Fabrica de lapte de la Domeniul Cocioc

În urma adoptării legii de la 9 iunie 1884, luau naștere oficial Domeniile Coroanei Regale, instituție modernă ce avea rolul de a asigura o parte din veniturile Casei Regale Românești dar și de a forma sate-model care să îmbunătățească situația social-economică și culturală a țărănimii. Printre proprietățile care făceau parte din Domeniile Coroanei se numărau Mălini, Borca, Sabasa, Farcaşa, Bicaz, Dobroveț, Domnița, Gherghița, Sadova, Segarcea, Bistrița, respectiv Cocioc.

Pe aceste domenii, se practicau agricultura și exploatarea forestieră precum și alte industrii conexe culturii plantelor și creșterii animalelor, care aveau rolul de a ridica economia satelor și de a introduce aparatură tehnologizată. Existau mici fabrici în care se confecționau țesături, frânghii, sârmă, mai funcționau mori de vânt sau ateliere de pielării și tăbăcării. Sub îndrumarea administrației formate din specialiști s-au reînviat și modernizat astfel industrii casnice ce fuseseră abandonate de populația rurală oferindu-se noi locuri de muncă.

Lăptăria de pe Domeniul Cocioc

În aproprierea Bucureștiului, la numai câțiva kilometri, se afla Domeniul Cocioc, unde, cu precădere, se practica agricultura. Se cultivau hameiul, sfecla de zahăr, cartofii de diverse varietăți și se îngrijeau grădini și pomi roditori.

Tot aici, în satul Periș, mai funcționa un atelier de ceramică, de unde medicul Nicolae Minovici a achiziționat o parte din piesele de ceramică ale colecției sale. Atelierul apăruse la începutul secolului și producea ceramică de uz casnic și decorativă. Tot aici, funcționa o frângherie încă din 1893 și un atelier de împletituri în răchită.

La Periș, mai exista o lăptărie încă din 1897 dotată cu aparatură specială pentru fabricarea untului și brânzei și perfecționată în pasteurizarea și răcirea laptelui. Pe domeniu, se creșteau vaci de lapte „Allgau” și tauri din aceeași rasă. La începutul secolului 20, se produceau aici în jur de 800-1200 litri de lapte, care se vindeau la București în măsură de 70%, restul fiind folosit pentru producerea de unt și brânză. Printre produsele care se produceau la lăptăria Periș existau specialități cunoscute sub numele de: Unt de Periș, Cremă de Cocioc, Camambert, Brie de Cocioc, Brânza Tilsit, precum și laptele bătut sau laptele dulce.

Locuitorii erau educați în ceea ce privește însemnătatea industriei lapteului, fiind înființate pe domenii mai multe „școli de lăptării”. Numeroase publicații ale epocii îndeplineau la rândul lor rolul educației sătenilor, mai ales cu privire la criterii de igienă. Lăptăria de la Cocioc era dată drept exemplu de curățenie: vasele se spălau aici cu cu peria și cu sodă topită în apă fierbinte, fiind trecute prin aburi fierbinți și lăsate să se usuce natural. Laptele muls trebuia scos imediat din grajduri și filtrat prin site speciale.

În perioada interbelică, în cășăriile țărănești, majoritatea brânzeturilor erau produse din lapte de oaie și capră, mai puțin din lapte provenit de la vaci. La Periș, sub îndrumarea specialiștilor, vacile erau hrănite cu tărâțe, pastă de rapiță și de in, hrană cu care țăranii, neîncrezători la început, nu erau familiarizați. Pentru stimularea creșterii bovinelor, administrația domeniilor mai organiza concursuri de vite. În urma exemplului creat pe Domeniul Cocioc, populația de la sate a fost încurajată să achiziționeze vite cu ajutorul fondurilor oferite de Banca Populară. Un alt rezultat al bunei funcționări a lăptăriei de la Cocioc a fost dezvoltarea comerțului cu lapte, până atunci inexistent. Astfel, în gara de la Periș puteau fi întâlniți femei și copii care vindeau lactatele produse în propriile gospodării.

 

Articol scris de Mădălina Manolache, muzeograf /Muzeul Nicolae Minovici, Muzeul Municipiului București

Ilustrații: Fabrica de lapte de la Periș, Cocioc; Vas de la Periș, Cocioc din colecția de artă decorativă a medicului Nicolae Minovici (fotografie C. Offner Oprea, MMB).

Surse:

590. Vereanu, „O privire asupra Domeniului Coroanei”, Literatura și Arta Română pe anul 1900-1901, pp. 581-590. – ilustrația.

Administrația Domeniului Coroanei la Expoziția Generală Română din București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1906.

Al. Timotescu, „Foloasele unei lăptării sitematice”, Universul, martie 1906, p. 1.

Dr. Felix, „Industria laptelui”, Ziarul Științelor Populare și al Călătoriilor, 5 septembrie 1922, pp. 426-428.

Nicolae Șt. Noica, Șt. Petrescu, Domeniul Coroanei, Instituția model a lui Carol I după 130 de ani, Ed. Vremea, București, 2014.