Echinocțiul de toamnă 2026. Când se schimbă ora și de se dau ce ceasurile înapoi la 4:00

Ce înseamnă echinocțiul de toamnă

Numit și „punct autumnal”, echinocțiul se produce acolo unde ecliptica, adică proiecția pe sfera cerească a orbitei Pământului, intersectează ecuatorul ceresc. În acest loc Soarele iese din emisfera nordică a sferei cerești și intră în cea sudică, arată sursa citată.

Zi egală cu noapte, în afară de zonele polare

Fiindcă la echinocțiu Soarele se află chiar deasupra ecuatorului ceresc, el răsare și apune exact în punctele cardinale est și vest, iar ziua ajunge egală ca durată cu noaptea, indiferent de latitudine. Singura excepție rămân regiunile polare: la polul nord începe atunci lunga noapte polară, în timp ce la polul sud Soarele urcă deasupra orizontului și rămâne vizibil timp de șase luni, până la echinocțiul de primăvară.

Emisfera sudică intră în primăvară

Pentru jumătatea sudică a globului, 22 septembrie înseamnă chiar începutul primăverii. La latitudinile României, în aceste zile Soarele culminează la amiază la o înălțime medie de 45 de grade, adică exact la jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și linia orizontului.

Spre solstițiul de iarnă

De acum înainte zilele vor continua să se scurteze, iar nopțile să se lungească, tendință care se menține până pe 21 decembrie, când are loc solstițiul de iarnă. România trece la ora de iarnă pe 25 octombrie

În noaptea de sâmbătă spre duminică, 24 spre 25 octombrie, ceasurile din România dau înapoi, iar ora 4.00 devine ora 3.00. Ca urmare, ziua de 25 octombrie va fi cea mai lungă din acest an.

Fusul orar al României și diferența față de UTC

Prin trecerea din noaptea de 24 spre 25 octombrie, țara noastră renunță la ora de vară, aplicată din ultima duminică a lunii martie, și revine la ora Europei de Est, cunoscută și ca Timpul Legal Român.

România se află în fusul orar 2, iar Timpul Legal Român rămâne valabil din ultima duminică a lunii octombrie până în ultima duminică a lunii martie. În acest interval, diferența față de timpul universal coordonat (UTC) este de două ore, în timp ce pe durata orei de vară, diferența urcă la trei ore.

Momentul exact al schimbării, primăvara și toamna, nu este ales separat de fiecare stat membru, ci printr-un calendar comun, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care fixează trecerea la ora 1:00, timp universal coordonat (UTC).

Regula nu este stabilită independent pentru România, ci decurge din sistemul european al schimbărilor sezoniere de oră, potrivit Consiliului Uniunii Europene: ora 4:00 rezultă strict din calculul UTC plus trei ore, intervalul valabil pentru România pe durata orei de vară, nu dintr-o opțiune locală distinctă.

Practic, intervalul orar 3:00-4:00 se parcurge de două ori în acea noapte, motiv pentru care ziua respectivă ajunge să aibă 25 de ore. Astfel, câtă vreme nu există o decizie finală de renunțare la schimbarea bianuală a orei, mecanismul actual continuă să se aplice, cu o ajustare de o oră primăvara și una toamna. Schimbarea se produce noaptea pentru că activitatea cotidiană e mult mai redusă.

Un proiect european blocat

În martie 2019, Parlamentul European a votat renunțarea la schimbarea orei, măsură care ar fi trebuit să intre în vigoare din 2021, însă aplicarea ei rămâne condiționată de confirmarea fiecărui parlament național.

Practica orei de vară a apărut în Europa încă din secolul trecut, ca metodă de reducere a consumului de energie. Abia din 1980, Uniunea Europeană a început să adopte, treptat, acte legislative menite să înlocuiască schemele naționale diferite printr-un calendar comun.

Până în 2018, însă, argumentele în favoarea măsurii și-au pierdut din greutate: au apărut studii care arată economii de energie nesemnificative, în paralel cu tot mai multe reclamații legate de efectele negative asupra sănătății.

Cine a introdus primul ora de vară

România a aplicat pentru prima dată ora de vară în 1932, între 22 mai și 2 octombrie. Cu câteva decenii înainte, în 1916, germanii au fost primii care au adoptat această practică, între 30 aprilie și 1 octombrie, urmați în același an de britanici, care au aplicat-o între 21 mai și 16 octombrie.

Alte state care au introdus ora de vară în perioada respectivă au fost Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania. Statele Unite au adoptat măsura pe 19 martie 1918, dar au renunțat la ea deja din 1919.

Argumentele pro și contra schimbării orei

Rațiunea inițială a schimbării orei a fost economisirea de energie, prin alinierea programului de activitate cu orele de lumină naturală: seri mai lungi vara și dimineți mai luminoase iarna, ceea ce reduce, teoretic, consumul de electricitate pentru iluminat. În ultimii ani, însă, utilitatea măsurii a ajuns subiect de dezbatere la nivel european.

Potrivit unor analize mai recente, economiile reale de energie sunt minime, în timp ce efectele negative asupra ritmului circadian, calității somnului și stării generale de sănătate a populației devin tot mai vizibile.