Cu toții, când am fost copii, am avut câte o pasiune, bătutul mingii pe stradă sau în spatele blocului nu se pune. Filatelia, aeromodelismul, porumbeii, fotografia și câte și mai câte.
Însă pentru puțini dintre noi acesta a durat și la maturitate și pentru și mai puțini această plăcere s-a transformat în performanță, ori la obținerea unor recunoașteri naționale și internaționale.
Înaripații sunt antrenați precum sportivii de performanță și pregătiți astfel pentru concursurile la care își vor demonstra talentul. Întrecerile sunt de mai multe tipuri și se desfășoară pe categorii de vârstă (maturi sau juniori), finalul sezonului venind cu trofee care răsplătesc viteza sau/și rezistența porumbeilor, precum și măiestria crescătorului.
Lui Ghe. O., din Geoagiu îi plac porumbei de când era copil printr-o muncă de zi de zi și an de an a obținut campioni valoroși atât ca performanță cât și financiar dar care pentru ei sunt de neprețuit și practic sunt considerați că sunt membri de familie.
Un microb de care nu mai pot și nici nu mai vreau să scap
Creșterea porumbeilor de rasă și trimiterea lor la concursuri, pe distanțe de sute sau chiar peste o mie de kilometri, pentru a-i aștepta ulterior să se întoarcă acasă, în zbor. La fel ca orice pasiune, implică mult timp, energie, bani, dar, pe de altă parte, este o pasiune, iar pasiunile nu se discută.
„Am început să cresc porumbei din copilărie , e o pasiune care a crescut treptat și a devenit ca un microb de care nu mai pot și nici nu mai vreau să scap. E un mod de recreere. Când intru în cușcă și mă uit la porumbei sau lucrez cu ei simt că mă deconectez de la agitația de zi cu zi”, mărturisește domnia sa. El este unul dintre columbofilii hunedoreni cu rezultate notabile la concursurile din ultimii ani. A participat la multe concursuri, „ Am un porumbel care a venit din Viena într-o zi. Timpul e în funcție de vreme, contează cine ajunge primul”, mai spune.
Finalul fiecărui an este și sfârșitul sezon competițional, este momentul în care „se lasă cu premii” pentru columbofili, în funcție de rezultatele obținute. La nivelul fiecărei asociații columbofile, prin filialele județene, este organizat un eveniment festiv în cadrul căruia se acordă diplome, medalii și cupe pentru cele mai bune rezultate din anul competițional care tocmai s-a încheiat.
„Anul competițional 2023 a fost unul cu etape destul de grele la concursurile pe care trimit porumbeii. Aceștia pot prinde vânt din față sau zile cu caniculă, dar am avut porumbei bine pregătiți și per total am fost mulțumit de rezultate. La finalul sezonului, am obținut locuri unu și doi cu un singur porumbel ”.
Pentru a ieși din tiparele societății este nevoie, uneori, să redevenim copii de oarecând redescoperind pasiunile de atunci. Deci faceţi în viaţă ceea ce vă place cu adevărat! Indiferent de vârstă, fiecare poate să îşi descopere pasiunea, iar ceea ce îl atrage să o facă din toată inima pentru că până la urmă aceea e menirea lui. Niciodată nu e prea târziu să ne trăim pasiunile!
Felicitari !
Ma rog, fiecare cu pasarica lui. Altii-s cu papagalii, canarii, cucuvelele mov si altele.
orice creatura ai pe langa casa este familie…pasarile sunt foarte inteligente. din pacate columbofilia are niste aspecte neplacute…pasarile iau niste boli extrem de dificil de vindecat si chiar daca ai avea rabdarea (eu am avut-o), raman sensibile pe viata si este de preferat sa nu aiba pui – paramixoviroza. virusul sta o luna in sistemul pasarii, daca are noroc sa nu afecteze neuronal, pasarea va zbura din nou. se vindeca tinute in intuneric, hranite cu mana, apa cu pipeta; mult morcov. dragostea cere timp. columbofilii extermina efective intregi la o simpla boala contagioasa…tata nu ii ucidea. ii trata. pasiune, dragoste, empatie, compasiune.
Felicitari,dlui Gheorghe din geoagiu bai,hunedoara,nu este usor sa cistigi concursuri.
Cei care sunt legati si se ocupa,consuma efort,bani,timp dar mai ales pe latura emotionala se leaga de aceste mici pasari ce le pot aduce satisfactii premii,rasplata daruirii lor.
Este o concurenta si aici ,mai ales pe rase,material genetic etc.
Nepotul meu a adus din Buc o mica femela,porumbita,am hranit-o si ingrijit-o avea rana la o aripa.Cind s-a- deschis usa magaziei ,dusa a fost si el zilnic se uita dupa ea,avea penajul pestrit.A venit de citeva ori,dar nu a mai putut sa o prinda.S-a legat de ea afectiv si sa ne imaginam ce simte un columbofil pasionat de asta.
LA Arad si Geoagiu si in Buc sunt pasionati de asta,tuturor porumbei rapizi si luptatori,premii totul pe fondul efemer al vietilor ns.care trec precum”pasarea in zbor”…
ps.@marin tu stii mai bine ce viata au pasionatii columbofili,cu bune si rele,multa sanatate !