„Fustangii”. Sau infidelitatea masculină din perspectiva a 7 regizori

“Fustangii” (în original: “Les Infidèles”, îl mai găsiţi şi ca “The Players”) este o colecţie de scurtmetraje pe tema infidelităţii masculine, realizate de şapte regizori francezi, evident. Că doar cine se pricepe mai bine decât francezii la vinuri, brânză şi triunghiuri amoroase?

Doi dintre regizori şi protagoniştii din majoritatea episoadelor sunt Jean Dujardin (“The Artist”, distins la “Globul de Aur” şi “Cannes 2011”) şi Gilles Lellouche (“Jeux d’enfants”), actori celebri în Franţa, care s-au gândit să pună la un loc cele mai întâlnite situaţii care intervin într-un cuplu atunci când apare infidelitatea. Şi ea apare.

Filmele care alcătuiesc lungmetrajul “Fustangii”:

O idilă ilicită

“La Bonne Conscience” (Cu conştiinţa curată) este regizat de Michel Hazanavicius, distins cu “Globul de Aur” în 2012, pentru “Cel mai bun film de comedie” pentru “The Artist”. Vechea poveste se desfăşoară în cazul de faţă, într-un teambuilding. Plecarea din oraş cu colegii, cu “firma” etc., depărtarea de casă, oferă posibilitatea unui flirt cu colegele, cu recepţionera, cu femeia de serviciu. Plus petrecerea de seară. Plus alcoolul. Plus camerele single la hotel. A fi sau a nu fi fidel? Aceasta este întrebarea.

“Las Vegas” este semnat de Jean Dujardin din “The Artist” premiat pentru “Cea mai bună interpretare masculină”, la Cannes 2011, şi “Cel mai bun actor de comedie”, la Golden Globe 2012, care este aici, alături de Gilles Lellouche, unul dintre actorii principali. Povestea porneşte de la pretextul unei evadări din cuplu împreună cu amicii: inventarea unei premiu constând într-o excursie în străinătate, oriunde, numai să fie departe de casă. În cazul acesta, destinaţia va fi Las Vegas.

Jucătorii

“La Question” (Întrebarea), regizat de Emmanuelle Bercot (“Backstage” – selecţia oficială Veneţia 2005, “A poil” – scurtmetraj, Cannes 2004, “Clement” – selecţia oficială Cannes 2001, “”Un certain regard” – “Prix de la jeunesse”, “La puce” – mediumetraj de ficţiune selectat la Cannes 1999), se opreşte asupra celebrei discuţii: “Te rog să-mi spui dacă m-ai înşelat vreodată cu altă femeie. Promit că nu mă supăr. Vreau doar să ştiu”. Până unde vor merge mărturisirile? Se va ţine ea (Alexandra Lamy) de cuvânt sau se va supăra pe el (Jean Dujardin)?

“Infidèles Anonymes” (Infidelii anonimi), în regia lui Alexandre Courtès, aduce pe ecran nouă infideli incurabili care îşi recunosc problema şi participă la o primă sesiune de terapie de grup pentru tratarea infidelităţii. La fel cum dependenţii de alcool se tratează la “Alcoolicii anonimi”. Toţi sunt în stadii diferite de “boală”, unul este doar “bolnav” prefăcut, iar doctoriţa psiholog (Sandrine Kiberlain) nu este nici ea cu toţi boii acasă.

Alexandra Lamy, soţia curioasă

“Lolita” lui Eric Lartigau este un clasic al genului: relaţia bărbatului căsătorit (Gilles Lellouche) cu o amantă mult mai tînără (Clara Ponsot). De fapt, adolescentă. El o plimbă cu jeep-ul, plăteşte camere la hoteluri scumpe şi cină romantică la room service, ea ar vrea să meargă cu colegii la discotecă şi să fumeze iarbă. Ce e de făcut?

“Prologue”, de Fred Cavayé, porneşte de la vechiul aranjament: “Vezi, dacă întreabă nevastă-mea, am fost cu tine până la 5 dimineaţa!”. Tot un clasic, ca la episodul “Las Vegas”. Amicul de acoperire cu care se merge la agăţat prin cluburi. Amiciţia este atât de puternică încât şi fetele agăţate cunoscute ad-hoc trebuie să fie tot pereche. Şi, ulterior, paturile trebuie să fie apropiate, pentru că cei doi prieteni ţin să-şi împărtăşească părerile non-stop.

Las Vegas

Plus două pastile foarte scurte, intercalate, bonus. Din care amintim aici celebrul “Vai, dragă, dar nu e ceea ce crezi!”, în momentul în care soţia îl prinde chiar în timpul actului sexual cu amanta.

“Fustangii” principali sunt Jean Dujardin şi Gilles Lellouche. Ei trec prin situaţiile bine cunoscute de tip triunghi amoros şi discuţii conjugale, gen bărbatul căsătorit cu amantă de liceu, participarea la teambuilding cu firma, “Dragă, dar nu e ceea ce crezi!”, “Poţi să-mi spui dacă m-ai înşelat vreodată cu altă femeie, că nu mă supăr!” etc.

Dacă pe Gilles Lellouche e posibil să-l mai fi văzut în filme precum “Jeux d’enfants” (2002), “Mes Amis” (1998, regia: Michel Haznavicius), “Narco” (2003), pe Jean Dujardin sigur îl veţi recunoaşte din mult premiatul “The Artist” (2011, regia Michel Haznavicius).

Jean Dujardin, bărbatul fatal

Dujardin a primit recent numeroase premii, din care cele mai importante sunt: “Oscar”-ul 2012 pentru “Cel mai bun actor în rol principal”, premiul “BAFTA 2012” la aceeaşi secţiune, premiul “Cannes 2011” pentru “Cel mai bun actor” şi “Globul de Aur” pentru “Cel mai bun actor de comedie”.

Unul dintre cele şase scurtmetraje (plus cele două pastile) care alcătuiesc comedia “Les Infideles” se numeşte “Las Vegas” şi este regizat chiar de cei doi actori principali: Dujardin şi Lellouche. Cei doi au roluri şi în restul scurtmetrajelor. Dujardin povesteşte într-un interviu că ideea pentru “Las Vegas”, în care este vorba de doi prieteni care inventează că au câştigat o excursie în străinătate, pentru a scăpa de soţii, i-a venit în felul următor: “Am auzit o poveste despre un bărbat care, pentru a-şi înşela soţia, mergea la cinema, cumpăra un bilet şi închidea telefonul mobil înainte de începe «zbenguiala». Când se întorcea acasă şi soţia îl întreba de ce nu a răspuns la telefonul mobil, îi arăta biletul ca «dovadă». Am găsit această înşelăciune foarte interesantă. Tema infidelităţii oferă un teren de studiu pasionant”.

Secvenţă din Infidelii

Ideea titlului mare al lungmetrajului i-a venit tot lui Dujardin: “Am zărit cu coada ochiului carcasa de DVD a filmului lui Martin Scorsese, «LES INFILTRÉS», şi am citit din greşeală LES INFIDÈLES…”.

Dujardin povesteşte că prietenia sa cu partenerul Gilles Lellouche datează de mult: “Ne înţelegem bine. Gilles şi cu mine căutam, de asemenea, aventuri umane, şi chiar ne tenta să lucrăm împreună. Suntem din aceeaşi generaţie. Avem aceleaşi gusturi, aceeaşi sensibilitate şi respect reciproc pentru munca noastră. Colaborarea părea evidentă. Am conceput mai multe filme mici – cel puţin treizeci la început – apoi am ales. Singurul numitor comun au fost libertatea limbajului şi umorul, ceea ce nu ne-a împiedicat să ajungem până la patetic sau sumbru. Simplul fapt de a avea şapte regizori diferiţi a fost deja un pic ciudat. Pentru echipă, de asemenea. Dar acesta este unul dintre aspectele care au făcut proiectul interesant. În fiecare luni, am reluat munca cu un alt regizor, într-un alt loc, cu personaje diferite. Nu a fost plictisitor!”.

Infidelii, o comedie îndrăzneaţă

Unul din episoade, “La Question” (în care soţia îl provoacă pe soţ să-i mărturisească dacă a înşelat-o vreodată, cu promisiunea că nu se va supăra), este jucat de Jean Dujardin împreună cu soţia sa din viaţa reală, Alexandra Lamy. Dujardin mărturiseşte:

“Alexandra şi cu mine ştim unde se opresc lucrurile. Noi nu confundăm viaţa privată cu munca noastră. Noi interpretăm o ficţiune. Cu Alexandra am trăit deja această situaţie şi asta ne-a permis să mergem mai departe. Regăsim puţin din ceea ce am trăit în teatru cu «Doi pe un balansoar»”.

Filmul se află deja pe ecranele cinematografelor din România.

Lungmetrajul este difuzat de “Independenţa Film”, casa de distribuţie care promovează filme independente de referinţă, de nişă sau câştigătoare ale unor premii internaţionale prestigioase. Independenţa Film a distribuit pelicule ca “Trainspotting”, ”Amélie”, ”Melancholia”, ”Todo sobre mi madre”, ”In The Mood for Love”, ”Vicky Cristina Barcelona”, ”Dogville” etc.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.