Finalul unei ambiții europene de apărare

Proiectul noului avion european de luptă de generația a șasea – Future Air Combat System (FCAS) a murit la început de iunie 2026. Anunțul a fost făcut de cancelarul german Friedrich Merz. Președinția Franței a reacționat cu întârziere, iar asta spune multe despre deficiențele de comunicare care au afectat acest proiect de 100 de miliarde de euro.

Finalul unei ambiții europene

Proiectul a fost lansat de președintele Emmanuel Macron și de cancelarul Angela Merkel, în urmă cu nouă ani, cu puțin înainte de vizita președintelui Donald Trump (în primul său mandat) în Franța. S-a dorit o afirmare a dorinței UE de autonomie strategică față de Statele Unite. În proiect erau implicate  companiile Dassault (producătorul Rafale) din Franța și divizia germană a Airbus Defence. Ulterior, în proiect a intrat și Spania, pe filiera Airbus. Proiectul intenționa să dezvolte și un așa-numit ”Combat Cloud”, prin care avionul să fie conectat cu drone și alte arme. Începând din 2040, avionul european ar fi urmat să înlocuiască avioanele Eurofighter ale Germaniei și avioanele franceze Rafale.

Acum, mesajul pe care îl primește același Donald Trump (tot înaintea unei vizite în Franța, peste o săptămână), este cel al eșecului european. Frankfurter Allgemeine Zeitung infprmeaza ca, pe 8 iunie, cancelarul Merz a transmis Parisului recomandarea ca proiectul să fie abandonat. Echipa de la Elysee a fost luată prin suprindere, în ciuda semnalelor de până acum. Comunicarea a fost, din nou, deficitară – guvernul spaniol a fost total ignorat.

Reacția Franței a fost seaca. ”Autroritățile germane au considerat să nu este posibil să mai pună presiune asupra companiilor implicate. Autoritățile franceze vor continua să încurajeze companiile noastre și forțele armate să caute modalități de a continua proiectele europene care servesc intereselor noastre de securitate”, arată comunicatul Palatului Elysee.

Divergențe militare si industriale Franța-Germania

Merz recomandase încetarea proiectului. I-a transmis președintelui Macroon acest lucru săptămâna trecută, la Summitului pentru Balcanii de Vest, în Muntenegru. Rolurile fuseseră de mult împărțite. Merz nu mai vedea sensul acestui avion de luptă comun, iar Macron dorea să continue proiectul. Nici companiile cheie nu au reușit să ajungă la un acord. Dassault a revendicat conducerea în proiectarea aeronavei, lăsând prea puțin loc pentru divizia de apărare a Airbus din Germania.

”Da, există o problemă cu avionul de vânătoare cu pilot între cele două companii”. ”Compania mea este una dintre ele. Există riscul ca, dacă pornești astfel de proiecte europene mari, să fie nevoie de mai mult decât voință politică. Este nevoie de alinierea industrială a actorilor implicați”, spunea, în februarie, directorul Airbus Space and Defence, Michael Schoellhorn.

Tot atunci, cancelarul Friedrich Merz scria epitaful proiectului franco-german. ”Francezii au nevoie de o aeronavă capabilă să transporte armament nuclear; noi nu avem nevoie de așa ceva în Bundeswehr în acest moment”. ”Franța vrea să construiască un singur tip de avion și să-l alinieze la specificațiile de care are nevoie. Dar acesta nu este avionul de care avem noi nevoie. De aceea nu este o dispută politică, ci avem o problemă reală în ceea ce privește profilul cerințelor. Dacă nu putem rezolva acest lucru, atunci nu putem menține proiectul”, a spus Merz.

Rheinmetall: Guvernului francez nu-i place asta

Dezvoltarea avionului de luptă ajunsese de mult într-un impas. În primăvară, ambele părți au desemnat mediatori pentru a încerca din nou. La reuniunea informală a Consiliului UE din Cipru, în aprilie, se anticipa deja un sfârșit al programului FCAS. Merz și Macron au convenit, în cele din urmă, să mai încerce o dată, la insistențele părții franceze. Potrivit informațiilor FAZ, această nouă încercare a inclus și o întâlnire între Merz și șeful Dassault, Éric Trappier, la începutul lunii iunie. Lucrurile nu au decurs bine. Apoi, în Muntenegru, Merz i-a recomandat lui Macron să încheie proiectul.

Povestea FCAS, deși marcată de eșecuri mari de comunicare, a fost și este cusută cu multă atenție la formulările publice. Explicația eșecului reiese mai bine din declarațiile făcute de șefi ai altor mari producători militari sau de lideri militari și politici din cele două state. În această primăvară, CEO-ul Rheinmetall, Armin Papperger, declara cu satisfacție că acționarii companiei vor primi dividende de jumătate de miliard de euro, pe fondul creșterii cheltuielilor de apărare in tarile UE. În același interviu pentru Financial Times,  întrebat dacă Rheinmetall nu dorește să se alăture proiectului tancului franco-german KNDS, Pepperger spune că nu ar face asta decât dacă ar deveni acționar majoritar. ”Guvernului francez nu-i place asta – Rheimetall devine prea mare”.

Disputa cu Germania se extinde la tancuri și sateliți

Eșecul proiectului avionului FCAS poate afecta și proiectul tancului european, atrage atenția Euractiv. Constructorul franco-german de vehicule blindate KNDS se teme de eșecul cooperării pentru avionul de luptă european. Programul tancului, lansat tot în 2017 de Franța și Germania, urmărește înlocuirea tancurilor Leopard 2 și Leclerc. Deși cooperarea actuală merge bine, CEO-ul Jean-Paul Alary avertizează că disputele politice și industriale din FCAS s-ar putea propaga și aici. El spunea că MGCS depinde de stabilitatea cooperării franco-germane și speră ca proiectul FCAS să continue. Proiectul însă a murit.

În Franța există o iritare tot mai mare deoarece forțele armate germane vor să își construiască propria constelație de sateliți militari pentru comunicații și recunoaștere – în competiție directă cu proiectul european IRIS².

Germania planifică o rețea militară proprie de aproximativ 10 miliarde de euro, formată din 100 de sateliți LEO pentru comunicații militare, în paralel cu proiectul european IRIS², evaluat la 10,6 miliarde de euro și destinat unei infrastructuri comune de comunicații spațiale. Inițiativa Berlinului, realizată cu Rheinmetall, OHB și Airbus, a stârnit îngrijorări în UE privind dublarea investițiilor, fragmentarea eforturilor și lipsa de interoperabilitate. Reuters scrie că unii eurodeputați avertizează că sisteme paralele ar reduce eficiența și ar crește costurile, în timp ce alții susțin că redundanța este necesară din motive de securitate. Germania susține că are cerințe militare diferite, iar IRIS² nu le poate acoperi complet. Criticii cer totuși coordonare și integrare europeană mai puternică.

Avertisment în Franța: ”Pentru americani, referința devine Germania!”

În Franța, cheltuielile militare ale Germaniei, cu un program de 100 de miliarde de euro independent de cadrele europene, sunt privite cu îngrijorare. ”Este posibilă o decuplare între Franța și Germania la nivelul cheltuielilor”, a spus șeful Statului Major al Armatei Franceze, într-o audiere în Senat, pe 11 mai. Generalul Fabien Mandon a spus: ”Dacă Germania continuă în acest ritm, peste cinci ani argumentul că noi beneficiem de experiență operațională și de o anumită cultură nu va mai ține”, a adăugat el. ”Pentru americani, referința europeană devine treptat Germania”. Germania intenționează să ”cheltuiască de trei ori mai mult decât Franța în fiecare an”. ”După cinci ani, diferența va fi izbitoare!” În orice caz, a spus el, ”este îngrijorător că revizuirea strategică publicată recent de Germania nu menționează nici măcar o dată Franța”.

Rămâne neclar ce colaborări vor continua în cadrul FCAS. Berlinul a anunțat că ”Combat Cloud” va fi dezvoltat în continuare ca un sistem european de sisteme, iar partea franceză a confirmat continuarea lucrărilor. Nu există încă un plan clar comun pentru următoarea etapă, iar posibilitatea ca Germania să caute alți parteneri, precum Suedia (Saab/Gripen), este tot mai discutată. Franța avertizează că distrugerea proiectelor existente face imposibilă construirea unora noi.

”Doar minciuni si timp pierdut”

În Franța, reacțiile politice sunt puternic împărțite. Liderii adunării parlamentare franco-germane doresc noi negocieri pentru cooperări viitoare. Laurent Jacobelli, deputat al Rassemblement National, spune: ”După ce am irosit miliarde, este limpede: Europa Apărării a lui Macron este o himeră”. ”Germanii vor soluții franco-germane doar când este în avantajul lor”. ”Doar minciuni și timp pierdut”, spune Aurelien Saintoul, deputat din partea France Insoumise, stânga radicală. În Germania, unii politicieni susțin că Parisul acceptă cooperarea doar când îi convine.

UE stă bine la numărul de programe pentru înarmare

UE este tot ai bine dotată cu programe și agenții pentru înarmare. Are Fondul European de Apărare (EDF), cu un buget de 1,01 miliarde de euro pentru 2026. Are Programul European pentru Industria de Apărare (EDIP). A fost adoptat în decembrie 2025, cu 1,5 miliarde de euro în granturi pentru 2026-2027, concentrat pe creşterea capacității de producție. Are şi instrumentul SAFE (Security Action for Europe), cu o capacitate totală de 150 de miliarde de euro în împrumuturi pe termen lung pentru statele membre. EDF finanțează inovația şi co-investiția transfrontalieră, EDIP accelerează capacitatea de producție, iar SAFE furnizează capitalul de achiziție. Mai are si programul AGILE, lansat în martie 2026, cu un buget de 115 milioane de euro, pentru accelerarea inovației de apărare.

Uniune a achizițiilor militare sau interese naționale?

Dar UE mai are și rivalitatea franco-germană în industria de apărare, așa cum rezultă ea din declarațiile șefilor de companii și ale Șefului Statului Major de la Paris. Iar acestei rivalități i se adaugă o alta constelație de dispute între companiile din Spania, Italia, Suedia cu cele din Franța și Germania. Peste acestea vin interesele britanice. Marea Britanie este deja implicată cu Italia și Japonia într-un alt proiect pentru un nou avion. Disputele încetinesc proiectele și măresc costurile. Asta nu pare să-i afecteze pe șefii companiilor. Între timp, din mediul politic și analitic se repetă avertismentul războiului iminent cu Rusia.

Toate programele de mai sus sunt prezentate ca pași către crearea unei adevărate uniuni a achizițiilor militare și spre o Uniune a Apărării. Însă eșecul FCAS si declarațiile care l-au prevestit pot arăta la fel de bine că în UE primează interesele naționale, profiturile campionilor naționali și asigurarea unei piețe captive a apărării.

Împrumuturile SAFE pe 30 de ani sunt actualmente prea puține pentru a mulțumi toate aceste interese. Mai cu seamă că intră în ecuație și state precum Canada (poate și Australia), care pot ”mușca” din procentul de 65% rezervat companiilor europene. Aplicațiile înregistrate pentru SAFE la finalul anului 2025 depășeau 190 de miliarde de euro – peste limita de 150 de miliarde. Reuters relata că executivul de la Bruxelles are în vedere împrumuturi SAFE 2.