Episod psihotic reactiv

În vreme ce omenirea îşi revine din cel mai larg episod psihotic care a avut loc vreodată, preşedintele Iohannis a suferit unul personal: i s-a năzărit că PSD comite o trădare naţională şi că s-a înţeles cu Viktor Orban să dea Ardealul ungurilor.

E, paradoxal, cea mai clară dovadă că preşedintele nostru este mai degrabă uman decât robot. Roboţii nu resimt stresul. Sub un stres cu asupra de măsură, apar episoadele psihotice reactive: scurtă pierdere a uzului raţiunii şi trecerea pe ceea ce doctorii numesc „delir logic de interpretare”.

Era limpede că Parlamentul pregătise o şedinţă de respingere (din nou) a unui proiect de lege care prevedea autonomia Ţinutului Secuiesc. Dar, Iohannis a ţinut să creeze impresia că, fără intervenţia sa, votul Parlamentului ar fi acceptat autonomia Har-Cov. Era cea de-a patra încercare a UDMR de a-şi mulţumi electoratul pe subiectul Har-Cov. Har-Cov 4, cum ar veni.

Strategul propagandei din mandatele lui Iohannis nu a prea greşit până acum în relaţie cu scopurile preşedintelui. Acum a sfeclit-o rău de tot. De aceea îmi vine să cred că noul act propagandistic nu a fost sugerat de SRI, ci a reprezentat un scurt episod psihotic reactiv: preşedintele a reacţionat anormal la o fantasmagorie.

Stresul prezidenţial şi-a atins apogeul şi ca urmare a reproşurilor ce-i vin din Germania. Anume că nu a organizat cu grijă (în secret, adică) Operaţiunea „Sparanghelul”. A lucrat neglijent şi a deschis poarta compromiterii imaginii guvernului de la Berlin. Dacă aş fi în locul doamnei Merkel, l-aş face troacă de porci.

Pe de altă parte, Iohannis pare automanipulat de propaganda de pe prompterul pe care îl tot citeşte: a ajuns să creadă că PSD ar putea trăda ţara. Mai ales în toiul unei crize care ţine atenţia lumii cu ochii pe ceva invizibil, autonomia Har-Cov ar fi putut trece neobservată – şi-a zis, în chip logic, delirul din acest episod psihotic.

Automanipulare prin panică… Acesta a fost episodul psihotic global care s-a desfăşurat din februarie până azi. Teza mea – după ce am citit o sinteză a tuturor versiunilor conspiraţioniste – este că omenirea a trecut printr-un test (neregizat neapărat de vreo minte diabolică) al sănătăţii sale mintale. Rezultatul: suntem „infectaţi” de o gravă slăbire a discernământului. Această slăbire a discernământului este datorată politicilor care promovează ura, şcolii, care nu mai promovează educarea virtuţilor morale, şi tehnologiilor, care au ajuns să fie de neînţeles pentru marea majoritate a omenirii.

Acum, după liniştirea episodului psihotic, ce se întâmplă în minţile noastre? Da, putem convieţui cu noul virus. Distanţarea socială (pentru o vreme nu se ştie cât de îndelungată) este tot ce putem face. Alternativa? Sinuciderea economică, foametea şi dispariţia multor sute de milioane de pământeni din generaţiile actuale.

Măcar un lucru dacă am înţelege: necesitatea restaurării discernământului bazat pe virtuţi morale. Dar acest curs al lucrurilor nu poate fi realizat în masă. Tocmai masele, am văzut, au fost cele care au tras pseudoelitele politice după ele în jocul hiperreacţiilor. Iohannis al nostru s-a speriat, iată, că masa lui de alegători începuse să se micşoreze şi, sub stresul panicii, a dat în clocot rigida lui fandacsie antipesedistă, singurul ingredient din supa politică pe care o ştie prepara. Un biet omuleţ din marea masă a discernământului mediocru şi fudul.