Guvern pedelist din umbră, fantome reale

Cum, chiar şi în momente de restrişte, românul face haz de necaz, cum, în ultima vreme, fie ne mor regizorii de excepţie ce au delectat întreaga ţară cu realizările lor artistice, sau, ca ultimii neghiobi, ne batem joc de marii actori de comedie, vezi cazul lui Alexandru Arşinel, PDL, formaţiune politică aflată într-un foarte incomod scaun al opoziţiei parlamentare, s-a gândit să suplinească acest gol imens şi să ne propună un „guvern din umbră” de tot hazul.

De ce susţin, de la început, că este un proiect tragi-comic? Pentru că „formarea” unui atare cabinet şi prezentarea lui publică atrată cât de precare, jenante chiar, sunt cunoştinţele politice ale liderilor pedelişti, în fond nişte urechişti, care, neadecvaţi la realitatea românească de azi, vin cu tot felul de idei trăsnite, doar-doar electoratul va uita dezastrul creat în ţară de guvernarea lor şi prăpastia în care au aruncat România. În mod normal, o ştire care anunţă crearea unui „guvern din umbră” nu ar trebui să treacă de acest stadiu şi să se preteze la comentarii, dar mă opresc asupra ei tocmai pentru a demonstra ceea ce spunem mai devreme – absenţa oricărei culturi politice în cazul celor ce au venit cu atare idee. Ei au auzit că în Marea Britanie există un asemenea „guvern din umbră”, dar ce nu ştiu, ori ignoră în modul lor tradiţional iresponsabil, este faptul că acolo există două mari partide care se înfruntă pe scena politică – Partidul Conservator şi, respectiv, Partidul Laburist – şi că, prin urmare, este firesc ca eventuala alternanţă la guvernare să aibă loc DOAR între aceste formaţiuni politice. În al doilea rând, acolo, liderul partidului din opoziţie – o personalitate politică de calibru – devine automat şeful guvernului din umbră, fapt ce subliniază importanţa excepţională acordată acestei funcţii capitale în condiţiile regatului britanic. În al treilea rând, portofoliile „miniştrilor din umbră” nu sunt atribuite prin AUTOPROPUNERE, ci în urma unei selecţii riguroase şi a unor dezbateri foarte aprinse în interiorul partidului ce formează acest cabinet. În al patrulea rând, miniştrii din umbră nu sunt doar nişte contestatari automaţi ai guvernului în funcţie şi ai colegilor lor aflaţi în exerciţiul funcţiunii, ci politicieni abilitaţi, care propun soluţii alternativă pe care le socotesc posibile şi le fac publice la momentul adecvat, astfel încât electoratul să vadă că, într-adevăr, „guvernul din umbră” lucrează responsabil şi nu la plezneală.

Pornind de la cele de mai sus, să vedem ce vrea PDL cu această iniţiativă inedită şi trăsnită în peisajul politic românesc. Am calificat-o astfel întrucât ei importă otova o idee care are viabilitate în cu totul alte circumstanţe politice. E la fel de trăsnită ca şi cea – vehiculată şi ea insistent la un moment dat – a colistierului candidatului la prezidenţiale, şi aceasta importată din SUA, unde, cum se ştie, candidatul la acest scrutin îşi alege pe cel la vicepreşedinţia ţării, care, evident, este coleg de partid cu el. Or, în condiţiile fragmentării politice româneşti, cum să alegi pe cel ce ar urma să devină premier, când, cum s-a văzut de ani buni, nu s-a mai întâmplat ca un singur partid să câştige alegerile legislative? Momentul acesta pare să se fi depăşit, deşi, dacă ţinem seama de nivelul politicienilor români actuali, nu putem exclude pentru totdeauna o atare năstruşnicie. „Premierul din umbră” Cătălin Predoiu declara recent că „acest guvern nu guvernează, ci are drept obiectiv să supravegheze guvernarea”. Câte vorbe, atâtea imbecilităţi, care, cum spuneam, dovedesc precaritatea culturii politice a respectivilor pedelişti. Păi cum să guverneze cineva care este în opoziţie şi încă pe locul al treilea? Pe Predoiu l-a luat gura pe dinainte şi se crede tot pe timpul lui Boc sau al ţuţerului MRU? Să nu uităm statutul lui şi să amintim că el a ajuns ministru al Justiţiei în Guvernul Tăriceanu, pe care l-a trădat şi astfel şi-a păstrat portofoliul în cabinetele Boc şi MRU. Tot el, un neafiliat politic (!?), s-a înscris recent în PDL şi, în bună tradiţie politicianistă românească, a devenit automat prim-vicepreşedinte al acestui partid. Apoi, cum liderul pedelist Vasile Blaga este extrem de fragilizat, acelaşi Predoiu apare a „premier al guvernului din umbră”, unii susţinând că ar face un joc de glezne pentru prezidenţiale. Au memoria scurtă ori se întâmplă ceva cu ei, ignorând-o pe omnipotenta de până mai ieri Elena Udrea, care, nu întâmplător, în aceste zile a vorbit despre intenţiile sale privind Palatul Cotroceni, nu ca consilieră (cacofonie deliberată, la fel ca şi personajul politic în discuţie)! Cu precizarea privind statutul acestui Predoiu am arătat cât de aerieni sunt aceşti politicieni promotori ai „guvernului din umbră”. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul cabinetului de 16 miniştri. Mai întâi este limpede că PDL nu a reuşit decât greu de tot să adune aceste nume care să spună câte ceva iniţiaţilor în politică, şi nu electoratului, de care, ani la rând, nu i-a păsat, crezându-se etern la guvernare, sau, cel puţin, cât Băsescu va fi la Cotroceni. În al doilea rând, o spun cu toată francheţea – ideea selecţionării lor prin autopropunere este de tot hazul, dacă nu chiar de râsu-plânsu. Aşa se face că avem parte de unele noutăţi jenante: Radu Carp, care se vrea la Externe, dar, ca doctor în drept specializat în drept constituţional şi prodecan la Facultatea de Ştiinţe Politice, habar nu are în ce condiţii, în Marea Britanie, se formează un „guvern din umbră” şi cine face parte din el. Culmea, el şi Dragoş Şerban, asistent universitar la Facultatea de Medicină Carol Davila, „ministrul Sănătăţii”, sunt prezentaţi de presa portocalie ca provenind din mediul academic, ea confundându-l pe acesta cu cel universitar! Aş mai spune câteva cuvinte despre „titularii” portofoliilor Apărării şi Culturii, Marinică Dincă, şi, respectiv, Radu F. Alexandru. Primul e senator de Dolj, omul de încredere al lui Radu Berceanu, amănunt care spune totul. A fost viceprimar al Craiovei, iar prestaţia lui a facilitat alegerea Olguţei ca primăriţă în Cetatea Banilor. La Craiova, locuitorii au spus că, decât să-i succeadă din nou Marinică Dincă lui Aurică Solomon, care urma să fie condamnat la puşcărie cu executare, o preferă pe fosta peremistă devenită pesedistă. Ăstea da merite politice şi atuuri pentru a fi ministru pedelist al Apărării! Cât îl priveşte pe Radu F. Alexandru, este un campion al aportunismului şi al traseismului politic, mai ştie în câte partide a fost?, un gargaragiu de clasă, care nu a condus în viaţa lui nici măcar o casă de Cultură. Cu nume de acest fel, în care primează impostura ori amatorismul, vor să ne seducă Predoiu şi Blaga să uităm dezastrul uriaş creat de guvernarea PDL şi, chiar mai mult, să readucem PDL singur la guvernare. Cum ziceam la început, suntem de tot hazul şi am ajuns să ne plângem de milă având un „guvern din umbră” format din fantome!