallas,  lansase inițiativa ca Bruxelles-ul să aloce în acest an între 20 și 40 miliarde de euro pentru nevoile militare ale Kievului. N-a primit nimic.

În sfârșit, un nou summit va avea loc la Paris, joi, 27 martie. La reuniune vor participa „țările din coaliția celor dispuși”, alături de liderul ucrainean Volodimir Zelenski. Summit-ul marchează și un co-leadership al Franței și Marii Britanii, după ce liderii respectivi s-au întrecut în a organiza reuniuni separate.

„Această reuniune urmează reuniunii de săptămâna trecută a șefilor de stat major militari de la Paris și reuniunii de astăzi a șefilor adjuncți operaționali de la Londra. Ne vom finaliza activitatea de sprijinire a armatei ucrainene și de construire a unui model militar durabil și rezilient pentru a preveni viitoare invazii rusești. De asemenea, vom defini garanțiile de securitate pe care le pot oferi forțele europene. Ceea ce ne dorim este să protejăm pacea”, a declarat Macron.