Fotbalul romantic a murit odată cu Pele

Fostul mare fotbalist brazilian Pele a încetat din viaţă pe 29 decembrie, la vârsta de 82 de ani, a anunţat una dintre fiicele sale, Kely Nascimento, citată de AFP. La 29 noiembrie 2022, Pele a fost internat la spitalul Albert Einstein din Sao Paulo, pentru o reevaluare a tratamentului său chimioterapic după descoperirea unei tumori la colon în septembrie 2021. Suferea de cancer, insuficienţă renală şi cardiacă

Considerat de mulţi cel mai mare fotbalist din toate timpurile Pele, singurul fotbalist cu trei titluri de campion mondial în palmares, s-a născut la 23 octombrie 1940, potrivit national.soccerhall.org.

Supranumit „Perla neagră” („Perola Negra”) sau „Regele fotbalului” („O Rei de Futebol”), pe numele adevărat Edson Arantes do Nascimento, Pele s-a născut în localitatea Tres Coraçőes din statul brazilian Minas Gerais. La 9 ani, s-a legitimat la echipa 7 August Bauru. Este remarcat de internaţionalul brazilian Waldemar de Brito, care-l recomandă clubului FC Santos, unde se transferă în 1955. Un an mai târziu, în septembrie, la nici 16 ani debutează cu gol în prima divizie braziliană, într-un meci cu Corinthians.

Dribleur şi golgheter înnăscut, pasator de geniu, unul dintre cei mai buni mijlocaşi ofensivi din istorie, Pele a entuziasmat generaţii întregi de iubitori ai fotbalului. Primul său succes major a fost consemnat în 1958, la Cupa Mondială găzduită de Suedia, când adolescentul de 17 ani a contribuit decisiv la triumful naţionalei braziliene la acel turneu final. Cele două goluri de excepţie din finala cu echipa ţării gazdă, dar şi evoluţia sa încântătoare pe întreaga durată a campionatului au făcut ca specialiştii să întrevadă în tânărul jucător viitoarea stea a fotbalului mondial.

În 1962, la Cupa Mondială din Chile, Pele are o evoluţie scurtă, fiind accidentat încă din primul meci, lăsându-şi astfel coechipierii să câştige fără el al doilea titlu mondial. Patru ani mai târziu, în 1966, ghinionul îl urmăreşte din nou. În al treilea meci din grupă, contra Portugaliei, este accidentat grav, fiind nevoit să urmărească din afara terenului de joc cum naţionala ţării sale este eliminată din competiţie.

La ediţia următoare a Cupei Mondiale (Mexic 1970), Pele şi-a demonstrat din nou talentul uriaş, reuşind alături de coechipierii săi Jairzinho, Tostao, Rivelino, Carlos Alberto să câştige pentru a treia oară titlul mondial, o performanţă care nu a mai fost egalată. Pele a fost declarat cel mai bun jucător al competiţiei.

Şi la nivel de club, performanţele ”Regelui fotbalului” sunt remarcabile. Cu FC Santos, a câştigat de şase ori campionatul Braziliei (1961, 1962, 1963, 1964, 1965, 1968), două Cupe Libertadores (în sezoanele 1961/1962 şi 1962/1963) şi două Cupe Intercontinentale (1962 şi 1963), conform transfermarkt.com. Timp de doi ani (1975-1977) a jucat la echipa americană New York Cosmos, cu care, în 1977, a triumfat în campionatul intern.

A marcat în întreaga carieră 1283 de goluri în 1363 de meciuri, record mondial al tuturor timpurilor, potrivit guinnessworldrecords.com. La 11 noiembrie 1969, ziua când a marcat al 1.000-lea gol, întreaga Brazilie a fost în sărbătoare, iar compozitorul brazilian Eduardo Techa a compus în cinstea autorului golului o ”Suită pentru fotbal”. A evoluat de 92 de ori în naţionala ţării sale, pentru care a înscris 77 de goluri.

După încheierea carierei de fotbalist (1977), a rămas o personalitate respectată şi idolatrizată de către microbiştii din întreaga lume. În 1978, i-a fost acordat Premiul internaţional pentru Pace şi în 1993 a fost introdus în National Soccer Hall of Fame. În iunie 1994, a fost numit ambasador al bunei voinţe la UNESCO. Misiunile sale umanitare consacrate ajutorării copiilor în dificultate, lupta împotriva utilizării drogurilor de către adolescenţi, cât şi promovarea sportului ca un mijloc de expresie socială l-au recomandat pentru această funcţie. A activat şi ca ambasador internaţional la UNICEF, pentru a promova pacea şi toleranţa internaţională în cadrul competiţiilor amicale de fotbal.

Între 1 ianuarie 1995 şi 1 mai 1998, a fost ministru extraordinar al sportului în timpul mandatului de preşedinte al Braziliei deţinut de Fernando Cardoso.

Pele a fost cavaler al imperiului britanic, titlu acordat de Regatul Marii Britanii în 1997.

În anul 1999, a primit titlul de Fotbalistul Secolului din partea Federaţiei Internaţionale de Istorie şi Statistică a Fotbalului. În acelaşi an, a fost desemnat Atletul Secolului de către Comitetul Olimpic Internaţional, iar revista Time l-a inclus în lista celor mai influenţi 100 de oameni ai secolului XX. În decembrie 2000, FIFA l-a desemnat, alături de Diego Maradona, Fotbalistul Secolului XX. Anul 2010 i-a adus lui Pele titlul de preşedinte onorific al clubului New York Cosmos. În 2013, Pele a primit Balonul de Aur Onorific din partea FIFA pentru întreaga sa carieră.

La 17 iunie 2016, Pele a fost decorat cu Ordinul Olimpic, la muzeul care îi poartă numele din oraşul Santos, de către preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic (CIO), Thomas Bach, pentru „angajamentul său în favoarea sportului”.

”În imaginarul popular, Cupa Mondială din Mexic din 1970 a fost apogeul fotbalului. A fost transmisă pentru prima dată în culori și a fost socotită o mare realizare a modernității. Mingea s-a numit Telstar, după satelitul care a făcut posibilă transmisia. Brazilia, care a cucerit atunci a treia Cupă Mondială, participase înainte de turneul final la un program de antrenament fizic al NASA. De aceea, pentru cititori nu a părut ridicol ca Jornal do Brasil să compare victoria Braziliei cu aselenizarea reușită de americani.

Fotbalul pe care Brazilia l-a jucat pe o căldură insuportabilă și pe o iarbă arsă de soare, ce părea de un verde ciudat pe televizoare, a fost un fotbal artistic care a fermecat întreaga lume. Așa cum aselenizarea a fost un triumf al ingeniozității oamenilor, victoria Braziliei a fost o celebrare a tot ce avea mai bun umanitatea.

Inima echipei Braziliei a fost Pele, născut Edson Aarantes do Nascimento. La 17 ani, a înscris de două ori în finala din 1958, când Brazilia a câștigat prima Cupa Mondială. În 1962, Brazilia a câștigat din nou, dar Pele a fost accidentat la începutul turneului final. În 1966 s-a accidentat rău în faza grupelor, iar Brazilia a fost eliminată. Dezamăgit, Pele a părăsit echipa națională. A fost adus înapoi, însă existau dubii că va participa la Cupa Mondială din 1970. Antrenorul Joao Saldanha a fost demis cu puțin înaintea turneului, iar Pele a revenit, la 29 de ani, și s-a bucurat de cel mai bun moment al său”, scrie pentru UnHerd Jonathan Wilson, comentator sportiv pentru The Guardian și Sports Illustrated.

A înscris în finală, însă cel mai frumos moment al său a fost pasa pentru Carlos Alberto, care a făcut 4-1 în ultimele minute ale finalei. Un gol de echipă, o acțiune fluentă care a încoronat întregul turneu. Oprirea lui Pele, sincronizarea, atenția… Era fotbalul la cel mai înalt nivel. Pele s-a ridicat din sărăcia lucie pentru a deveni poate cel mai cunoscut sportiv din lume. A fost pictat de Andy Warhol, care a spus că Pele va avea ”15 secole” de faimă.

De atunci a apărut senzația că fotbalul încearcă să regăsească spiritul anului 1970. Trebuie spus însă că turneul final din 1970 este un eveniment cenușiu, dacă este să înlăturăm strălucirea echipei Braziliei. Mexicul era condus de un partid susținut de SUA, un partid implicat constant în lupte cu studenții de stânga și cu grupările de guerillă. Tortura și asasinatele erau la ordinea zilei: Cupa Mondială a avut loc între doua masacre comise împotriva studenților protestatari, unul în 1968 și altul în 1971. Brazilia însăși era sub dictatură militară, condusă de generalul Emilio Medici (faptul că amintitul antrenor Saldanha era un stângist a fost unul dintre motivele pentru care a fost demis). Succesul Braziliei la Cupa Mondială, împreuna cu creșterea economică de scurtă durată, a fost folosit de dictator pentru a demonstra ”Miracolul Brazilian” făcut posibil de politicile represive. Mulți au spus ca Pele a fost o paiață a regimului, pentru că nu a luat niciodată o poziție fermă. Este poate prea mult ca Pele să fie acuzat în acest fel, însă cu siguranță se poate spune că Pele a fost imaginea unei operațiuni de propagandă de succes a regimului Medici.

Cupa Mondială din 1970 a marcat pierderea inocenței fotbalului. Fotbalul poate fi împărțit în două perioade, veche și modernă, cu un moment de tranziție la mijlocul anilor 1960, când a început să se transforme dintr-un joc al indivizilor într-un joc al sistemelor. Fotbalul nu mai era un joc romantic. Însă din cauza căldurii și umidității care făceau ca efortul depus de jucători să fie uriaș, turneul din 1970 a amintit mai mult de fotbalul romantic, câtă vreme jucătorii nu mai aveau energia necesară pentru un joc sistematizat.

Fotbalul se schimba și pe teren, și în afara lui. Din 1961, președinte al FIFA era Stanley Rous, un fost profesor de școală care a arbitrat finala Cupei Angliei din 1934. Lucra de acasă și rareori făcea deplasări la micuțul sediu al FIFA din Zurich. Privea cu scepticism extinderea fotbalului dincolo de Europa și America de Sud. A încercat să ignore politica și asta explică, în parte, criticile legate de organizarea Cupei Mondiale din 1970 în Mexic.

Politica aceasta a creat două probleme mari. Președintele FIFA s-a opus penalizării Africii de Sud din cauza apartheidului. În 1973, nu a ascultat protestele sovieticilor, nemulțumiți că trebuie să joace un meci de calificare pe Estadio Nacional din Santiago de Chile, cunoscut ca centru de detenție și tortură al regimului Pinochet, după lovitura de stat împotriva lui Salvador Allende.

Modul grosolan în care a tratat aceste două probleme, alături de ideea că este un colonialist britanic de modă veche, a dus la înfrângerea sa la alegerile din 1974. L-a învins brazilianul Joao Havelange, fiul unui negustor de arme. Un an mai târziu, Havelange l-a numit director tehnic pe Sepp Blatter, un afacerist elvețian care lucra pentru Longines și care a avut revelația că, în loc ca organizatorii Olimpiadelor să-i plătească pe producătorii de ceasuri pentru a le folosi aparatele, mai degrabă acești din urmă ar trebui să-i plătească pe organizatorii de evenimente sportive pentru că le dau ocazia să-și expună produsele. Asta a deschis o lume cu totul nouă. Blatter a încheiat un contract uriaș cu Coca-Cola. Începea epoca comercială a fotbalului.

Acum, în fotbal totul este organizat corporatist. Interzicerea berii la Cupa Mondială din Qatar a fost unul din rarele momente când cultura locală a câștigat în fața negoțului. Și Pele s-a molipsit: de la Puma, la Snickers, la Viagra, la diamante făcute din părul său încălzit la mare presiune nu a ratat nimic care să poată fi monetizat. Este grăitor că unul dintre ultimele sale mesaje pe Twitter, în luna noiembrie, era o reclamă la o nouă colecție de haine sport.

Pele a fost un om fermecător și un om de încredere. Tostao, colegul său de echipa din 1970, spunea că viața fotbaliștilor celebri se împarte în doua: una este figura publică (porecla) și alta este cea privată (numele real). Însă el spune că pentru Pele nu a existat aceasta graniță – masca a devenit omul însuși. ”El spune că Edson este diferit de Pele, însă eu nu văd asta”, a spus Tostao. ”Singurul care există este Pele, figura publică. S-a adaptat de la 15 ani pentru a deveni doar o persoană publică. Dă impresia că nu are depresii, temeri, tristeți din cauza pierderii identității. Este fericit, bine adaptat. Niciodată nu îl veți vedea într-o pasă proastă. Îi place să fie Pele”.

Mulți oameni se folosesc de faima lor pentru a face bani. Nimeni nu-l poate critica pe Pele, care a copilărit în sărăcie, că a profitat de toate aceste ocazii. Însă asta nu înseamnă că nu avem voie să fim triști pentru ce a devenit fotbalul. Printre dictaturi, fotbalul a fost ceva frumos în 1970. Minunile făcute de Brazilia și Pele atunci au fost veritabile și trebuie invalidate de context: arta poate să înflorească și în cele mai brutale medii.

Însă este imposibil acum să ne amintim de acel turneu și să nu observăm ce s-a întâmplat cu fotbalul. Poate că era inevitabilă creșterea nivelului de complexitate tactică, poate că era de dorit așa ceva, deși complica mult poveștile cu eroi legendari care se înfruntă pe teren. Poate că și transformarea fotbalului în comerț era inevitabilă și poate că a fost benefică – însă, în momentul pauzei de dinaintea pasei lui Pele pentru Carlos Roberto, în acel moment de perfectă nemișcare, se poate întrevedea licărul unei lumi mai bune”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.