O singură categorie este deocamdată sigură în România, în definire juridică: victimele. Restul, așa-zisul sistem se află continuu sub o acoperire periculoasă pentru ordinea publică, siguranța statului, cât și în accepțiunea ordinii constituționale. Vinovații de după căderea comunismului s-au conturat fățiș în regimul Băsescu, când puterea și-a externalizat în totalitate competențele. Așa cum regimul început prin CONSTITUȚIA din 1948, nu a fost unul cu delegare populară, sau cu responsabilitatea internă a clasei politice, la fel stau lucrurile exploziv și după alegerile din anul 2004. Statul român ieșit formal din captivitatea unională sovietică, după 1990, pare să fi avut un unic respiro până la reanexarea anihilantă la forțele externe care funcționează, contrar delegării din Tratate, prin dictat. Controlul intern exercitat prin voința și puterea populară a societății românești de acum este anihilat.
Aceste forțe sunt vădit interesate de o dezbinare internă absolută, cum în fapt se întâmplă acum, pentru un control al propriilor interese. Slăbirea decizională a structurilor de reprezentare democratice românești și deturnarea mandatului popular a acestora, a ajuns într-un punct mortal în tendința de anulare a unor drepturi ale statului român. Sub inventarul unor conflicte politice interne, în fond specifice și binevenite democrației, România a fost avertizată că nu poate ocupa președinția UE. NU este prima oară când se cere românilor să nu miște în front, în perspectiva unor sancțiuni nimicitoare. Așa a fost efectul Mineriadelor, care a izolat țara aproape un deceniu, ca o dublă pedeapsă pentru tragicele evenimente din 1990. Așa s-a întâmplat, mai nou, cu Protocoale, care au paralizat justiția și au anulat statul de drept, însă acestea convin centrului ocult. Așa s-a întâmplat cu suspendarea lui Traian Băsescu, apărat împotriva unor evidențe desfigurante pentru viața publică.
Mediul românesc instituțional este în acest moment o simplă marionetă a unor centre de putere externă, nimic altceva. In aceste condiții, libertatea, respectiv democrația nu mai poate fi atribut al statului nostru actual. Dovadă vie, șocantă și decisivă, stă însăși situația justiției ajunsă un simplu teren al grupurilor de interese nelegale, formă concretă de dezintegrare a siguranței publice. Această situație dispune la haos intern, care se va amplifica până la posibile dezordini și chiar conflicte sociale de maximă intensitate.
Vinovați de situația cumva explozivă a României sunt cei care s-au pus la dispoziția centrelor de interese externe și interne, mimând interesul național, în conivență cu toți actorii corupției. Haosul rezultat, pe care sistemul caută să-l controleze, nu este decât o simplă și dramatică simulare a legitimității. România va trebui să facă un simplu pas spre controlul propriei sale situații. Delegarea reprezentării nu mai poate fi una facultativă, spre un nicăieri care a pustiit sufletele și țara.
Cotidianule, fă bine și nu-mi băga pumnul în gură.
1.Da, dle Vieru, haos controlat la comanda UE, a birocrației acesteia înfeudate total Ocultei capitaliste mondiale și criminale (soroșismul este doar interfața acesteia!), care ține în tentaculele ei aproape întreaga lume. Care revoluție la 1989? Când se trece de la socialism la capitalism e contrarevoluție în toată regula, stimați tovarăși! Anume în paguba națiunii române asupra căreia, cu complicitatea internă, s-au năpustit tot felul de derbedei și bandiți internaționali numiți investitori strategici, care îi seacă forța vitală și-i paralizează prin veninul perfid injectat (vezi formulele standard și găunoase despre drepturile omului, democrație ??!!- vorba lui Bulă: vă spun eu care-i omul!) orice încercare de a-și uni forțele pentru a opune rezistență. Cum? Păi,simplu, aplicând ticăloase etichete precum: comunist, anti-european, anti-NATOist, rusofil etc. Desigur, exista și mulți profitori interni, care n-au cum să empatizeze cu majoritatea săracă a românilor, le convine sistemul capitalist, pentru că sunt profitorii lui.