Făcând cu ochiul realității prezentului, ducând trecutul în prezent, îmbinând mitul și prezentul și rămânând în viață pozitiv într-un ciudat, dar minunat viitor… acesta este Festivalul BABEL – Refugiul Artelor în vreme de război. Despre acest festival, ajuns acum la ediția cu numărul X, ne spune mai multe Mihai Constantin Ranin, directorul teatrului Tony Bulandra din Târgoviște.
Festivalul Babel revine la Târgoviște
Să vorbim puțin despre acest Festival. Extrem de puțin pentru cei care nu ştiu despre el.
Este un Festival care a apărut dintr-o idee ciudată. Montam, în Israel, un spectacol care se numea Babel, cu actori palestinieni și actori evrei. Ei se înțelegeau foarte bine, însă politicienii nu se înțelegeau aşa de bine. Și se întâmpla ca de fiecare dată când avansam în repetiții, să plece rachetele din Liban către Israel, iar atunci trebuia sa întrerupem aceste repetiții.
La un moment dat, ne-am dat seama că nu o să finalizăm acel spectacol, dar mi-a plăcut titlul… Babel… pentru că este locul în care limbile s-au amestecat și oamenii au ajuns să nu se mai înțeleagă..
Iar dacă noi, oamenii de cultură, putem să aducem împreună limbajele artei, limbajele teatrale, diferitele limbaje, în ideea de a construi un turn al armoniei, am putea cunoaşte fericirea. Este un cuvânt mare fericirea, toți cautăm fericirea, dar evităm acest cuvânt.
Nu puteam să spun pur și simplu BABEL pentru că, la Târgoviște, exista un turn: Turnul Chindiei. El a fost foarte mult folosit, în perioada comunistă, ca simbol, iar mie nu mi-ar fi servit pentru ideea de Festival al Artelor. Era greu de tradus. Pe când un mit, cum este Babel, prezent în mai multe religii, poate sa spună mult mai mult despre intenția pe care o avem cu acest festival.
Am realizat că, de fapt, stăteam pe o bancă, în fața Turnului lui David și atunci mi s-a aprins o luminiță. Mi-am dat seama că fiecare oraș are un turn. Turnul Londrei, Turnul Eiffel, turnul unei biserici sau a unei moschei – toate acestea sunt, de fapt, niște copii ale Turnului Babel. Așa a apărut Babelul la Târgoviște. Sigur, lucrasem la alte festivaluri internaționale, nu era ceva nou pentru mine. Astfel, am creat o echipă și a început Babelul.
De foarte multă vreme am contribuit la refacerea Teatrului de Artă din Deva. Am lucrat mult la Sibiu și, și mai mult, am lucrat în Franța, vreme de 10 ani, în mediul privat. A fost nevoie să revin în România pentru a împărtăşi ceea ce am învățat acolo şi pentru a (re)construi. Iar aici mai sunt multe lucruri de construit.
Puteam, în anii pandemiei, să susținem festivalul on-line, dar mi-am spus că teatrul e viu. Teatrul vorbește despre comunicare, despre dragoste, pasiune… s-ar fi pierdut energia asta care este specifică Teatrului. Teatrul, uneori, este asemuit cu viața: atingere, respirație, actor viu – de asta am reluat festivalul exact când s-a terminat perioada pandemică. Nu a fost simplu. De această dată am invitat 14 țări. Este foarte important pentru festival sa invităm țări îndepărtate. În anii precedenți am invitat țări din zona Babilonului: Iranul, Irakul. Încet-încet am avansat până în Coreea de Sud, Japonia, China și India.
Cea de a X-a ediție a Festivalului Artelor Spectacolului – BABEL a fost o ediție aniversară. Trebuia să fie a XV-a, dar am lipsit o perioadă din acest oraș, timp în care nu s-a mai susținut Festivalul Babel.
Spectacolele și evenimentele artistice au pus în lumină limbajul ca element vital al vieții umane și, poate, nu numai, pentru că și animalele au limbajele lor. Limbajul este înțeles, în principal, drept cuvânt, dar poate însemna și altceva: mișcarea corpului, semne, contact vizual, scris, desen etc. Cu toate acestea, limbajul pe care și oamenii și animalele îl înțeleg este tipul de energie investit în actul de comunicare. Prin diferite tipuri de limbaj poți vindeca sau ucide.
Printre reprezentațiile artistice care au definit, în acest an, limbajul, s-au numărat: The Third Reich, propus de controversatul regizor italian Romeo Castellucci, întunecatul Richard realizat de Théâtre en Pièces din Chartres, Franța, captivantele spectacole de stradă a două companii poloneze Biuro Podróży, cu titlurile Eurydice și Kaspar, și Scena Kalejdoskop, cu Made of stone și Charcoal Burners, precum și producțiile cuceritoare prin autenticitate și, totodată, exotism din Kazahstan, respectiv India: Turkestan Music and Drama Theater Raimbek Seitmetov – spectacolul Lament of the Queen și one-man show-ul Darwin al lui Vidyanidhee Vanarase (Prasad), director fondator, membru în consiliul executiv al Institutului Internațional de Teatru (International Theatre Institute – ITI-UNESCO).
La fel de exotică a fost și tradiționala prezență a trupei algeriene Knights of Stage Association din Adrar care aduc spectacolul Antigone și performance-ul de dans contemporan T&S Duel.
Tabloul Babel a fost completat și de alte spectacole de stradă: Jordi L. Vidal Company, Bruxelles, Belgia cu spectacolul Ooups și one-man/woman show-urile HeimatLost jucat de Çaglar Yiğitoğulları, Shaman-Punk Performance, Hamburg, Germania și Kassandra, performance-ul artistei și regizoarei Despoina Sarafeidou, 1+1=1 Theatre Company, Atena, Grecia.
Întotdeauna avem preocupări sociale. Suntem în colaborare cu Asociația surdo-muților din România. Aspectul social ne interesează, dar primează şi aspectul cultural. Teatrul nostru este un teatru de repertoriu, iar eu susțin marile texte, marii oameni de teatru care trebuie să le abordeze, chiar și într-un loc atât de îndepărtat și atât de mic, cum este Târgoviştea.
Ne adresăm tinerilor prin spectacolele de stradă sau celor care nu s-au întâlnit niciodată cu Teatrul, prin parade grandioase. Încercăm să le spunem că arta este foarte diversă. Noi vorbim despre diversitate. Bineînțeles că în sălile de teatru este prezent, întotdeauna, un public elitist. Miza mea era să aduc spectacole care să șocheze, care să arate ca într-un fel, privirea comodă a spectatorului, confortabilă, nu este suficientă în întâlnirea cu Teatrul – atunci am adus spectacole explozive, șocante pentru unii, dar eu cred că prin şoc puteam să reformulez ideile învechite legate de arta reprezentației.
Avem și un alt tip de public, în etate, conservator, pentru ei am adus texte pe care le cunosc, precum Shakespeare. Pentru cei ce iubesc teatrul rus, am adus un regizor care a lucrat și studiat la Moscova, astfel că ne-am putut bucura de o reprezentație a spectacolului Crimă şi pedeapsă după Dostoievsky. Este un spectacol interesant, sumbru, de maximă intensitate și emoție.
Eu însumi am avut două spectacole în cadrul Festivalului Artelor Spectacolului BABEL. Unul dintre ele, Don Juan, de Molière, creat la Teatru de Vest din Reșița – pentru că se împlinesc 400 de ani de la nașterea lui Molière și, astfel, îl omagiem. Teatrul Tony Bulandra s-a prezentat cu o producție de teatru-dans. Evita-Tango, spectacol în care regia și scenografia îmi aparțin, iar coregrafia a fost concepută de Hugo Wolff.
Cu ocazia acestui spectacol o puteți vedea, din stagiunea viitoare, pe extraordinara actriță Mara Opriş, alături de trupa teatrului, o trupă efervescentă, în plin dinamism.
galerie foto:
Ronin ăsta seamănă a vizir… Cine știe ce ienicer și-a lăsat jenele pi ‘colea, pi la valahi…
horror satanic
Și ne mirăm că ne-am ras de pe fața României uzinele și fabricile? Deci Turnul Chindiei simbol al orașului Târgoviște și știut din cărțile de istorie pute fiindcă istoricii din perioada comunistă nu au respins istoria și au promovat Turnul Chindiei și fost elevii, pionierii să-l vadă. Traducerea Two Light sau Sunset îi părea banal domnului Mihai Constantin Ranin, dar Babel “locul în care limbile s-au amestecat și oamenii au ajuns să nu se mai înțeleagă” suna abitir, iar “teatrul vorbește despre comunicare, despre dragoste, pasiune” (???)… Și fiindcă fiecare oraș are un turn: Turnul Londrei, Turnul Eiffel, turnul unei biserici sau a unei moschei urmează ca Primăria Târgoviște să dărâme multi centenarul Turnul Chindiei și să construiască pentru simbolul orașului un Turn Babel spre satisfacția intelectualului domn Mihai Constantin Ranin. Ca la proști!