Ce poți vedea de la fereastră? Oh, poți vedea o mulțime de lucruri. Madam Protopopescu pălmuindu-l pe ministrul educației, vecinul ei de peste drum, dintr-o pricină amoroasă. Primarul sectorului trei luat în șuturi de niște cetățeni revoltați. Nicolae Ceaușescu săltat de agenturile străine și dus cu elicopterul direct la eșafod. Un grup de revoluționari făcând mișto de Ion Iliescu. Mircea Dinescu scriind o scrisoare nasoală lui Klaus Iohannis.
Cristian Tudor Popescu trădându-și prietenii din lumea SF-ului românesc. Gabriela Vrânceanu Firea crezând că-și poate uita mentorul, unul dintre cei mai teribili profesioniști din umbră. Virgil Măgureanu crezând că i-a păcălit pe toți, săracul de el. Miron Cozma pierzându-se în volutele istoriei. Petrache Lupu imaginându-și că l-a văzut pe Dumnezeu. Carol al II-lea visându-se mare dictator. Emil Constantinescu stând pe bordură, ciucit, tot zicând cum l-au făcut harcea-parcea securiștii.
Vaclav Havel, în travesti, trecând către Istanbul. Mariusia Filipovna, vestita cântăreață de jazz, spioana Moscovei, drăgălindu-se cu un tip de la Banca Națională a României. Julie Thompson, vestita cântăreață de jazz, spioana de la Washingon, drăgălindu-se cu un tip de la Banca Națională a României. Ludovic Orban, ascuns pe după copaci, zgâindu-se după fetele de pension de la Filaret și trăgând strașnic dintr-un trabuc primit în dar de la Fidel Castro. Viorel Hrebenciuc punând la cale împotriva lui Traian Băsescu, Ion Iliescu punând la cale împotriva lui Petre Roman, Klaus Iohannis punând la cale împotriva lui Dan Barna.
Dacian Cioloș întâlnindu-se în mare secret, într-un boschet, cu ofițerii din DST. Klaus Iohannis întâlnindu-se în secret cu ofițerii din BND. Marcel Ciolacu întâlnindu-se în secret cu ofițerii din FSB. Fidel Castro stând la cioace cu JFK. Donald Trump stând la cioace cu Boris Johnson. Boris Johnson stând la cioace cu Paul McCarty. Eminem stând la cioace cu manelistul Deocheatu. Mimi, pupându-se cu foc cu un amorez de-al ei.
Gina pupându-se cu foc cu un amorez de-al ei. Eleonora pupându-se cu foc cu un amorez de-al ei. Tamango prinzând o minge infernală șutată la greu de Maradona. Ilie Năstase antrenându-se. Simona Halep antrenându-se. Nadia Comăneci antrenându-se. Radu Mazăre făcând tot felul de șmecherii pe litoral. Dinu Patriciu făcând tot felul de șmecherii pe piața petrolului. Ion Țiriac împușcând o mie de porci mistreți la Balș. Victor Ponta băgând la plezneală o gulgută de-a lui pe holurile parlamentului. Nicușor Dan băgând o gulgută de-a lui pe holurile Primăriei Generale. Toma Caragiu băgând o gulgută de-a lui pe holurile televiziunii. Ce poți vedea de la fereastră? Orice ai tu chef. Poți să vezi orice.
Cum fură cu toții, cum mișelesc, cum trag pe toată lumea în piept. Exact în clipa asta deschid fereastra. Tu, mai întâi, te tragi pe după perdele. Parcă ți-ar fi frică. Parcă ai fi speriat. Parcă ți-ar fi rușine. Parcă ți-ar fi lehamite. Parcă n-ai avea nici un chef. Eu ți fac semne vesele cu mâna. Te încurajez. Tu te codești. Te uiți în lungul străzii. Nu sunt tancuri. Nu sunt vardiști, Nu sunt tunuri cu apă. Nu sunt cordoane de jandarmi.
Nu sunt trupe de elită. Dar poate că sunt. Trebuie să fie acolo. Dacă avem chef, le vedem foarte bine de la fereastră. Îți fac semn. Te mai codești o clipă. Apoi, înțelegi. Da. Înțelegi că nu ești singur. Asta e foarte important de înțeles. Îmi faci semn. Și, amândoi, chiar acum, cu inima bătându-ne nebunește, coborâm în stradă.
Foarte frumoasa FEREASTRA. Deschide SPERANTA.
Tot de după perdele Petrov a zis” adio PNL,adio PDL!”. Adrian Năstase a ratat deputin ținta… Prințul Pol s-a făcut nevăzut… Cei de la DIICOT ne spun că au cârtițe in structura…
Bucurați-vă, prieteni, căci ne vom duce împreună, apărând fereastra prin care ne este lăsat să vedem lumea curată, fără curcubeie pervertire. În același timp, îi vom apăra și pe ceilalți care privesc timid prin fereastră, în speranța că o vor apăra și ei, la timpul potrivit, pentru cei ce-i vor urma. Nu vă temeți, căci fereastra este lăsată deschisă de către forțe superioare oricui ar vrea s-o bată în obloane sau chiar sparge. Mereu va exista o crăpătură prin care să observi priveliștea de pe fereastră.
Trebuie doar curaj și credință, acolo unde curajul dă semne de ezitare.
Fereastra MEA, de la etajul 10, imi arata lumea sub forma unor furnicute care se deplaseaza HAOTIC:
O lume NEBUNA,NEBUNA,NEBUNA … o lume care nu mai are NICI UN TEL …
La o conferinta despre Stiinta & Religie (2002) CINEVA afirma ca dupa un numar de peste 100.000 de generatii Lumea Furnicilor a devenit GENETIC un musuroi de ROBI ai unei SINGURE REGINE – adica O DICTATURA la nivel GENETIC !!!
Dar, tot de la fereastra MEA, de la etajul 10, vad PASARI LIBERE ZBURAND (de la nivelul ferestrei mele) CATRE VAZDUHUL AZURIU … (urmasii genetici ai vechilor dinozauri) …
Ce este OARE mai bine? Sa traim ca furnicile (in robie/dictatura genetica) sau ca pasarile cerului (dinozauri liberi) ???
Fereastra MEA, de la etajul 10, imi arata lumea sub forma unor furnicute care se deplaseaza HAOTIC:
O lume NEBUNA,NEBUNA,NEBUNA … o lume care nu mai are NICI UN TEL …
La o conferinta despre Stiinta & Religie (2002) CINEVA afirma ca dupa un numar de peste 100.000 de generatii Lumea Furnicilor a devenit GENETIC un musuroi de ROBI ai unei SINGURE REGINE – adica O DICTATURA la nivel GENETIC !!!
Dar, tot de la fereastra MEA, de la etajul 10, vad PASARI LIBERE ZBURAND (de la nivelul ferestrei mele) CATRE VAZDUHUL AZURIU (urmasii genetici ai vechilor dinozauri) …
Ce este OARE mai bine? Sa traim ca furnicile (in robie/dictatura genetica) sau ca pasarile cerului (dinozauri liberi) ???
Va multumesc pentru articol.
Ma intrebam daca eu, in viata mea, am inteles bine „lucrurile”, si mai ales daca in ea, eu, am facut bine macar unele „lucruri”.
Mi-am ajutat familia, mi-am ajutat aproapele, am incercat sa inteleg problemele imediate din „apropiatul” si „indepartatul” lumii mele?
Cand „jurul” si „imprejurul” meu tresaltau sub imboldul varstei, ametit de „undele” ce-mi „taiau calea” si ma obligau „sa ma daruiesc inserarii”, exista in mintea mea ceva care sa-mi anticipeze „ternul” si ex-„ternul” maturitatii de dupa?
„Instalat” in „prelunga” maturitate am „indraznit”, eu, sau m-am ascuns in spatele „necesitatii”, sub faldurile pleturoase si „mirosinde” ale „acceptarii”, creand si recreand zilnic cate un nou mini-univers al neputintei „omului aflat sub vremuri”?
Cand nimeni nu se astepta am facut, eu, ceva memorabil?
As indrazni sa cer schimbarea „subiectului”.
Unui tanar ii ramane speranta, unui matur, indoiala, iar unui varsnic, mantuirea.
Ecce homo.