Frauda cu TVA: o legislație care mai mult încurcă

Măsurile legislative fiscale suplimentare impuse de autorități, controalele fiscale încrucișate și concurența neloială sunt percepute de către majoritatea companiilor respondente în cadrul unui sondaj realizat de PwC România drept principalele consecințe ale fenomenului fraudei de TVA asupra activității lor.
Întrebați „Cum percep că afectează frauda de TVA activitatea companiei?”, reprezentanții companiilor au răspuns astfel: 55% au considerat că măsurile legislative fiscale impuse pentru a ținti metodele de fraudare afectează mai mult societățile de bună credință decât pe cele frauduloase pentru că le cresc costurile de conformare; 52% au indicat controalele fiscale încrucișate întrucât generează consum suplimentar de resurse din partea companiilor; 50% au apreciat că frauda conduce la concurență neloială care are efect asupra integrității și bunei funcționări a pieței. Alte implicații menționate au fost lipsa predictibilității fiscale (49%), denaturarea prețurilor de pe piață (47%) sau costurile neprevăzute cu TVA (39%).

„Autoritățile fiscale au impus în ultimii ani mai multe măsuri pentru a reduce frauda și evaziunea fiscală, cel mai recent exemplu fiind split TVA, adoptat în ciuda dezavantajelor evidente și a lipsei de garanții că va reduce frauda. Pentru majoritatea contribuabililor onești, aceste decizii au mărit costurile și au necesitat alocarea suplimentară de resurse pentru a îndeplini cerințele legale. În același timp, ei nu au observat o scădere dramatică a fraudei astfel încât efortul lor să fie compensat printr-o ameliorare a mediului economic. Prin urmare, nu ne surprinde, deși la prima vedere pare paradoxal, că societățile au ajuns să considere că cel mai mare impact al fraudei de TVA resimțit în activitatea lor este indus de măsurile legislative și administrative ale autorităților luate tocmai cu scopul de a combate fenomenul și, implicit, de a sprijini contribuabilii corecți”, declară Daniel Anghel, Partener și Lider al departamentului de taxe și consultanță juridică, PwC România.
Sistemul plății defalcate a TVA a fost introdus în legislație prin intermediul Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 și se aplică firmelor care înregistrează datorii la plata TVA și celor aflate în insolvență. În plus, mecanismul poate fi aplicat și opțional de firmele plătitoare de TVA. Practic, s-a stabilit ca Taxa pe Valoarea Adăugată să fie plătită în conturi separate („split TVA”), procedură care le impune companiilor costuri administrative suplimentare. Inițial, Guvernul PSD-ALDE a dorit să aplice split TVA pentru toate firmele însă s-a lovit de opoziția dură a mediului de afaceri, care a invocat că plata TVA adăugată într-un cont separat ar putea aduce dificultăți majore în gestionarea fluxurilor financiare, în condițiile în care măsura nu ține cont de timpul ridicat de încasare efectivă a facturilor.

Anghel susține că autoritățile s-au concentrat mai mult asupra prevederilor legislative și procedurale, în ultimii ani, în timp ce reforma și digitalizarea administrației fiscale au încetinit, proiectul de modernizare a acesteia cu Banca Mondială fiind recent anulat. ”Ar trebui, totuși, să înțelegem că frauda nu poate fi redusă doar prin măsuri legislative și că din acest motiv, așa cum arată și sondajul nostru, se tinde către un exces de reglementare care sporește povara de conformare. Reforma și digitalizarea administrației fiscale, în schimb, sprijină atât contribuabilii corecți, cât și autoritățile să identifice mai rapid, mai eficient și mai puțin costisitor zonele de neconformare, evaziune și fraudă fiscală și, din acest motiv, ar trebui să fie prioritare”, spune Anghel.
Companiile pot ajunge să fie implicate în fraudă ca urmare a relațiilor cu parteneri frauduloși cărora nu le cunosc intențiile. Întrebați ce implicații fiscale consideră că ar fi în aceste caz pentru companie: 92% dintre respondenți au indicat refuzul dreptului de deducere a TVA și a cheltuielilor; 70% investigațiile fiscale; 60% respingerea dreptului de aplicare a scutirii de TVA; 38% inițierea de cercetări penale pentru atragerea răspunderii personale a administratorilor; 37% vizarea ca terț poprit; 27% inițierea de măsuri asiguratorii și 23% confiscarea veniturilor. De altfel, 75% dintre respondenți au arătat că au fost supuși controalelor inopinate ale Antifraudei fiscale pentru verificarea unor aspecte ce țin de furnizori sau clienți specifici, confirmând, astfel, că relațiile cu parteneri frauduloși sunt primele vizate de autorități. În același timp, 44% au arătat că aceste controale au fost tematice, 38% pentru produse accizabile sau 6% pentru casele de marcat.

98% dintre respondenți au precizat că nu au fost implicați involuntar în scheme de fraudare, dar 20% au menționat că știu alte companii în astfel de situații. Pentru a evita riscul, companiile trebuie să întreprindă verificări, chiar dacă legislația nu prevede concret astfel de măsuri. Respondenții au indicat că inițiază demersuri astfel: 78% dacă observă condiții de plată neobișnuite; 70% dacă prețul este semnificativ mai mic decât prețul pieței; 70% dacă află informații publice negative; 53% dacă lipsesc detalii logistice sau condiții de livrare specifice; 32% dacă partenerul avea un alt obiect de activitate sau era nou pe piață; 23% dacă era o cantitate de bunuri oferite neobișnuit de mare. La întrebarea ce măsuri ați luat atunci când ați avut suspiciuni privind activitatea unui partener, 62% dintre respondenți au precizat că au încetat relația comercială, respectiv au demarat o investigație amănunțită, 58% au impus măsuri contractuale preventive/garanții și 8% au notificat autoritățile, precum și alte companii.
Frauda de TVA este, alături de evaziunea fiscală, insolvențe, faliment, erori administrative etc, principala cauză a pierderilor de venituri la bugetele naționale. Comisia Europeană (CE) calculează anual diferența dintre suma încasată de buget din TVA și cea care ar trebui să fie încasată dacă s-ar fi plătit corect toate taxele (cunoscută ca TVA gap). În fiecare an, România se plasează pe primul loc al clasamentului CE, cu cel mai mare deficit de încasare a TVA din UE, estimat la 6 miliarde de euro și, implicit, cu cea mai mare fraudă de TVA.