„Gheorghe Zane”, instituţia de învăţământ cu studenţi de nevăzut

O găseşti pitită undeva în Casa Cărţii, lângă un sediu BRD şi mai multe magazine de haine şi altele, cu intrarea într-un gang. Nu o deloc o clădire impunătoare, precum au alte instituţii de învăţământ superior din Iaşi, ci, mai degrabă, un loc mai mic, retras, anunţat doar cu litere de-o şchioapă cocoţate deasupra gangului. În Universitatea „Gheorghe Zane”, dacă eşti străin, nu ai cum să nu fii remarcat.

„Domnişoară, dar ce staţi pe hol? Căutaţi pe cineva?”, mă întreabă o femeie îmbrăcată într-un halat de un albastru închis, cu un burete în mână. De după ochelarii rotunzi, doi ochi miraţi mă măsoară din cap până în picioare. „De o oră analizaţi avizierul nostru”, mă anunţă. Sunt trei, de fapt. Ale celor trei facultăţi din cadrul universităţii: Management, Marketing şi Administraţie Publică. La fiecare dintre ele sunt afişate orarul cursurilor, precum şi titlurile lucrărilor de licenţă coordonate de profesorii de la facultatea respectivă. Număr în gând titlurile şi când trec de 20, femeia de serviciu se apropie de mine: „Eu cunosc toţi studenţii din această universitate, de asta mi-am dat seama că nu sunteţi de la noi” şi mă priveşte câş. Îi simt privirea alunecându-mi pe corp. Îi spun că fac o comparaţie între această universitate şi o alta, situată în apropiere, pentru că sunt interesată să mă înscriu la o a doua facultate. „A, păi aşa trebuia să ne spuneţi de la început. Să ştiţi că la noi e foarte, foarte bine. Eu sunt aici de doi ani şi tocmai de asta am şi rămas, pentru că profesorii sunt foarte omenoşi”. Dintr-odată, atitudinea femeii se schimbă.

Regele universităţii

O cheamă pe doamna secretară, care începe să îmi enumere dintr-o suflare avantajele studiilor la o universitate privată. „Avem un orar flexibil, orele se pot ţine şi în weekend, dacă doresc studenţii”. Mai mult, dacă ai un job, îţi poţi reprograma cursurile. Aceasta se aranjează după o discuţie cu profesorul. La Universitatea „Gheorghe Zane”, studentul este rege. Cu o singură condiţie, însă: să achite taxa de studii de 1.700 de lei, valabilă pentru toate cele trei facultăţi. „Dar să ştiţi că plata se poate efectua în şapte rate, începând cu luna octombrie”. Nu mi se spune însă că dacă te retragi de la studii trebuie să achiţi o altă taxă, de 150 de lei, iar pentru eliberarea foii matricole, te mai scotoceşti prin buzunare după 100 de lei.

Poate din aceste motive, pe holul străjuit de un copac pictat pe perete nu mişună nici un student. Asta chiar dacă numărul tezelor de licenţă anunţate pentru sesiune din vară depăşeşte lejer 100. La o masă situată între o sală de curs şi toaletă stau un „domn profesor”, o femeie mai tânără căreia îi par, după privire, o prezenţă dubioasă, şi femeia de serviciu. Primii doi dezbat aprins prevederile din Legea Educaţiei Naţionale referitoare la pensionarea cadrelor didactice. După ce mi se face un tur de un minut al universităţii – de fapt, am văzut doar sala destinată laboratoarelor de informatică, dichisită şi dotată cu calculatoare noi -, aflu că instituţia ar mai deţine un sediu pe bulevardul Socola, dar care e ţinut, deocamdată, „din motive financiare”, sub lacăt.

Unde dispar studenţii

Întreb de studenţi. „Aş vrea să aud chiar de la ei cât e de bine la dumneavoastră”. Dintr-odată, secretara îşi schimbă expresia feţei şi mă roagă să îi aştept afară. O susţine şi cadrul didactic care era aşezat la masă. Acesta se apropie de mine şi îmi sugerează, încruntat, că dacă mă mai interesează ceva, să vin la toamnă. Acum studenţii sunt la ore, „nu veţi găsi pe nimeni”, mă descurajează.

Afară mai aştept o oră. Conform orarului, în intervalul respectiv, de la 10.00 la 12.00, se făceau, teoretic, cursuri. Din clădire însă n-a mai ieşit nici un student până la 13.00. Abia atunci, uşa din termopan alb este deschisă de o tânără cu părul lung, negru care păşeşte grăbită pe lângă mine. După lungi insistenţe, îmi aruncă doar un „pentru că e comod” la întrebarea „de ce şi-ar dori un absolvent de liceu să studieze la Universitatea «Gheorghe Zane»?”.

Conform declaraţiilor rectorului conf.univ.dr. Petru Radu, pentru instituţia pe care o conduce au optat, în toamna anului trecut, în jur de 100 de studenţi. Asta chiar dacă Universitatea are o singură specializare acreditată, cea de Marketing, şi e pe stand-by în ceea ce priveşte acreditarea instituţională. Pentru studenţii înmatriculaţi, acestea nu au reprezentat criterii de bază în alegerea instituţiei. Mai curând a contat faptul că e „uşor” şi „comod”. Din hol, birourile par a găzdui o sectă cu membri invizibili.