Elevii, între interese politice și afacerea manualelor

Haosul legislativ instaurat de Liviu Pop, actualul ministru al Educației, provoacă, „victime colaterale“. „Legea manualului“ este pe cale să aducă editurile foarte aproape de faliment. După năzbâtia cu manualul de sport, în care elevii sunt învățați cum să meargă, ministrul Liviu Pop pregătește una și mai gogonată: el vrea, exact ca pe vremea regimului comunist, să existe o editură unică, ce va furniza manuale unice. În loc să elaboreze reguli precise și clare, de natură a elimina corupția din sistem, despre care ministrul preferă să nu vorbească deschis.

Ministrul Liviu Pop a anunțat zilele trecute că „legea manualului“ intră în dezbatere publică. O dezbatere aparent inutilă, din moment ce, la două zile după acest anunț, tot „ministrul genunche“ ne-a comunicat că „Societatea Editura Didactică şi Pedagogică SA va fi înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni, de interes naţional, cu capital integral de stat, în subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale, urmând să realizeze manuale şcolare“. Imediat, editurile particulare au sărit ca arse, temându-se de faliment.

Altă lege a Educației

Liviu Pop a mai declarat: „(…) Tot ceea ce a funcționat până în momentul de față în zona manualului școlar va fi inclus în această lege. Vom rezolva și probleme pe care nu le-a putut rezolva legislația, adică Legea Educației naționale, în cei 26 de ani. Este o lege a manualului școlar absolut necesară“. În realitate, sunt 27 de ani, dar cine să-i mai numere?

Și, deși ministrul menționează o singură Lege a Educației, în toți acești ani învățământul românesc a fost condus și coordonat de 25 de miniștri, proveniți din toate partidele din spectrul nostru politic. Și, tot în această perioadă, Legea Educației a fost schimbată, ori doar modificată, de peste 60 de ori. Așadar, Liviu Pop este doar cel de-al 26-lea nume pe această listă lungă, iar proiectul său ar fi cea de a 61-a lege care va influența educația din România. Din păcate, rezultatul acestui haos legislativ este dramatic: 42 la sută din români sunt „analfabeți funcțional“.

Mai bine student decât elev sau profesor

Unic „furnizor“ de manuale

Teoretic, România este un stat capitalist, unde activitatea economică se derulează pe o piață concurențială. În plus, realitatea a demonstrat, cu vârf și îndesat, că statul este cel mai prost și ineficient administrator al activității economice. Dar asta nu este valabil și pentru ministrul Liviu Pop. La doar două zile după ce ne-a spus că „legea manualului“ va intra în dezbatere publică, tot el ne-a anunțat că Guvernul, la iniţiativa Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN), va decide ca sarcina publicării manualelor şcolare să fie asumată de către MEN prin Editura Didactică şi Pedagogică şi tipărirea la Monitorul Oficial (MO) după avizarea Consiliului Concurenţei. Motiv pentru care „Editura Didactică şi Pedagogică va fi reorganizată şi va edita manualele şcolare. (…) Societatea Editura Didactică şi Pedagogică SA va fi înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni, de interes naţional, cu capital integral de stat, în subordinea MEN, prin reorganizarea Regiei Autonome Editura Didactică şi Pedagogică“. Liviu Pop a confirmat că „societatea EDP SA va avea ca obiect principal de activitate editarea de manuale şcolare pentru învăţământul preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi postliceal în limba română şi în limba minorităţilor naţionale şi alte lucrări pentru învăţământul preuniversitar şi universitar, manuale pentru şcolile profesionale şi de maiştri tratate, lucrări de metodică şi pedagogie, lucrări în sprijinul învăţământului pentru perfecţionarea profesorilor şi pentru activităţi individuale ale elevilor şi studenţilor, originale şi traduse din alte limbi“. Așadar, editurii de stat i s-a atribuit cam tot ce și-ar fi putut dorit să câștige, în ciuda faptului că, astfel, ar putea fi acuzată că deține o poziție de monopol în piața manualelor în România. Dar faptul că „reprezentanţii statului în Adunarea Generală a Acţionarilor şi membrii CA al Regiei Autonome Editura Didactică şi Pedagogică vor fi numiţi şi eliberaţi din funcţie prin ordin al ministrului Educaţiei Naţionale“ nu face decât să transforme regia nou-înființată într-o anexă a ministerului condus de Liviu Pop, dar și într-o „pepinieră“ de sinecuri rezervate prietenilor politici din arcul guvernamental.

Resuscitarea Editurii Didactice şi Pedagogice

În urmă cu mai puțin de două luni, pe 9 august a.c., conducerea Editurii Didactice şi Pedagogice a fost revocată, iar ulterior instituția a fost transformată în Societatea Editura Didactică şi Pedagogică SA. Atunci, ministrul Liviu Pop a anunțat că această schimbare de statut a fost motivată prin faptul că, anterior, au fost accesați mai puţin de 5 la sută din banii alocaţi în ultimii cinci ani de Ministerul Educaţiei pentru manuale şcolare, respectiv peste 142 milioane lei: „Acum cinci ani am introdus clasa pregătitoare pe noua formulă, curriculă. În cei cinci ani, Ministerul Educaţiei a plătit pentru manualele şcolare 142.165.286 lei, sumă alocată copiilor din preuniversitar care beneficiază de manuale gratuite. Trist este că în această perioadă Editura Didactică şi Pedagogică, regia autonomă care este subordonată Ministerului Educaţiei, a accesat mai puţin de 5% din aceşti bani, adică 7.321.209 lei, impardonabil din punctul meu de vedere, fapt pentru care am revocat Consiliul de Administraţie al EDP, iar până la finele săptămânii vom avea un nou director general la EDP, în aşa fel încât această editură să-şi revină“. Dar nimeni nu explică modul în care „o să-și revină“ editura astfel restructurată. Conform unor informații provenite din interiorul sistemului educativ, chiar și cu o altă conducere, EDP va avea tot circa 40 de angajați care vor trebui să livreze toate manualele necesare în învățământul românesc. Situație care va aduce după sine ideea că furnizorul unic va produce „manuale unice“.

Stop și la „auxiliare“!

Numele Liviu Pop va rămâne, probabil, în istoria învățământului românesc pentru faptul că, anul acesta, elevii clasei a V-a nu au avut manuale în prima zi de școală. De fapt, au avut ceva: un cărțoi numit „Compendiu“, care, în peste două sute de pagini, amestecă lecțiile pentru opt materii, dar toate pline de aiureli și greșeli.

Totuși, la începutul anului școlar, din sistemul de învățământ nu au lipsit doar manualele, ci și „auxiliarele“. Conform definițiilor unanim acceptate, „auxiliarele didactice“ sunt „materiale-suport elaborate în sprijinul profesorilor și al elevilor, pentru implementarea adecvată și eficientă a curriculumului național. Această categorie de auxiliare poate include: culegeri de texte / cântece, culegeri de exerciții / probleme, culegeri de teste / itemi de evaluare, pachete de fișe de activitate independentă, caiete de muncă / activitate independentă etc., care pot fi prezentate în format tipărit și/sau în format electronic / digital“. Abia la trei zile după începerea școlilor, Ministerul Educației a catadicsit să prezinte un proiect de „Metodologie-cadru privind reglementarea auxiliarelor didactice în unitățile de învățământ preuniversitar“. Un document oficial în care se afirmă: „Comisia constituită prin Ordinul ministrului Educației Naționale nr. 4576/2017 a finalizat atât proiectul de Metodologie-cadru privind reglementarea utilizării auxiliarelor didactice în unitățile de învățământ preuniversitar, cât și proiectul de Metodologie-cadru privind asigurarea omologării utilizării mijloacelor de învățământ în învățământul preuniversitar. (…) Acestea vor fi aprobate prin ordin de ministru, după ce săptămâna viitoare Guvernul va adopta o hotărâre prin care Centrul Național de Evaluare și Examinare (CNEE) va primi atribuții în domeniul avizării/evaluării auxiliarelor didactice“. Să reținem: aceste metodologii au fost prezentate pe 14 septembrie, la trei zile după începerea anului școlar, iar aprobarea prin ordin de ministru ar fi urmat să fie dată peste încă o săptămână. Dar poate că atunci cadrele didactice vor putea folosi „auxiliarele“ din anii trecuți? Exclus! Pe 9 august, s-a anunțat că „ministrul Educației Naționale, Liviu Marian Pop, a decis anularea tuturor avizelor acordate de Ministerul Educației Naționale, începând cu anul 2002, pentru auxiliarele didactice, auxiliarele curriculare și mijloacele de învățământ“: „Am analizat prevederile legislative în materie de avizare a acestor materiale didactice auxiliare și am constatat cu surprindere că Ordinul de ministru nr. 4916/2002, care aproba metodologia de avizare, nu a fost actualizat, deși Legea Educației naționale a apărut în 2011. Prin urmare, am emis un ordin care anulează actul normativ din 2002, astfel că toate auxiliarele didactice existente la ora actuală nu mai sunt valabile“.

Metodologie mincinoasă

În Secțiunea a 3-a, „Metodologia-cadru privind reglementarea auxiliarelor didactice în unitățile de învățământ preuniversitar“, promovată de Ministerul Educației, ia în discuție o serie de posibile efecte pe care le-ar putea avea acest act normativ. Este vorba, printre altele, despre „Impactul macroeconomic“, „Impactul asupra mediului concurenţial şi domeniului ajutoarelor de stat“, „Impactul asupra mediului de afaceri“ și „Impactul social“, dar se afirmă că „prezentul act normativ nu are impact“. Nimic mai fals: mediul de afaceri este grav perturbat prin poziția de monopol pe care o capătă Societatea Editura Didactică şi Pedagogică SA.

„Competiție între autori, nu între edituri“

Este drept că metodologia propusă de Ministerul Educației nu conține și niște prevederi despre „manuale unice“. Lucru subliniat și de ministrul Pop: „Pe cei care critică proiectul legii manualului școlar și demersul nostru de a întări Editura Didactică și Pedagogică, îi rog să îmi spună public unde au văzut scris într-un proiect al Ministerului Educației Naționale că ministrul Educației sau Ministerul Educației susține manualul unic! Facem competiție între autori, nu între edituri…“. În ciuda acestei afirmații liniștitoare, specialiștii din domeniu atrag atenția asupra efectelor catastrofale pe care le va avea, în timp, adoptarea acestei „metodologii“. În urmă cu șase zile, pe 25 septembrie, Mihai Mitrică, directorul Asociației Editorilor, a tras un semnal de alarmă asupra consecințelor nefaste pe care le va avea „metodologia“ propusă de Ministerul Educației. În plus, el a explicat de ce după „editura unică“ următorii pași vor fi „manualele unice“: „Editura Didactică și Pedagogică este incapabilă în momentul de față să realizeze cele peste 100 de seturi de manuale de care este nevoie în școală“. Probabil că Mitrică are dreptate: cei 40 de angajați ai Societății Editura Didactică şi Pedagogică SA, care a fost la un pas de faliment, chiar că nu au posibilitatea fizică de a realiza cele o sută de seturi, astfel că varianta unor „manuale unice“ se va impune de la sine. Dar asta nu este tot: finanțată de Guvern, indiferent care ar fi orientarea politică a acestuia, „editura de stat va beneficia, cu ghilimelele de rigoare, de o suficientă influență din partea statului, astfel încât mesajele pe care le transmite să fie unele care nu deranjează“. Iar de aici până la controlul ideologic nu ar mai fi decât un singur pas, care va fi făcut fără prea multe probleme: „E ceea ce ne pregătește Guvernul dacă avem manuale unice“. Mitrică a mai atras atenția și asupra aspectului financiar: „Sunt circa 30 milioane euro investite în piața educațională. Din aceste 30 milioane euro anual, statul nu acoperă decât 6 milioane euro, reprezentând costurile pe care le suportă cu tipărirea, respectiv retipărirea manualelor. Costul e infim, ceilalți bani (…) sunt luați de la părinți. Riscurile pentru editorii din mediul educațional sunt clare, vor dispărea foarte mulți dintre cei care nu pot să se adapteze. Riscurile pe termen mediu sunt pentru societate, nu pentru editori. Editorii care vor ști să se adapteze și să treacă de la educațional la generalist vor supraviețui“. Iar Cristian Greșanu, preşedintele Uniunii Editorilor din România şi director al Editurii Corint, a declarat că această decizie politică vine, de fapt, pe fondul incapacităţii dovedite în ultimii 5 ani de Ministerul Educaţiei de a stabili şi urma un calendar corect al licitaţiilor pentru manuale: „Au tăiat nodul gordian şi au zis: cel mai bine – editură unică, manual unic. Este îngrozitor, pur şi simplu. O dată, e periculos din punct de vedere intelectual, educaţional şi, doi, nu vor administra, n-au cum să administreze un asemenea volum într-un supermamut, o supereditură“.

Unii cară banii, alţii ghiozdanele

Legislaţia contestaţiilor blochează nu numai învăţământul, ci şi economia

Putem considera că, fiind direct afectați de metodologia propusă de ministrul Pop, editorii de carte ar putea fi subiectivi. Dar iată că nici alte persoane adânc implicate în procesul educativ nu văd cu ochi buni posibilitatea de a se ajunge la „manuale unice“.

Prof. Radu Gologan, coordonatorul lotului nostru olimpic de matematică, nu are o părere bună despre ideea lui Liviu Pop: „Pentru o piaţă atât de mare, o singură editură nu cred că ar putea face faţă. Cred că cel mai bun lucru ar fi ca Guvernul şi guvernanţii să se uite la legislaţie, pentru că întârzierile în apariţiile de carte din ultimii ani nu sunt datorate editurilor, nu sunt datorate autorilor, problema este această legislaţie a contestaţiilor, care blochează nu numai învăţământul, ci şi economia României“.

Prof. Ovidiu Papadima, prorectorul Universităţii Bucureşti: „Revenirea la manualul unic nu este o rezolvare pentru problemele, şi așa grave, cu care se confruntă învăţământul nostru. Problema cea mare este nu doar că ni se oferă o soluţie eronată şi nocivă la problemele pe care deja le are învăţământul, îngrijorătoare este calea pe care o deschide această pretinsă soluţie. Manualul unic înseamnă toceală. Asta am trăit eu în adolescenţă, nu aş vrea copiii noştri să trăiască acelaşi lucru“.

Marian Staș, specialist educaţional: „Am început să devin un fel de Toma Necredinciosu’ când vine vorba de administraţia actuală din Educaţie. O lege a manualului nu ar fi ceva rău în sine, dar este important să vedem ce va conţine exact. Pentru că dacă va reglementa un monopol al statului asupra manualelor şcolare, atunci actul nu doar că este inutil, este şi abuziv. În calitate de autoritate statală, este bine să institui anumite mecanisme de control asupra realizării manualelor, însă nu poţi să acreditezi o singură editură în acest scop, adică cea de stat. Ar fi practic o reîntoarcere la comunism“.

Milioanele din afacerea manualelor

Războiul editurilor pe un contract de 40 milioane lei, aproximativ 8,7 milioane euro, a făcut ca elevii din clasa a V-a să nu aibă nici acum pe bănci manualul care trebuia oferit obligatoriu de stat, conform Legii Educației. În ultimii doi ani, doar pentru ciclul primar, editurile au scos la tipar minimum 1,3 milioane de lucrări cu lecții și teme pentru elevi.

Contract blocat de nimicuri

Licitația de 40 milioane lei din acest an pentru manuale școlare destinate clasei a V-a a fost blocată din cauza contestațiilor depuse de edituri. Contractul este cel mai mare ca valoare oferit de minister, ceea ce a înfierbântat interesele. Aproape toate editurile au făcut câte o contestație la loturile unde au participat și nu au fost desemnați câștigători. O parte dintre contestații au fost admise de Consiliul Național al Soluționării Contestațiilor, motiv pentru care, la începutul anului școlar, elevii din clasa a V-a nu au avut manuale pe bănci. Unul dintre cele mai dese motive de contestație a fost eliminarea anumitor edituri pentru că nu au avut semnătura electronică pe toate documentele. Alte edituri au știut să aibă. Cert este că participanții la licitații care au depus contestații au obținut amânarea desemnării câștigătorilor marelui pot de 40 milioane lei, pe motiv că au fost descalificați direct pentru lipsa semnăturii electronice și nu li s-a semnalat lipsa acesteia pentru a remedia problema, așa cum reiese din documentele Consiliului Național al Soluționării Contestațiilor.

Au mai încercat și alții

Helga Holtkamp, președintele Federației Editorilor Europeni de Carte Educațională, a declarat de curând că manualul unic există și în Ungaria, dar că acesta „nu merge“. Și în Polonia s-a dorit manual unic, dar s-a renunțat la el, după ce producerea acestuia a întârziat, apoi s-a constatat existența unor greșeli, iar profesorii s-au plâns că nu au putut preda după ele. În plus, Helga Holtkamp a mai susținut că „dacă se experimentează cu ceva precum manualul unic, elevii ar putea avea de pierdut în fața colegilor din Europa, pentru că nu vor fi suficient educați“.

Sumele plătite de Ministerul Educației pe manuale în ultimii ani

Anul şcolar 2010-2011 3,6 milioane euro
anul şcolar 2011-2012 3,79 milioane euro
anul şcolar 2012-2013 3,92 milioane euro
anul şcolar 2013-2014 4,54 milioane euro
anul şcolar 2014-2015 3,65 milioane euro
anul școlar 2015-2016 3,36 milioane euro
anul școlar 2016-2017 5,36 milioane euro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.