Edi Grosu l-a bătut la sprint intermediar pe Contador!

Debutant într-o cursă de Grand Tour, românul Ediard Grosu şi-a creat deja expunere maximă. Marii favoriţi au făcut meci nul. Care au fost cele mai strânse victorii din istoria Il Giro.

Grosu a dat lovitura

Aflat pentru prima dată într-un Grand Tour, românul Eduard Grosu, el este sub contract cu echipa japoneză Nippo-Vini Fantini, a dat o mini lovitură în etapa a 8-a. I-a luat faţa megastarului Alberto Contador. La km 50,6, în localitatea sora, se afla primul Traguardi Volanti (punct de sprint intermediar) din cele două de pe traseu. Primii trei rutieri care trec linia sprintului intermediar primesc 4, 2 respectiv 1 secunde de bonificaţie. De asemenea se acordă şi puncte la primii 5 rutieri (10, 6, 3, 2, 1 puncte). Nu existau rutieri în evadare, plutonul rula compact. Înainte de a ajunge la sprintul intermediar, cca 10-12 rutieri au sprintat pentru a obţine bonificaţii şi/sau puncte. În funcţie de interes. Primul a trecut linia Eduard Grosu, care l-a depăşit cu o jumătate de roată pe Alberto Contador. De ce se poate spune că Grosu a dat lovitura. În primul rând pentru că a punctat la imagine. În al doilea rând, pentru că a generat o expunere majoră nu doar pentru el, ci şi pentru echipa sa. Şi implicit pentru România – în toate prezentările tv ale unui rutier, apare si drapelul naţional. În al treilea rând pentru că a dat dovadă de curaj şi nu s-a lăsat intimidat de renumele celui cu care s-a bătut la sprint. De regulă rutierii care nu contează în clasamentul general, în astfel de situaţii nu i-au faţa unei supervedete. Nu în ultimul rând pentru că a dovedit la un sprint intermediar (fără să fie în vreo evadare restrânsă) că a fost mai rapid decât cel mai renumit rutier al lumii.

Poate intra în istorie

Şi mai este ceva de consemnat. Deşi este puţin probabil, nu este deloc exclus, ca acele 2 secunde pe care Grosu i le-a „furat” lui Contador să conteze enorm la finalul cursei. Şi atunci Grosu ar intra în istorie, ca omul care a contribuit la pierderea tricoului galben de către Contador. (Un exemplu, noaptea trecută, în Turul Californiei, Peter Sagan a pierdut pentru 2 secunde tricoul galben şi va fi obligat să se întrebuinţeze serios la noapte, în ultima etapă, să revină pe primul loc). Faptul că un rutier de talia lui Contador s-a luptat pentru obţinrea unor „frimituri” trebuie să dea însă de gândit. El ştie că nefiind încă refăcut după busculada din etapa a 6-a, nu poate încă să încerce atacuri prin care să-şi distanţeze contracandidaţii. Şi cum diferenţele faţă de Aru şi Porte sunt foarte mici, orice secundă în plus conteazî acum pentru Contador.

Victorie din evadare

Etapa a 8-a a avut o desfăşurare aproape identică celei de vineri. Pe de o parte cei de la Tinkoff-Saxo în afară că au avut sarcină să-l apere pe Contador, au preluat controlul plutonului, pentru a nu permite lui Fabio Aru sau Richie Porte să atace, mai ales că finalul etapei era în ascensiune. Oricum cei doi nici nu s-au omorât cu firea să încerce o distanţare a lui Contador. Deşi, traseul ar fi permis aşa ceva. Au existat în ultimii km două tentative de atac, dar acestea au avut doar menirea să-l testeze pe Contador. Şi acesta a răspuns imediat. În condiţiile în care cei trei mari favoriţi au făcut „meci nul”, etapa a fost câştigată (din nou) de un rutier aflat în evadare. Este vorba de Benat Intxausti, care a mai câştigat o etapă în Il Giro în 2013. Intxausti alături Sébastien Reichenbach au atacat din grupul evadaţilor cu cca 4 km înainte de linia de sosire, iar după un km şi jumătate spaniolul l-a distanţat pe companionul său. Deşi plutonul condus de cei de la Astana au mărit viteza, era clar că evadaţii nu mai potfi ajunşi. Din pluton a atacat Mikel Lauda, care, dacă s-ar fi trezit mai devreme, ar fi avut şanse să-l ajungă pe spaniol. A reuşit doar să-l depăşească pe Reichenbach.

Clasament etapa a 8-a: Fiuggi › Campitello Matese (186 km)

1. Benat Intxausti (Movistar Team) – 4:51:34

2. Mikel Landa (Astana Pro Team) + 20”

3. Sébastien Reichenbach (IAM Cycling) + 31”

4. Fabio Aru (Astana Pro Team) + 35”

5. Alberto Contador (Tinkoff-Saxo) + 35”

6. Richie Porte (Team Sky) + 35”

7. Rigoberto Uran (Etixx – Quick-Step) + 35”

8. Dario Cataldo (IAstana Pro Team) + 35”

9. Damiano Cunego (Inippo-Vini Fantini) + 45”

10. Damiano Caruso (BMC Racing Team) + 45”

Tricoul roz – clasamentul general

1. Alberto Contador (Tinkoff-Saxo) – 32:40:07

2. Fabio Aru (Astana Pro Team) + 4”

3. Richie Porte (Team Sky) + 22”

4. Dario Cataldo (Astana Pro team) +30”

5. Mikel Landa (Astana Pro Team) + 42”

6. Roman Kreuziger (Tinkoff-Saxo) + 1:00

7. Giovanni Visconti (Movistar Team) + 1:16

8. Rigoberto Uran (Etixx – Quick Step) + 1:24

9. Damiano Caruso (BMC Racing Team) + 1:34

10. Andrey Amador (Movistar Team) + 1:38

Tricoul roşu – clasamentul pe puncte

1. Elia Viviani (Team Sky) – 78 de puncte

2. Andre Greipel (Lotto Soudal) – 75 puncte

3. Marco Bandiera (Androni Giocattoli-Sidermec) – 60 puncte

4. Diego Ulissi (Lampre-Merida) – 50 puncte

5. Giacomo Nizzolo (Trek Factory Racing) – 47 puncte

Tricoul albastru – clasamentul căţărătorilor

1. Beñat Intxausti (Movistar Team) – 39 puncte

2. Mikel Landa (Astana Pro Team) – 19 puncte

3. Steven Krudswdk (Team LottoNL-Jumbo) – 15 puncte

4. Jan Polanc (Lamore-Merida) – 15 puncte

5. Pavel Kochetkov (Team Katusha) – 15 puncte

Tricoul alb – clasmentul tinerilor rutiei

1. Fabio Aru (Astana Pro Team) – 32:40:11

2. Davide Formolo (Team Cannodale-Garmin) +2:11

3. Esteban Chaves (Orica GreenEDGE) + 7:46

4. Jan Polanc (Lamore-Merida) + 19:25

5. Francesco Bongiorno (Bardiani-CSF Pro Team) + 21:57

Il Giro – puţină istorie

Cele mai strânse victorii

1. Florenzo Magni – 11 secunde (1948)

2. Eddi Merckx – 12 secunde (1974)

3. Florenzo Magni – 13 secunde (1955)

4. Ryder Hesjedal – 16 secunde (2012)

5. Felice Gimondi – 19 secunde (1974)

În total 18 Il Giro au fost câştigate la diferenţe de timp sub un minut.

Premii în natură pentru sprinteri

Câştigarea unei etape la sprint reprezintă deliciul spectatorilor. De aceea, la foarte multe curse se acordă bonificaţii pentru primii 3 sau 5 sau 10 rutieri care trec linia de sosire. Pentru dinamizarea cursei şi pentru ca şi rutierii care nu au şanse să se claseze pe primele locuri să obţină anumite avantaje (puncte, secunde, premii în bani) la foarte multe curse s-au introdus sprinturile intermediare. Acestea sunt sprinturile oficiale. Neoficial, rutierii – de regulă ce care sosesc mai târziu în grup compact, sau trec printr-o zonă urbană cu mulţi spectatori – mai „organizează” sprinturi neoficiale. Dar au mai existat şi aici ne referim strict la Turul Italiei şi altfel de sprinturi neoficiale, dar premiate. Primari sau cetăţeni de vază, persoane cu mare influenţă din diferite localităţi anunţau sprinturi în respectivele localităţi, fie la intrare, fie în centru, şi ofereau câştigătorilor premii în natură: un jambon de porc, un curcan, o raţă, ouă, coşuri cu fructe, sau un butoiaş cu vin. Toate acestea s-au întâmplat între 1919 şi 1927. De regulă, aceste sprinturi erau organizate în localităţi aflate relativ aproape de localitatea de start, când încă se rula în pluton şi pentru ca sprinturile să fie cât mai spectaculoase.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.