Freddie Mercury și Mary Austin: secretul unei relații de 20 de ani

După dispariția lui Mercury, Austin a trecut printr-o perioadă grea, iar sarcina și nașterea celui de-al doilea fiu au ajutat-o, spune ea, să amâne suferința.

Freddie Mercury și Mary Austin: secretul unei relații de 20 de ani

Sursa foto: Facebook

După dispariția lui Mercury, Austin a trecut printr-o perioadă grea, iar sarcina și nașterea celui de-al doilea fiu au ajutat-o, spune ea, să amâne suferința.

Mary Austin, femeia care a fost aproape logodnica lui Freddie Mercury și, ulterior, cea mai apropiată prietenă a solistului trupei Queen, a povestit într-un interviu despre legătura lor de peste două decenii. Ea a vorbit despre moștenirea lăsată de artist, despre ultimii lui ani de viață și despre motivele pentru care a ales, în cele din urmă, să scoată la licitație obiectele lui personale.

O poveste care continuă să stârnească interes

 

Freddie Mercury, născut Farrokh Bulsara, a văzut lumina zilei acum 80 de ani și s-a stins din viață în 1991, la 45 de ani. La peste trei decenii de la moartea solistului trupei Queen, relația sa cu Mary Austin rămâne, potrivit The Guardian, unul dintre cele mai comentate episoade din biografia artistului.

Drumurile lor s-au întâlnit pentru prima dată în 1970, la Londra, când Mercury își începea cariera muzicală și câștiga bani vânzând haine și materiale textile la un stand din Kensington Market, iar Austin era prietenă cu Brian May, chitaristul trupei. Relația a evoluat rapid: Mercury i-a cerut, la doar patru luni de la prima întâlnire, să se mute împreună, iar în 1971 cei doi și-au unit locuința și s-au logodit, potrivit libertatea.ro.

Doi oameni foarte diferiți

La prima vedere, cuplul părea unul nepotrivit: el, extravagant, sigur pe sine, teatral, ea, retrasă și discretă.

„El era gălăgios, extravagant, încrezător și extrem de teatral. Eu eram liniștită, inhibată, nesigură și conservatoare. El era star rock într-una dintre cele mai de succes formații din lume; eu eram vânzătoare, devenită apoi manager la Biba. Lui îi plăcea să cheltuiască bani, fie pentru el, fie pentru cauze caritabile. Eu nu eram deloc interesată de lucrurile materiale. El era gay, eu eram strict heterosexuală”, a explicat Austin.

Dincolo de contrastul de temperament, cei doi s-au apropiat și prin experiențe similare din copilărie. Mercury s-a născut în Zanzibar, iar la 7 ani a fost trimis la un internat britanic din apropiere de Mumbai; potrivit lui Austin, în următorii șapte ani și-a văzut părinții o singură dată.

La rândul ei, Mary Austin a crescut alături de doi părinți surzi, cu probleme financiare, mama fiindu-i femeie de serviciu, iar tatăl, muncitor într-o fabrică. Mama sa a murit când Austin avea 15 ani, moment din care a preluat grija surorilor mai mici. „Freddie putea să vadă tristețea din mine pe care o simțea și el în interiorul său și invers”, a spus Mary Austin.

Prima întâlnire

Chiar în perioada în care s-au cunoscut, Freddie Mercury, Brian May și Roger Taylor căutau un nume pentru formație. Brian May propusese „Build Your Own Boat”, variantă pe care, spune Austin, ar fi preferat-o.

„M-au întrebat ce părere am. Am spus că prefer <Build Your Own Boat>”, a povestit ea. Întrebată dacă vorbea serios, a răspuns: „Oh, nu. Mi se părea un nume îngrozitor. Dar Brian era prietenul meu. Abia îl cunoscusem pe Freddie”.

Primele impresii despre viitorul solist nu au fost neapărat favorabile, Austin considerându-l prea sigur pe sine. „Mi s-a părut prea încrezător pentru mine. Stătea lângă șemineu, iar eu eram pe canapea. Era plin de bravură. Am luat o revistă și am început să o răsfoiesc, pentru că simțeam că nu ar trebui să fiu acolo. De ce stăteam într-o conversație în care nu aveam ce căuta? Da, era foarte încrezător și mi s-a părut puțin intimidant”, a mărturisit ea.

Austin a mai spus că Mercury era diferit de bărbații cu care mai fusese implicată anterior. „Era diferit de ceilalți. Era mai creativ. Era pur și simplu mai interesant. Se gândea mereu să meargă să vadă lucruri. Nu doar formații. De exemplu, mergea să vadă filmul <Cabaret> iar și iar. Îmi plăcea să-l ascult explicând de ce îi plăcea atât de mult. Îmi plăcea călătoria prin mintea lui. Era ca și cum ai fi citit o carte. Eram mereu într-o călătorie alături de el”, a spus Mary Austin.

Confesiunea care a schimbat totul

După patru ani de conviețuire, Mercury i-a mărturisit lui Austin ceva important. „Îmi amintesc că mi-a spus: <Sunt foarte conștient că îmbătrânesc și că trebuie să devin un muzician de succes>”, a povestit ea.

În 1974, semnarea contractului cu EMI și succesul pieselor „Seven Seas of Rhye” și „Killer Queen” au adus o schimbare treptată în relația celor doi: cariera lui Mercury lua tot mai mult avânt, iar Austin ajunsese să se ocupe de tot mai multe dintre nevoile lui zilnice.

Mercury i-a mărturisit apoi că se consideră bisexual. „Mi-a spus: <Cred că sunt bisexual>. I-am răspuns: <Nu, Freddie, cred că ești gay>. Nu a contrazis”, a povestit Austin, care spune că vestea a venit pentru ea mai degrabă ca o eliberare decât ca o lovitură. „Nu, a fost o ușurare uriașă, pentru că nu eram sigură dacă mai mergeam în aceeași direcție.

Cu ceva timp înainte, văzusem o rochie și mă gândisem că ar fi o rochie de mireasă foarte frumoasă. L-am întrebat pe Freddie dacă merita să o cumpăr, iar el s-a uitat la mine și a clătinat din cap. Așa că am știut de atunci…”.

Cea mai apropiată colaboratoare

Deși au continuat să locuiască împreună încă aproximativ 18 luni după acest moment, relația celor doi s-a transformat treptat într-o prietenie profundă. „Am devenit prieteni mai buni și relația a devenit una mai bună. Cântăream 41 de kilograme. Eram foarte stresată. Și, dintr-odată, nu mai eram stresată”, a spus Austin, care a devenit ulterior asistenta personală a artistului. „Am devenit fata lui bună la toate. Domnișoara de încredere. Calul lui de povară”, a explicat ea.

Întrebată dacă s-a simțit mai degrabă angajată decât prietenă, Austin a răspuns: „Nu, dar dacă m-ar fi tratat ca pe un angajat, aș fi acceptat, pentru că aș fi știut că este din cauză că are o stare proastă, că este enervat de cineva sau poate că făcusem ceva fără să-mi dau seama. Eram sinceri unul cu celălalt. Odată mi-a spus că sunt ineficientă și am fost total de acord”.

La întrebarea despre cel mai dur lucru pe care i l-a spus vreodată Mercury, răspunsul a fost scurt: „Ești ineficientă”.

Consacrarea trupei Queen

În 1975, Queen a lansat „Bohemian Rhapsody”, o piesă de aproape șase minute, considerată atipică pentru acea epocă. Deși conducerea formației se temea de un eșec comercial, cântecul a urcat pe primul loc în topuri timp de nouă săptămâni, devenind unul dintre cele mai cunoscute hituri ale deceniului. De la pop și rock, trupa a explorat ulterior operă, disco, synth-pop și hip-hop, iar Mercury a rămas cunoscut pentru vocea sa, care acoperea aproximativ patru octave.

Potrivit lui Austin, faima i-a schimbat lui Mercury forma vieții cotidiene, nu și structura interioară a personalității. „I-a schimbat forma, dar nu și nucleul. Nu mai poți, de exemplu, să urci pur și simplu într-un autobuz.

Forma se schimbă la exterior, dar în interior rămâi același. Trebuie să fie așa. Nu supraviețuiești în această industrie dacă nu rămâi tu însuți, pentru că egoul preia controlul și te distruge”, a explicat ea. Cu toate acestea, spune că a remarcat uneori semne ale unui ego tot mai puternic, mai ales în perioada în care Queen era manageriată de John Reid.

La un moment dat, artistul a primit diagnosticul de HIV, infecție care avea să evolueze spre SIDA. Puține persoane apropiate au aflat despre boală: partenerul său, Jim Hutton, managerul Jim Beach și Mary Austin. „Voia să-și trăiască viața. Este trist; vrei să trăiești și apoi îți dai seama că poate ai întins cartea puțin prea mult și cotorul urmează să se rupă. Are sens această analogie?”, a spus Austin.

„Am fost acolo lângă patul lui, îi țineam mâna, făceam tot ce trebuia să fac”, a povestit ea. Întrebată dacă își amintește ultimele cuvinte ale lui Mercury, Austin a tăcut câteva momente înainte de a răspunde. „Îi țineam mâna. Era pe morfină și intra și ieșea din starea de conștiență. A adormit din nou. Am stat acolo destul de mult, iar în cele din urmă și-a revenit și a spus: <Bătrâna mea de încredere>. Așa că m-am simțit puțin ca un câine. Nu m-am simțit flatată”, a spus ea, râzând.

„Singura prietenă”

Într-un interviu din 1985, Mercury vorbea astfel despre Austin: „Singura prietenă pe care o am este Mary și nu vreau pe nimeni altcineva. Credem unul în celălalt, iar pentru mine este suficient”.

Cu ani înainte să moară, artistul îi spusese lui Austin că îi va lăsa moștenire casa Garden Lodge, jumătate din avere și drepturile viitoare asupra veniturilor sale, deși ea susține că nu și-a dorit locuința.

Obiectele personale, scoase la licitație

După moartea artistului, Austin a păstrat numeroase obiecte care i-au aparținut, însă a decis ulterior să le scoată la licitație, prin casa Sotheby’s. „Am 75 de ani, voi muri. M-am uitat la tot ce era în casă și m-am uitat la băieții mei și m-am gândit: <Asta va fi o povară pentru voi>”, a explicat ea.

Din vânzări a strâns aproximativ 40 de milioane de lire sterline, iar fanii au criticat-o. Austin a spus că și-ar fi dorit ca obiectele să ajungă la adevărați admiratori ai lui Mercury, nu la persoane înstărite care le-au privit ca pe niște investiții.

Un capitol din trecut

După dispariția lui Mercury, Austin a trecut printr-o perioadă grea, iar sarcina și nașterea celui de-al doilea fiu au ajutat-o, spune ea, să amâne suferința.

În prezent, casa Garden Lodge este scoasă la vânzare pentru aproximativ 30 de milioane de lire sterline, iar Austin spune că își dorește ca ea să ajungă la o familie cu copii, care să se bucure de ea așa cum s-au bucurat și ea, și fiii săi. Întrebată dacă moștenirea a fost o binecuvântare sau un blestem, răspunsul ei a fost tranșant: „În cea mai mare parte, a fost foarte dificil”.

Citește și: Freddie Mercury, celebrat la Londra: opt ținute istorice Queen vor fi expuse la V&A

 

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.