Evocarea unui mare iubitor al Roşiei Montane

L-am cunoscut la Cluj prin anii ’60 pe dl ing. Adrian Steclaci, autorul cărţii referate, d-sa fiind invitat de prof. Valeriu Lucca, profesor de zăcăminte minerale, să prezinte la Universitatea clujeană proaspăt denumită” Babeş-Bolyai” imagini fotografice (diapozitive) şi un film color despre „Cetatea Romană” (auriferă) de la Roşia Montană, film realizat de dl A. Steclaci.

Ştiam despre d-sa unele lucruri relatate de prof. V. Lucca, pe lângă care atunci mă aflam în calitate de tânăr asistent. Aflasem, între altele, prestigiul de care se bucura în lumea fotografilor, cineaştilor amatori, a publicului larg, îndeosebi a geologilor cu care conlucra în anii respectivi. În perioada la care facem referire, d-sa se „învârtea” în cercuri înalte – ca de altfel în întreaga d-sale activităţi la Bucureşti -, colaborând cu personalităţi elitare ale geologiei şi mai apoi ale medicinei româneşti.

O apropiere între noi – fără să ne mai vedem în cei 50 de ani scurşi de la prima noastră întâlnire – a fost intermediată de distinsa dnă prof. dr. Livia Steclaci (geolog-geochimist), soţia d-sale, pe care o cunoşteam personal şi din activitatea ştiinţifică, şi de asemenea, de bunul meu prieten şi fost student, geolog Vladimir Galcenco, de la o universitate din München. Pe această cale am devenit beneficiarul unui exemplar din cartea d-sale pe care am plăcerea să încerc a o prezenta succint în cele ce urmează.

Am citit cu deosebit interes şi plăcere această carte, în 2-3 zile, din mai multe „suflări”. Fiind vorba în carte de geologie sub multiple aspecte – de geologie în teren, geologie universitară, de renumite personalităţi ale geologiei româneşti din perioada la care se referă autorul -, am considerat important a mă opri asupra conţinutului ei şi a o recomanda celor interesaţi, remarcându-i importanţa. A prezenta în câteva pagini cartea, o minicronică a realităţilor petrecute în România în unele etape fierbinţi ale existenţei sale de după anul 1930, şi problemele multiple specifice unităţilor economice şi de învăţământ universitar în care şi-a desfăşurat activitatea autorul, relaţiile sale cu „batalioane” de oameni înrolate în aceste intreprinderi, în frunte cu pesonalităţile ştiinţifice şi tehnice ce le conduceau, constituie un risc asumat.

Autorul, după cum mărturiseşte, scrie această carte cu sinceritatea şi obiectivitatea maximă de care este în stare – cu sinceritatea cu care Ion Creangă şi-a scris amintirile din copilărie – în dorinţa de-a prezenta tot ceea ce relatează, în lumina adevărului adevărat, dacă aşa ceva este posibil. Mai spune cu francheţe: „Viaţa persoanei mele, familia mea, prezintă un interes cu totul secundar” (p. 11), în carte.

În capitolele şi subcapitolele cărţii (21 la număr), dl A. Steclaci expune succint, dar cu exactitatea omului de ştiinţă riguros, aspecte social-politice din România anilor ’30-’70, deci dintr-o perioadă de aproape un jumătate de secol, aşa cum le-a cunoscut şi le-a trăit pe viu, deoarece aici s-a născut, şi-a făcut studiile, inclusiv cele universitare, şi a lucrat până în anul 1978, când a plecat legal şi definitiv, cu soţia, în Germania, la München, unde se află şi azi. Astfel, paginile cărţii ilustrează activitatea ing. A. Steclaci în România, la Bucureşti, până la vârsta de 52 de ani, începând cu anul 1948, în institute de profil tehnic (Concernul Malaxa), geologic (Institutul de Mine, Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie), medical (Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, Clinica de Gastroenterologie, Facultatea de Medicină, Institutul Dr. Cantacuzino). Autorul face în carte ample referiri cu privire la specificul unităţilor respective, la activitatea şi aportul d-sale în diverse probleme tehnice, la cooperarea cu cei din branşă, şi la conducătorii şi specialiştii de renume ai acestora, din domeniul geologiei (N. Petrulian, Al. Codarcea, Valeriu Lucca şi alţii), medicinei (T. Spârchez, Th. Burghele, Şt. Nicolau, N. Cajal, I. Juvara, D. Setlacek etc.). Rezultă că dl ing. Adrian Steclaci a fost legat de geologie atât prin activitatea la institute de profil, prin calitatea de cadru didactic la Institutul de Mine, cât şi prin căsătoria cu un specialist de renume în geologie, cadru didactic universitar şi cercetător – prof. dr. Livia Steclaci.

Apariţia volumului la care ne referim este totodată şi un prilej bine-venit pentru a consemna prodigioasa activitate tehnică-inginerească, dar şi didactică a dlui Adrian Steclaci în funcţiile avute, dar mai ales dragostea faţă de natură, de peisjul atât de variat şi mirific cum este cel din ţara noastră, pe care l-a făcut cunoscut lumii prin expuneri de înaltă calitate (diapozitive şi film). S-a remarcat în această privinţă dovedindu-şi încântarea faţă de peisajul românesc, de sufletul românului, de ţara în care s-a născut şi s-a format ca specialist şi om de valoare – România. Iată motivul vizitelor pe care le efectuează anual cu distinsa d-sale soţie originară din Cluj, în ţara nativă de care amândoi sunt legaţi sufleteşte.

Cartea dlui A. Steclaci nu este una autobiografică, ci memorialistică, în care remarcă multe domenii de care s-a ocupat în viaţă, şi evenimentele majore care au bântuit Europa acelor ani, începând cu nefastul an 1939 (venirea la putere a lui Adolf Hitler în Germania, antisemitul şi dictatorul de extremă dreaptă, pregătirea celui de al Doilea Război Mondial, declanşarea acestuia şi urmările sale, chiar şi relatarea consecinţelor primului bombardament la Bucureşti, în 4 aprilie 1944, venirea comunismului în România şi viaţa cetăţenilor în epoca de aur etc.). Sunt comentate imparţial evenimentele socio-politice existente în respectiva perioadă în România şi Europa, văzute cu ochiul observatorului obiectiv. Vom sublinia însă arta fotografică care l-a preocupat toată viaţa pe dl A. Steclaci. Fotografiile d-sale nu sunt simple imagini artistice din peisajul românesc sau universal – fiindcă a călătorit în toate continentele, exceptând zonele polare -, ci şi documente istorice ale timpului de-o valoare inestimabilă. Am reţine printre ele masivul vulcanic Cetate cu roca dacitică auriferă de la Roşia Montană, unul din locurile sfinte ale istoriei neamului românesc, argument viu al originii latine a poporului român, pe care unii, chiar din conducerea statului, în inconştienţa lor vor în zilele noastre să-l distrugă de dragul galbenilori cu valoare efemeră. Dl Steclaci a realizat cu peste 50 de ani în urmă (în 1954) primul film color (de 15 minute) asupra acestui magnific monument geologic şi istoric. Văzând în 1954 pentru prima dată „Cetatea Romană” cu prilejul unei excursii a studenţilor geologi de la Institutul de Mine din Bucureşti (condusă de eminenţii profesori, N. Petrulian, Al. Codarcea, V. Lucca şi alţii), l-a fascinat de-a dreptul, neuitând, şi scriind următoarele cuvinte în cartea despre care vorbim: „M-am oprit, am amuţit, am crezut că visez! A fost şi a rămas cel mai impresionant monument al naturii pe care l-am văzut vreodată! (Şi mi-a fost dat să văd multe!)” (p.101). Admirabil tablou! Revenind în 2005 exact în acelaşi loc monumental al istoriei neamului românesc a rămas consternat: „În locul acestui monument de o valoare inestimabilă (nu numai pentru români) am găsit o groapă uriaşă cu fiare ruginite, camioane părăsite, magherniţe de tablă, o paragină! Am avut acelaşi şoc pe care l-am avut în 1954 când am văzut-o prima oară, dar de data aceasta un şoc în sens negativ. Am realizat că anumite categorii de oameni pot crea capodopere de valoare inestimabilă, iar alte categorii de oameni, pentru «un pumn de bani», sunt în stare să distrugă un monument p rintr-o acţiune ireversibilă. Un bun al omenirii pierdut! Acum, acest «rest de cadavru» este părăsit, nu ştiu care va fi soarta lui. Am însă o mare mângâiere (nu satisfacţie!) că am făcut acel film care pentru mine valorează mai mult decât cele 30.000 de diapozitive făcute în toată lumea”. Prezentăm acest citat şi argument istoric desprins din prezenta carte (p. 103), pentru valoarea sa şi spre a releva uriaşa pierdere a poporului român, Cetatea de la Roşia Montană cu exploatări romane la zi şi subteran, monument geoarheologic al spiritualităţii universale, şi în plus, pentru a sublinia conducătorilor ţării, ce ar îmsemna distrugerea sa totală într-o viitoare exploatare la suprafaţă, preconizată de unii.

Sugerăm introducerea filmului realizat de dl ing. A. Steclaci – prin efort propriu în anii ’50 – cu „Cetatea Romană” (auriferă) de la Roşia Montană, aflată în forma sa iniţială, în filmoteca patrimoniului naţional şi utilizată la nevoie. De asemenea, ar fi o încântare pentru spectatori la cinema şi telespectatori, vizionarea acestui film de scurt metraj (15′), în ideea formării unei opinii generale privitoare la nedistrugerea acestui monument geologic şi istoric ciuntit, dar de valoare universală.

Prezentul volumul scris într-un stil curat, nesofisticat, constituie o lectură plăcută şi utilă tuturor categoriilor de cititori interesaţi să afle aspecte ale vieţii social-istorice din România anilor 1930-1978, deoarece trece în revistă principalele evenimente social-istorice petrecute în România, în trei regimuri sau epoci: epoca regalistă în partea sa finală, epoca comunistă, şi prezintă reflecţii asupra vieţii politice, economice şi culturale din ţara noastră, petrecute după căderea regimului comunist (1989).

Este plăcut şi profitabil sub raport instructiv-educativ să citeşti o carte în care se împleteşte biografia unei personalităţi cu istoria, precum în „De-ale vieţii valuri”, în care autorul devine actorul, naratorul în viaţa şi activitatea petrecute în Bucureşti, în strânsă conexiune cu evenimentele trăite în climatul social-istoric din timpul când era copil, elev, student, inginer angajat la mari unităţi industriale şi cadru didactic în învăţământul superior din capitala ţării, o personalitate profund şi conştiincios ancorată în srviciile prestate, credincios îndatoririlor sale, numit de acad. Bradu Fotiade într-o notă cu rol de postfaţă din această carte: „O stâncă de om”.

Cartea „De-ale vieţii valuri! – amintiri din secolul XX”. Adrian Steclaci, Edit. Eminescu, Bucureşti, 2010, 261 p.