Fața întunecată a DNA: incompetența, corupția și imoralitatea unor procurori anticorupție (III)

În perioada 2005-2013 Direcția Națională Anticorupție a fost condusă de către procurorul șef Daniel Morar, care a fost numit în fruntea DNA de preşedintele Traian Băsescu în 2005, la propunerea ministrului justiţiei de atunci, Monica Luisa Macovei. Daniel Morar a fost propulsat în această funcţie, la vârsta de 39 ani, de la Cluj-Napoca, unde era procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, de către preşedintele PDL, Emil Boc, care era în perioada respectivă primar al municipiului Cluj-Napoca şi președinte al PDL. Procurorul Morar s-a aflat în siajul PDL și al lui Emil Boc, prin intermediul deputatului PDL Daniel Buda, actualmente europarlamentar, de profesie avocat, care era cumnat cu un coleg și prieten lui Morar, Florin Maghiar, care a deținut funcțiile de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Despre cariera procurorului Daniel Morar dinainte și din perioada conducerii DNA am prezentat o amplă declarație politică în ședința Senatului din 16.04.2013, intitulată „Procurorul șef Morar, sluga preaplecată și avocatul principal al președintelui Băsescu”.

Procurorul Morar a intrat în atenţia opiniei publice, până la învestirea în fruntea DNA, datorită unor arestări abuzive şi trimiteri în judecată imputabile, realizate la comandă politică, în perioada 1997-2000, sub guvernarea CDR-PD-UDMR, când a activat la Secţia de Urmărire Penală a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, unde a înregistrat nu mai puţin de opt achitări. Achitările cele mai sonore au fost în cazul fostului director al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj, Liviu Ciupe, si în cazul fostului primar al municipiului Cluj-Napoca, Gheorghe Funar. Pe fostul director Liviu Ciupe, cu apartenenţă politică la PD (vicepreşedinte judeţean), procurorul Morar l-a arestat pentru abuz în serviciu, la comanda prefectului PNŢCD de atunci al judeţului Cluj, pe fondul unor fricţiuni locale şi centrale între PNŢCD şi PD, în perioada guvernării în coaliţie. Achitat definitiv de instanţele din România, Liviu Ciupe a obţinut din partea Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) condamnarea şi obligarea statului român să-i achite despăgubiri de 500.000 de euro pentru perioada în care a fost arestat abuziv de procurorul Morar. În perioada arestării, mama lui Liviu Ciupe a murit de inimă rea, iar procurorul Morar a dat dovadă de totală neomenie refuzând să-i încuviinţeze arestatului să asiste, escortat de poliţişti, la înmormântarea acesteia.

Întrucât în perioada guvernării PSD dintre 2001-2004 a fost neglijat şi marginalizat, neprimind nicio comandă politică şi nicio funcţie profesională, procurorul Morar a avut o reacţie de frustrare şi de răzbunare faţă de reprezentanţii PSD, după ce acest partid a ajuns în opoziţie în 2005. Principala ţintă şi victimă a frustrării şi răzbunării sale, ca şi a stăpânului său de la Palatul Cotroceni, a fost ex-premierul Adrian Năstase, fost preşedinte al PSD, care a fost supus unei adevărate hăituiri judiciare începând din 2005, materializată în instrumentarea mediatizatelor dosare „Trofeul Calității”, „Zambaccian” și „Mătușa Tamara”. Alte ţinte care au fost supuse unei adevărate persecuţii judiciare, pe bază de comandă politică, au fost ex-senatorul Dan Voiculescu, fostul președinte al Partidului Conservator (pentru că a trecut în opoziție față de președintele Traian Băsescu, iar trustul de presă patronat de acesta a devenit cel mai critic la adresa puterii portocalii), fostul ministru liberal al Agriculturi, Decebal Traian Remeș (pentru că a devenit cel mai critic ministru la adresa președintelui Traian Băsescu din guvernul Tăriceanu 2), ex-senatorul PNL Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiției în guvernul Tăriceanu 2, care i-a succedat în această funcție lui Monica Macovei (pentru că a solicitat revocarea procurorului Doru Țuluș, șeful Secției de combatere a infracțiunilor conexe faptelor de corupție din DNA, și a șefului Serviciului tehnic de interceptări din DNA, în urma constatării unor nereguli grave de către Inspecția Judiciară a CSM), ex-senatorul PSD Cătălin Voicu (pentru implicarea în contestarea rezultatelor scrutinului prezidenţial din 6 decembrie 2009 soldate cu realegerea preşedintelui Băsescu, motiv pentru care a fost blocat în trafic şi reţinut ilegal în plină stradă, iar după câteva luni a fost arestat nelegal pentru pretinse fapte de corupţie, după ce a fost interceptat ilegal, pe mandat de siguranţă naţională), ex-deputatul PSD Ioan Stan, fost șef al Comisiei parlamentare de supraveghere a activității SRI (pentru că i-a deranjat pe președintele Traian Băsescu și pe șefii SRI, George Maior și Florian Coldea, prin anumite declarații politice și interpelări parlamentare, în urma cărora a fost amenințat de către fostul director al SRI că va fi arestat), judecătorul Adrian Toni Neacşu de la CSM (pentru contestarea fostelor şefe ale CSM, Alina Ghica si Oana Hăineală, fiind supus unei percheziţii informatice nelegale si învinuit de presupuse fapte de înşelăciune, cu un prejudiciu estimat la 50.000 lei, constând în deconturi fictive, care nu erau de competenţa materială a DNA), judecătorul Corneliu Bârsan de la CEDO (supus unor interceptări telefonice şi unei percheziţii domiciliare nelegale, efectuate fără avizul CEDO), fostul șef al DGPI, comisarul șef Cornel Șerban (pentru că l-a deranjat pe președintele Traian Băsescu în urma obținerii anumitor informații despre fiicele sale, Ioana și Elena) şi, cazul cel mai evident de persecuţie politică, sute de participanţi la referendumul pentru demiterea preşedintelui Băsescu din iulie 2012 anchetați abuziv pentru modul în care au votat.

În schimb, sub conducerea lui Daniel Morar, DNA i-a protejat şi favorizat pe oamenii puterii portocalii, în mod deosebit pe apropiaţii lui Traian Băsescu, ca fostul consilier prezidențial și ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea (în condițiile în care existau informații privind corupția instituționalizată din Ministerul Dezvoltării și Turismului), fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu (în cazul afacerilor „băieţilor deştepţi” cu Hidroelectrica, Electrica şi Transelectrica), fostul preşedinte al ANAF, Sorin Blejnar (acuzat de presă și de membri ai Parlamentului de implicare în contrabanda cu carburanţi şi ţigări, precum și de instituționalizarea corupției în vămile din România), fostul consilier prezidențial Daniel Moldoveanu, șeful Comunității Naționale de Informații (nașul lui Blejnar, implicat în afaceri cu acesta și cu ANRP), fostul procuror general al României, Laura Codruţa Kovesi (în dosarul de corupție al fostului prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, Sorin Nicușor Apostu, cunoscut drept un apropiat al său și al tatălui său), foștii preşedinți ai ANI, Cătălin Macovei şi Horia Georgescu (în cazul faptelor de abuz în serviciu şi de corupţie semnalate printr-un raport al Curții de Conturi a României, prin informări ale unor servicii secrete și prin declaraţii politice ale unor parlamentari) ș.a.

În perioada în care Daniel Morar a condus DNA (2005-2012) în România a fost înregistrată cea mai mare și păguboasă contrabandă cu carburanți, țigări, legume și fructe, precum și o corupție instituționalizată în sistemul vamal din România. În această perioadă a fost instituționalizată corupția în Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. În această perioadă s-au produs marile fraude și au fost plătite cele mai mari comisioane nelegale în afacerile cu licențe Microsoft și cu sistemul de securizare a frontierelor EADS. În această perioadă s-a produs devalizarea aproape totală a Fondului Proprietatea. În această perioadă au fost înregistrate cele mai multe și mai mari retrocedări frauduloase din activitatea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. DNA nu a instrumentat însă niciun dosar de anvergură cu privire la aceste acte grave de fraudă și corupție. În anul 2011 a fost arestat un vicepreședinte al ANRP, Remus Baciu, pentru luare de mită, dar în acest caz s-a acționat la comandă politică, după ce Elena Udrea l-a pârât președintelui Traian Băsescu, iar acesta s-a adresat SRI. În realitate acest vicepreședinte nu a fost agreat de Elena Udrea și de soțul său Dorin Cocoș, care erau implicați în afaceri de anvergură cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, întrucât era apropiat de deputatul PDL, Ioan Oltean, și de pupila acestuia de la ANRP, președintele Crinuța Dumitrean, care aveau propriile lor combinații în materie de retrocedări. După această arestare gruparea Udrea-Cocoș a reușit să scape și de Crinuța Dumitrean, care fiind înfricoșată a demisionat din funcție.

Sub comanda procurorului şef Morar, DNA a consacrat practici represive nelegale, abuzive, ca interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice, efectuată direct din sediile proprii de către procurori sau ofiţeri de poliţie judiciară, sau influenţarea prin intimidare ori şantajare a judecătorilor, avocaţilor și martorilor implicaţi în dosarele de corupţie cu inculpaţi miniştri, parlamentari sau magistraţi. Un exemplu sugestiv în acest sens este vizita înregistrată video a procurorilor DNA Lucian Papici, şeful Secţiei pentru combaterea corupţiei, si Mariana Alexandru, şef serviciu în Secţia pentru combaterea corupţiei, în biroul judecătorului Anton Pandrea, pe atunci şeful Secţiei Penale de la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie şi preşedintele completului de judecată care l-a arestat pe ex-senatorul Voicu. Procurorul şef Morar a contribuit, alături de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Laura Codruța Kovesi, la consacrarea practicii telejustiţiei, prin care, în esenţă se realiza demonizarea mediatică a unor învinuiţi sau inculpaţi înainte de arestarea sau de condamnarea lor.

Până în prezent Direcția Națională Anticorupția a înregistrat cel mai mare procent anual de achitări, în jur de 12%, datorită modului defectuos în care au fost instrumentate multe dosare în perioada șefiei lui Daniel Morar. Un astfel de procent de achitări este de două ori mai mare decât media europeană în materie (6%) și de 12 ori mai mare decât media înregistrată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (1%). Au fost înregistrate achitări răsunătoare în dosarul „Mătușa Tamara” (în care a fost achitat fostul prim-ministru Adrian Năstase pentru dare de mită), în dosarul „Armele de vânătoare” (în care a fost achitat fostul ministru coordonator al Secretariatului General al guvernului Năstase, Șerban Mihăilescu, pentru luare de mită), în dosarul fostului ministru al muncii din guvernul Tăriceanu, Paul Păcuraru (achitat pentru luare de mită), în dosarul privind referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu din iulie 2012 (46 de inculpați achitați), în dosarul fostului secretar general al Ministerului Afacerilor Interne, Laurențiu Mironescu (toți cei 39 de inculpați achitați) și în dosarul vameșilor și polițiștilor de frontieră de la Aeroportul Otopeni (toți cei 21 de inculpați achitați).

Spre final de mandat, fostul președinte Traian Băsescu a motivat că l-a numit pe Daniel Morar procuror șef la DNA întrucât anterior a avut curajul să aresteze un senator, referindu-se la fostul senator PD de Bistrița-Năsăud, Liviu Ciupe. Motivația lui Băsescu este însă falsă și demagogică. Pe de o parte, Liviu Ciupe nu mai era senator la data arestării ci deținea de peste un an funcția de director al Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj, în care a fost numit de ministrul Transporturilor din guvernul CDR-PD-UDMR, Traian Băsescu, care a protestat vehement atunci împotriva acestei arestări, ca și în cazul prefectului PD de Constanța, motivând că Parchetul nu a informat guvernul cu privire la aceste arestări. Pe de altă parte, așa cum am arătat, arestarea lui Liviu Ciupe s-a dovedit nelegală, abuzivă, întrucât a fost achitat de toate instanțele de judecată din România, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat statul român să-i achite despăgubiri de 500 000 euro pentru perioada în care a fost arestat abuziv de către procurorul Morar.

După învestirea în funcţie, procurorul şef al DNA şi-a dovedit recunoştinţa închizând celebrul dosar „Flota”, în care Traian Băsescu fusese inculpat şi trimis în judecată anterior pentru prejudicierea economiei naţionale cu suma de 324 milioane de dolari, prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave. În loc să semneze rechizitoriul întocmit în dosarul „Flota” în anul precedent, în vederea regularizării actului de sesizare a instanței, conform îndrumării date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărârea de restituire la DNA, şi să-l retrimită instanţei supreme, procurorul şef Daniel Morar a repartizat dosarul unui procuror din subordine, care a dispus o nouă expertiză, ce a stabilit un prejudiciu de 0 lei, faţă de prejudiciul de 324 milioane dolari stabilit prin prima expertiză efectuată în cauză. În baza noii expertize, procurorii DNA au decis scoaterea de sub urmărire penală a unui număr de 76 de inculpaţi din dosarul „Flota”, iar în privinţa lui Traian Băsescu au dispus disjungerea cauzei, motivând că şeful statului ar beneficia de imunitate prezidenţială şi nu poate fi cercetat.

În semn de recunoştinţă și drept recompensă pentru absolvirea sa de răspundere penală din dosarul „Flota” și pentru executarea întocmai și la timp a comenzilor sale de persecuţie judiciară a adversarilor politici, preşedintele Traian Băsescu s-a îngrijit de cariera ulterioară a lui Daniel Morar. Astfel, în anul 2008 l-a reînvestit în funcția de procuror șef al DNA, iar după expirarea ultimului mandat l-a numit, în 2012, procuror general interimar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după care în anul 2013 l-a numit judecător la Curtea Constituțională din partea Președinției României, pentru un mandat de 9 ani. Morar a fost numit în această funcție desi nu avea o carieră didactică, neactivând în învăţământul universitar, nu avea niciun doctorat sau masterat, iar activitatea sa pe tărâmul științei dreptului se reducea la trei articole anoste publicate în Buletinul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și al Centrului de Resurse Juridice, care, culmea ironiei, conțin considerații teoreticedespre infracțiunile de delapidare și evaziune fiscală, nu despre infracțiuni de corupție.

Principalii colaboratori sau, mai bine zis, principalele unelte din DNA ale procurorului șef Daniel Morar au fost procurorii Lucian Papici (șeful Secției de combatere a corupției), Doru Țuluș (șeful Secției de cercetare a infracțiunilor conexe faptelor de corupție), Mariana Alexandru (șeful Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupție din cadrul Secției pentru combaterea corupției), Claudia Roșu (amanta și apoi soția lui Țuluș), Elena Botezan (admiratoarea înfocată a lui Morar) și Emilian Eva. Papici a fost coleg cu Morar la Facultatea de Drept a Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca, iar procurorii Țuluș și Botezan i-au fost colegi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, rezultând că fostul șef al DNA s-a constituit în jurul lui o bisericuță cu foști colegi de facultate și de serviciu.

Mâna dreaptă și principalul sfetnic al lui Daniel Morar a fost Lucian Papici, care provenea de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, de unde a fost promovat la București pe filieră politică PNL-PDL. Potrivit unor foști colegi, Papici a fost un procuror mediocru la parchetele din Timiș, unde a fost autorul a numeroase dosare eșuate, chiar scandalos întocmite, înregistrând mai multe achitări imputabile, unele chiar rușinoase, cum a fost într-un dosar având ca obiect mici furturi, numite găinării în jargonul profesiei. O achitare pentru găinării era considerată cea mai umilitoare palmă primită de un procuror pe plan profesional. Lucian Papici a înregistrat achitări spectaculoase și rușinoase și în dosare instrumentate în primii săi ani de activitate la DNA. Astfel, au fost achitați definitiv inculpații trimiși în judecată în două dosare intrumentate în toamna anului 2005, după câteva luni de la venirea sa la DNA, cu motivarea că „faptele observate de procuror nu există”. Problema este că doi oameni și carierele lor au fost distruse iar statul român a trebuit să le achite acestora daune substanțiale. Așa s-a întâmplat în cazul judecătorului Vasile Bacu de la Tribunalul București, care a fost trimis în judecată printr-un rechizitoriu întocmit de Papici, pentru luare de mită, iar ulterior a fost achitat definitiv și a fost repus în funcție de către Consiliul Superior al Magistraturii. Cu toate aceste eșecuri profesionale, la recomandarea procurorului șef Daniel Morar și la propunerea ministrului Justiției, Monica Macovei, în martie 2007 procurorul Lucian Papici a fost numit de către președintele Traian Băsescu în funcția de șef al Secției de combatere a corupției din DNA, ocupând această funcție până în octombrie 2013.

În perioada în care a fost șeful Secției de combatere a corupției, procurul Lucian Papici și-a pus semnătura pe cele mai importante și grele dosare de corupție intrumentate în România: dosarele „Trofeul Calității” și „Zambaccian” (în care a fost trimis în judecată fostul prim-ministru Adrian Năstase), dosarul „Caltaboșul” (în care a fost trimis în judecată fostul ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeș), dosarul „ICA” (în care a fost trimis în judecată omul de afaceri Dan Voiculescu, fostul președinte al Partidului Conservator și patronul trustului de presă Antena – Jurnalul Național), dosarul „Loteria” (în care a fost trimis în judecată omul de afaceri George Copos, fost ministru al Economiei și patron al clubului Rapid), dosarul de luare de mită al fostului senator PSD Cătălin Voicu și dosarul „Referendumul” (în care a fost trimis în judecată președintele executiv al PSD, Liviu Dragnea, împreună cu alte 74 de persoane). După cum se poate vedea în toate aceste dosare au fost vizați adversari și opozanți politici de primă mână ai președintelui în funcție Traian Băsescu.

Cu toate meritele pe care și le-a arogat, după preluarea funcției de procuror șef al DNA de către Laura Codruța Kovesi, Lucian Papici a fost retrogradat în funcția de șef al Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupție din secția pe care a condus-o. În mod surprinzător, după doi ani, respectiv în august 2015, desi mandatul în fruntea serviciului susmenționat urma să-i expire în noiembrie 2016, procurorul Papici a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii să-i aprobe revenirea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, cerere care i-a fost admisă urgent de CSM, desi era perioada vacanței judecătorești. Motivul acestei precipitări a ieșit la iveală ulterior: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condus atunci de procurorul general Tiberiu Nițu, a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție redeschiderea urmăririi penale în două dosare penale în care era vizat procurorul Papici și în care au fost emise soluții de neîncepere a urmăririi penale, respectiv în dosarul Serviciului Teritorial Timișoara al DIICOT nr. 118/D/P/2012 și în dosarul Serviciul Teritorial Hunedoara al DIICOT nr. 2/D/P/2010. Primul dosar avea ca obiect constituirea unui grup infracțional organizat, proxenetism și trafic de minore. Al doilea dosar avea ca obiect interceptări ilegale și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, imputându-i-se în fapt procurorului Papici că și-ar fi spionat soția în perioada în care se afla la București în conducerea DNA. Conform unui comunicat de presă din 2 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a aprobat cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de redeschidere a urmăririi penale pe numele procurorului Lucian Papici, fost șef al Secției I din DNA, în dosarele susmenționate.

Așadar, omul de bază al lui Daniel Morar, procurorul Lucian Papici, căruia presa aservită sau controlată de binomul SRI-DNA îi construise o imagine eroică de Cattani mioritic, de luptător neînfricat, necruțător și neprihănit împotriva marilor corupți și care devenise un simbol al luptei anticorupție din România, a trebuit să plece din DNA cu coada între picioare întrucât era suspectat de fapte foarte grave, culminând cu spionarea ilegală a soției și trafic cu minore. Cum se explică că binomul SRI-DNA nu a mirosit aceste fapte în timp ce Papici ocupa a doua funcție în DNA? De ce au fost închise dosarele sale în perioada în care Papici era marea vedetă a DNA? Cine l-a protejat pe Papici datorită funcției sale din DNA? Ce explicații poate da în acest sens Laura Coduța Kovesi, care era procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în perioada în care au fost mușamalizate dosarele lui Papici de către DIICOT, care se afla în subordinea sa? Un prim și simplu răspuns la aceste întrebări este că exista putreziciune și corupție și la vârful DNA și la vârful Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Consider că actualul procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să dispună cercetări referitor la soluțiile inițiale suspecte de care a beneficiat Papici, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea făptuitorului.

Lucian Papici nu este singurul caz de rebut profesional și moral din DNA. Un alt caz mediatizat este procurorul Emilian Eva, fost subaltern al lui Papici la Secția de combatere a corupției, cunoscut pentru că a întocmit rechizitoriile în dosarul „ICA” (denumit și Telepatia), prin care a fost trimis în judecată Dan Voiculescu, și în dosarul „Loteria”, prin care a fost trimis în judecată George Copos. Ulterior, procurorul Eva a activat în Serviciul Teritorial Iași al DNA, de unde a fost transferat, în urma unor abateri indisciplinare, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

În data de 10 iulie 2015, procurorul Emilian Eva a fost arestat preventiv de Înalta Curte de Casație și Justiție, la propunerea DNA, care l-a trimis ulterior în judecată pentru luare de mită, spălare de bani, efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite și fals în declarații. Referitor la infracțiunea de luare de mită, în sarcina lui Emilian Eva s-a reținut că, în calitate de procuror DNA, a pretins și a primit tablouri și sume de bani, în valoare totală de 33 800 euro, de la un medic cardiolog, căruia i-a clasat un dosar în care fusese cercetat pentru luare de mită, înșelăciune, purtarea abuzivă, fals intelectual și uz de fals, cu motivarea că faptele nu există. Unul din tablourile primite cu titlu de mită a fost trimis, împreună cu alte tablouri, în Marea Britanie pentru a fi valorificat prin intermediul unei case de licitații. Potrivit rechizitoriului, în perioada august 2014- iunie 2015, respectiv în mai puțin de un an, procurorul Eva a tranzacționat sau a intermediat tranzacționarea unui număr de peste 200 de tablouri, cu o valoare estimată pe piața de artă de 300 000 de euro, deși profesia de magistrat este incompatibilă cu efectuarea actelor de comerț. Procurorul Eva i-a atras în afacerile sale cu tablouri și pe fiica sa și pe un nepot de-al său, care au fost și ei trimiși în judecată. Potrivit anchetatorilor, din analiza declarației de avere pe anul 2015 rezultă că Emilian Eva a făcut în cuprinsul ei mențiuni necorespunzătoare adevărului care sunt în totală contradicție cu situația de fapt descrisă în rechizitoriu.

Emilian Eva a fost cercetat disciplinar și penal și pentru alte fapte grave legate de cariera sa de procuror în DNA. Astfel în 29 octombrie 2014, procurorul Eva a fost sancționat disciplinar de Consiliul Superior al Magistraturii pentru modul în care a instrumentat un dosar de corupție al unor interlopi din Iași. Prin aceeași decizie a fost sancționat disciplinar și procurorul Sorin Mihail Călin, care a deținut funcția de șef al Serviciului Teritorial Iași al DNA. În esență, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut în sarcina procurorului Eva că a făcut o înțelegere cu un inculpat într-un dosar pe care-l instrumenta, promițându-i acestuia că va fi pus în libertate, ceea ce s-a și întâmplat în prima fază, și cerându-i acestuia să facă denunțuri și să accepte să poarte tehnică de interceptare în vederea obținerii de informații utile intrumentării unor eventuale alte dosare de corupție care vizau mai mulți judecători de pe raza Curții de Apel Iași. Pentru realizarea acestei înțelegeri, procurorul Eva a convenit cu apărătorul inculpatului ca o parte din faptele dezvăluite de inculpat să se materializeze într-un denunț pe care să-l înregistreze la DIICOT, scopul exclusiv al depunerii denunțului fiind obținerea unei adrese din partea acestei structuri din care să rezulte că inculpatul ar putea beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 692/2002, pe care să o folosească ulterior la instanță în susținerea cererilor de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive. Pe de altă parte, procurorul Eva i-a solicitat unui ofițer de poliție judiciară să întocmească două denunțuri în numele inculpatului, după ce acesta a fost înregistrat nelegal în arest, iar după punerea sa în libertate i-a solicitat inculpatului să le semneze, înregistrând două dosare penale în baza acestora.

Secția pentru procurori din Consiliul Superior al Magistraturii l-a sancționat pe procurorul Emilian Eva pentru abaterea disciplinară constând în „manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției”, apreciind că negocierea purtată între pârâtul procuror Emilian Eva și inculpatul CT ce avea ca obiect revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive în schimbul denunțării și participării de către inculpat la organizarea unui flagrant în vederea descoperirii unor fapte penale constituie elementul material care a adus prejudicii nu numai magistraților pârâți în cauză, ci și imaginii justiției în ansamblul său. Secția pentru procurori a constatat că o astfel de înțelegere între procuror și inculpat nu are suport în procedura penală, existând chiar texte de lege care interzic asemenea practici. CSM a concluzionat că fapta procurorului pârât Emilian Eva se caracterizează printr-un vădit neprofesionalism, fiind bazată pe depășirea competențelor, pe inocularea ideii că procurorul poate influența însăși deciziile instanței prin alte mijloace decât cele stabilite prin lege, că are putere discreționară asupra stării de libertate a inculpatului, creând aparența acestui abuz de putere nu numai inculpatului în cauză și apărătorilor acestuia, dar, mai grav, și în ochii opiniei publice.

Procurorul Emilian Eva a mai fost acuzat că i-ar fi instrumentat un dosar de corupție și fostului rector al Universității de Medicină din Iași, Vasile Astărăstoaie, drept răzbunare că acesta nu l-a sprijinit pe fratele său, de profesie medic, să obțină un grad universitar superior și o funcție de director de spital. Totodată, un fost procuror DIICOT a formulat plângere penală împotriva lui Emilian Eva, imputându-i acestuia că, în calitate de procuror DNA, ar fi solicitat interceptarea sa nelegală și i-ar fi instrumentat mai multe dosare penale, drept răzbunare pentru faptul că a avut o relație amoroasă pasageră cu amanta sa, o avocată din Iași.

Cum a fost adus și promovat la DNA un procuror cu un background profesional atât de discutabil ca al lui Lucian Papici? De ce acesta a fost promovat în a doua funcție din DNA, în condițiile în care a înregistrat achitări răsunătoare și imputabile atât în dosare instrumentate anterior ocupării acestei funcții cât și în exercițiul acesteia? Ce credibilitate are un procuror afacerist ca Emilian Eva în cazul dosarelor instrumentate unor oameni de afaceri ca Dan Voiculescu și George Copos? Cum au fost aduși și promovați la DNA procurori cu o moralitate atât de îndoielnică, tipică lumii interlope, ca Lucian Papici și Emilian Eva? Pentru că trebuiau să fie instrumente docile ale șefului lor Daniel Morar și ale stăpânului comun Traian Băsescu, buni executanți ai comenzilor politice? Convinși că beneficiază, la schimb, de protecția președintelui României și a șefului DNA, acești procurori au ajuns să se creadă atotputernici și intangibili mergând cu arbitrariul până acolo încât, profitând de funcția deținută, și-au spionat ilegal unul soția și celălalt amanta. Cu astfel de procurori în prim planul Direcției Naționale Anticorupție nu este de mirare că, potrivit ultimului Eurobarometru, în România a fost înregistrată în acest an cea mai drastică scădere a încrederii în justiție din Uniunea Europeană (scădere cuantificată în 13 procente, respectiv de la 48% la 35%).