România, sau mai bine zis „Ro-mania”, nu se confruntă pentru prima dată în istorie cu derapaje politice. Începând cu anii treizeci până în prezent au murit împușcați doi șefi de stat, patru prim-miniștri, zeci de înalți demnitari, alte mii de victime politice au fost torturate și s-au desfașurat mai multe lovituri de stat.
Efectele pandemiilor asupra creierului uman se reflectă și în opțiunile politice actuale, astăzi atât la progresiști, cât și la suveraniști. Rezultatul alegerilor (inclusiv acelor parlamentare) arată că butoiul de pulbere din segmentul radical, este pe undeva în jur de 60% din populație. Nici minimalizarea COVID-ului, nici apologia vaccinării multiple nu i-a ferit nici pe unii și nici pe alții de consecințe. Nu este de prima dată în istorie când o pandemie se manifestă la un orizont de timp relativ scurt după debut asupra vieții politice. Ca să mă explic:
În orașul german Hameln, dansul este interzis pe străzile din centru din cauza unei legende: Flautistul din Hameln. Povestea celebră datorită fraților Grimm, ne vorbește despre un personaj misterios care a alungat șobolanii cu sunetele unui flaut. După ce i s-a refuzat recompensa, a revenit și, prin aceeași melodie, a răpit peste o sută de copii. Aceștia au fost atrași într-un dans neobișnuit și au dispărut pentru totdeauna. În mod similar, „Ro-mania” pare să fie prinsă într-un dans al iraționalității politice și sociale.
Dacă ar fi să comparăm succesul electoral al unor mesaje iraționale cu atracția exercitată asupra clientelei politice din ambele tabere, acestea nu ar fi echivalentul la un singur flautist, ci al unui întreg taraf. În „Ro-mania”, asemenea manifestări par să fie parte integrantă dintr-o coreografie socială haotică, unde fiecare actor politic își cântă leitmotivul disonant.
Hameln nu a fost singurul caz de „manie a dansului” în Evul Mediu european; exemple similare au existat în Aachen, Augsburg, Köln, Luxembourg, Salem și Strasbourg. Aceste acțiuni publice puneau autoritățile locale pe gânduri din cauza comportamentului irațional al participanților. Fiecare episod de „Choreomanie” era un spectacol bizar care sfida ordinea socială.
Motivul exact al acestei „Choreomanii” (termen formulat de Paracelsius) rămâne necunoscut până astăzi. Oamenii dansau până la epuizare. Această „ciumă a dansului”, care apărea adesea după valuri masive de viroze respiratorii, este considerată de unii oameni de știință ca fiind o formă de encefalită autoimuna. Neurologul american de origine franceză Alfred Gordon (1874-1953) și alți specialiști credeau că aceste mișcări necontrolate erau cauzate de o infecție transmisibilă.
De mai bine de o sută de ani, istorici și medici cercetează modul în care o pandemie corelează cu un val de extremism politic pe fondul declinului cognitiv al populației. Pe urma gripei spaniole și al valului de encefalită letargică, au explodat cazurile de agresivitate, violență și alte tulburări comportamentale. Aceste fenomene sugerează că există o legătură între sănătatea publică și stabilitatea politică. Alt argument științific este asocierea a numeroase simptome COVID-19 cu encefalita letargică (denumită și boala somnului, al cărei acronim în engleză este EL), altă boală „misterioasă“. Encefalita letargică (EL) a fost una dintre cele mai enigmatice boli ale secolului XX. EL este prezentată în istoria medicinei drept consecință a gripei spaniole. Acestă convingere este împărtășită și de fostul ministru german al sănătății, prof. dr. Karl Lauterbach, care susține că EL ar fi rezultatul gripei spaniole din 1918 și că nici în cazul COVID-19 nu sunt excluse astfel de leziuni cerebrale.
O analiză a numeroaselor studii care stabilesc o legătură între cele două pandemii ale secolului XX ar depăși cadrul acestui articol. Leziuni selective ale trunchiului cerebral au fost observate și atunci, fiind insa considerate incompatibile cu simptomele unei gripe. Astăzi, un număr mic de savanți atrage atenția asupra faptului că, pentru o mai bună înțelegere a virusului SARS-CoV-2, nu se recurge la numeroasele descoperiri făcute în acea perioadă, descoperiri ce s-au constituit într-o cunoaștere disponibilă, pe care oamenii de știință au dobândit-o de-a lungul deceniilor. Se pare că encefalita nu era letargică, așa cum îi sugerează numele ei, iar în plus, majoritatea nici nu au evidențiat existența vreunor simptome letargice. Manifestările psihice observate la adolescenți erau aparte: de la moarte subită, trecând prin probleme respiratorii și cardiovasculare, afectarea simțului olfactiv, tulburări de vedere și comportament agresiv, până la demență. Mai mulți cercetători au constatat atunci la adolescenți un model neobișnuit de comportament sexual, dificultăți de concentrare, depresie, stări de anxietate și rate ridicate de suicid, care nu mai au nevoie de comentarii.
Cel puțin medicina modernă include în virozele respiratorii cu efecte afectări neurologice și gripa rusească (1889-1891) care a bântuit întreaga omenire. La un orizont de timp similar ca și după gripa spaniolă au urmat mișcări revoluționare și conflicte sângeroase care s-au soldat cu milioane de morți. Este lesne de înțeles că după aceste două pandemii, la fel ca și după COVID, au apărut idei năstrușnice despre înfăptuirea omului nou. Ceva inexplicabil pare să bage oamenii în priză fără ca discernământul sau o gândire rațională să mai poată contracara efectele bolii asupra creierului. Din păcate însă nu au fost doar situații despre care am putea spune că hormonul bate neuronul, ci conflicte care au adus omenirea la marginea prăpastiei.Datorită ratei ridicate de infectare cu EL și numeroaselor cazuri de psihoză constatate, cercetători sunt conștienți de legătura care există între anumite leziuni cerebrale precise și vulnerabilitatea față de ideologii radicale. E posibil să fi existat, între modificările de personalitate și turbulenta politică inumană a epocii respective, o corelație mult mai puternică decât lasă să se înțeleagă cercetarea istorică de azi.
Circuitul neural al violenței implică structuri și substanțe chimice din creier care contribuie la comportamentul violent. Într-o stare sănătoasă, funcțiile superioare ale creierului controlează suficient funcțiile primitive. Dacă aceste centre sunt afectate, poate apărea o disfuncție care duce la dificultăți adaptative.
Cortexul prefrontal ventromedial drept integrează gândirea cu emoțiile și contribuie la empatie. Cortexul orbitofrontal ajută la controlul impulsurilor, iar cortexul cingulat anterior coordonează răspunsurile cerebrale în situații conflictuale. Amigdala este implicată în generarea fricii și recunoașterea emoțiilor sociale.
Violența este adesea asociată cu simptome intruzive care sunt relevante pentru diferite tipuri de agresiune: impulsivă prădătoare și psihotică. Circuitul neural asociat acestor simptome implică activarea unor părți ale amigdalei și hipocampului ventral (o zonă a creierului implicată în memorie). Activarea acestui circuit pare să fie legată de inflamația cronică a organismului. Neurochimia violenței include neurotransmițători precum serotonina (care influențează starea de bine), dopamina (implicată în plăcere), norepinefrina (asociată cu răspunsul la stres), acetilcolina (importantă pentru memorie), glutamatul (un excitant al sistemului nervos) și acidul gamma-aminobutiric (GABA – un inhibitor al sistemului nervos). Serotonina are un rol semnificativ; indivizii cu comportament violent impulsiv au niveluri scăzute de serotonină ceea ce afectează capacitatea lor de a controla anumite reacții emoționale. Se presupune că reacțiile autoimune care au dus in aniii treizeci la cel mai mare val de Parkinsonism au creat un mediu propice pentru ascensiunea fascismului și comunismului. Dacă răspunsurile la aceste provocări se găsesc mai degrabă în neurologie decât în pseudo-școlile politice gen SNSPA, atunci democrația și statul de drept sunt în pericol.
Profesorul Oliver Sacks, unul dintre cei mai mari neurologi ai secolului XX, nu a vorbit doar despre o boală misterioasă ci a remarcat și că această boală revine de-a lungul secolelor mereu sub alt nume, ci a fost și un pionier al termenului de „zombie”. Sacks a devenit cunoscut și prin ecranizarea cărții lui intitulate Awakenings [titlul ediției românești: Revenirea la viață],
În astfel de situații, mai puțin conținutul politic al opiniilor este problematic, ci excesul ideilor pe care creierul nu le poate anticipa sau gestiona eficient. Neuroștiințele pot oferi o cheie pentru a explica fenomenele sociale toxice care destabilizează societatea? Este posibil ca explicațiile doar psihologice sau sociale să nu atingă profunzimea problemei contemporane a lumii moderne.
Exprimarea prin nebunia dansului nu este cea mai vicioasă manifestare a unei societăți aflate sub presiune extremismelor ideologice; însă este una patologic similar cu opiniile radicale exprimate la urne sau pe rețelele sociale. Fără a minimaliza nemulțumirile economice și politice ale oamenilor, explicațiile mistice sau corelările absurde între cauză și efect creează atmosfera unui laborator deschis numit Ro-mania.
Tare mă tem că în absența unui remediu, mai degrabă ne uităm la ciclicitatea istoriei, care ne garantează cândva o revenire în forță a omenirii, însă nu după reforme ci după o distrugere totală până la temelie. Evident, o opțiune la un orizont de timp îndepărtat, când cei aflați astăzi în mania conflictului și a soluțiilor năstrușnice, nu vor mai fi printre cei care le-ar putea plânge de milă. Probabil așa s-ar naște o nouă societate în care din nou ar mai funcționa democrația pentru câteva decenii, înainte de a fi fost și aceasta abolită. Ar mai fi varianta, pe care o sugera în 1925 faimosul medic și antropolog britanic, Frank C. Shrubsall (1874-1935), pe urma observațiilor făcute, că pe acești bolnavi îi fascinează bicicletele și că este singurul lucru care îi mai liniștește. Măcar prin pistele pentru bicicliști am creat oarecum bazele unei soluți: O infrastructură care permite înglobarea aspectului fascinant rotativ, dar și a „rotiței enervate” a lumii noi, impulsionată de pe șiț până la creier.
Surse consultate:
Discussion on the Mental Sequelæ of Encephalitis Lethargica
Regulating the 1918–19 Pandemic: Flu, Stoicism and the Northcliffe Press – PMC
(PDF) Aggressiveness, violence, homicidality, homicide, and Lyme disease
COVID-19: can we learn from encephalitis lethargica? – The Lancet Neurology
Encephalitis lethargica: Last century’s long haulers?
Discussion On Encephalitis Lethargica on JSTOR
‘Look Out for Changes in Behaviour’: Encephalitis Lethargica and COVID-19 – the polyphony
Encephalitis lethargica: 100 years after the epidemic | Brain | Oxford Academic
Acute Infectious Chorea: Medical Management and Treatment on JSTOR
The enigma of the 1889 Russian flu pandemic: A coronavirus? – PMC
IS ACUTE CHOREA AN INFECTIOUS DISEASE? | JAMA | JAMA Network
Dancing plagues and mass hysteria | BPS
A viral infection of the mind? The curious case of encephalitis lethargica
Au ei grijă de tot și de toate. Nu degeaba sânt
numiti păpușari.
Au grijă și de războaie, pandemii,rase care trebuiesc decimate precum amerindienii, coreenii etc etc.
Sânt acolo, cocoțați, plini de ura și de bani, schizovrenici și golani.
Un referat tare bun pentru o sesiune de comunicari stiintifice a unor pseudo-medici ezoteristi sau a unor sociologi plictisiti de viata. Covidul ca covidul, dar cum dracu’ a reusit declansarea razboiului din Ukraina sa stopeze brusc aceasta molima mondiala. Aici cad in melancolie. Cat despre vaccinurile anti-covid ele lucreaza si vor lucra in continuare, subtil si decisiv. Spre binele omenirii, desigur.
Cat despre povestea flautului fermecat , metafora este incantatoare. Dar ce te faci cu vulgul flamand caruia numai de muzica nu-i pasa!!?. In general, nici de politica. Dar e suficienta o mica scanteie sa-si inchipuie ca poate lumea asta are si o alta fata. Iar profitorii, din ambele tabere, isi freaca palmele si bat ritmic din cizme. In definitiv toate pe lumea asta au un inceput si un sfarsit. Si nici nu ar fi bine sa controlam char totul. Ne-ar apuca depresia si nebuneala…
Te-au platiti bine pentru mizeria asta? Stai in casa si protejeaza-te impotriva „radicalismului”, a „bolii”, dar vezi ca o sa „cada energia”, asa ca cupare generatoare multe, cum te-a sfatuit araHhhat, sa treci cu bine „criza”.
Unde vezi dumneata violența in Romania? Eu cred ca supralicitezi cu talmeș-balmeșul din articol, mai degraba sunt identificabili niste ațățători la violenta in media decrepita, care isi doresc orice sa linga in tuhas muscalii…