Hârtiile oficiale (54)

2. Cazul Waldemar Waldmann

– continuare –

2. Faptele şi mai ales 3. Dezbaterea şi 4. Sentinţele:

Julius Zimberlan ura medicii, asta se ştie. Ura aceasta avea o cauză demnă, întrucât argumentaţia lui J.Z. nu făcea decât să vină în sprijinul meseriei sale, aceea de judecător. „În caz că judecătorul nu este respectat necondiţionat, atunci actul său îşi pierde o mare parte din eficienţă, fiindcă, dacă te îndoieşti de profesionalismul şi/sau de cinstea judecătorului, nu vei aprecia soluţia dată de acesta decât drept subiectivă, adică omenească. Şi asta din cauza medicilor! Dacă nu eşti mulţumit de decizia judecătorului, poţi face recurs la o instanţă superioară şi, nu de puţine ori, aceasta anulează sau schimbă prima sentinţă. Dar dacă te duci la un medic şi acesta îţi pune un diagnostic corect, oricât de ameninţător ar fi acela, n-ai la ce instanţă superioară să mergi să te tocmeşti.“ De aceea, când doctorul Waldemar Waldmann a fost dat în judecată pentru un malpraxis, în urma căruia ar fi murit doamna Rozalinda M., judecătorul Julius Zimberlan abia de a mai ascultat pledoariile celor trei avocaţi şi explicaţiile celor cinci experţi. Hotărârea lui era luată de la început şi, în consecinţă, l-a condamnat pe reclamat la maximum de pedeapsă.

Pe urmă, e adevărat, Curtea de Apel l-a găsit nevinovat pe medic, dar până atunci, sentinţa dată de J.Z. a fost executorie.

– Nu ţi-e teamă pentru prestigiul tău, că ai condamnat atât de sever pe un nevinovat? l-a întrebat Rupert pe J.Z. în timp ce se aflau la partida de canastă de la clubul BRICOBRIC.

– Teamă? De ce să-mi fie teamă? N-am făcut decât să apăr un principiu: să se termine cu percepţia că medicul ar fi mai infailibil decât judecătorul. Am condamnat un medic, care a învăţat vreme de câteva luni cum e traiul din penitenciar. De ce să-mi fie teamă? Justiţia este întotdeauna suverană. Sau crezi că nu?

– Cum să cred că justiţia nu este întotdeauna suverană? a răspuns pe loc Rupert.

– Păi, vezi?

1. Cazul Alibaba Zimberlan

(şi cei patruzeci de hoţi)

1. Avertisment:

„Necesitatea subiectului de a trăi în grup, dependenţa sa de societate reprezintă nu numai o necesitate vitală (…), ci şi un alt răspuns la insuficienţa sinelui.“

Pe oricine ai întreba câţi hoţi se află în cârdăşie cu Alibaba, fiecare îţi va spune „patruzeci“. Da, dar ăsta este doar un stereotip istoric. De fapt…

Poate vă mai aduceţi aminte  că domnul senator Doctor Romulus Zimberlan a avut patru băieţi, Julius, Artur, Alibaba şi ultimul vlăstar, Ţuţu. Dacă Julius Zimberlan a devenit eminentul Judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, despre fraţii săi mai mici ne-am ocupat mai puţin în rândurile de faţă, pretextând că nu intră în tema întregului nostru demers. Iată însă că nu trebuie să ne pripim cu asemenea scuze: Alibaba Zimberlan, penultimul fecior al domnului senator doctor Romulus Zimberlan se încadrează perfect în tema noastră! „Şi încă cum!“, ar zice cei ce nu ţin cont de cacofonii. Şi ar avea dreptate, pentru că Alibaba Zimberlan, penultimul fecior al domnului senator Doctor Romulus Zimberlan, se încadrează întru totul şi în cea mai categorică cacofonie a jurisprudenţei.

Mai înainte de a descrie cazul, este necesar să gândim, fiecare cu mintea sa, dacă Alibaba cel din poveste (?) a fost un personaj pozitiv sau, chiar dimpotrivă, negativ. A fost el un tâlhar, un haiduc, un filantrop sau un capitalist veros?

???

Acum, că v-am dat răgazul de a gândi dacă pe Alibaba, cel din poveste, îl socotiţi tâlhar, haiduc, filantrop sau capitalist veros – şi suntem convinşi că n-aţi irosit acel timp de reflecţie de pomană! -, putem să vă arătăm şi modul cum a interpretat moştenirea numelui atât onorabilul Judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, cât şi nu mai puţin celebrul maestru Ludovic L. (pe care nu-l cheamă Ludovic L.).

Fiind un grad de rudenie atât de apropiat între onorabilul Judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan şi inculpatul Alibaba Zimberlan, cauza a fost dată Completului format din onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak şi eminentului procuror Doctor Ragnavaldur Sicl. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, nu l-a putut împiedica pe fratele mai mare al lui Alibaba Zimberlan, onorabilul Judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, să aibă şi Domnia Sa păreri bine documentate în speţa de faţă. (Simpla părere personală nu reprezintă o acţiune, deci nu poate provoca un conflict de interese.)

2. Faptele:

Alibaba Zimberlan, al treilea fecior al domnului senator Doctor Romulus Zimberlan, a fost adus în boxa acuzaţilor suspect că ar fi şeful uriaşei – şi totodată cumplitei – bande de răufăcători „Broscoii asasini“ (numiţi aşa pentru că se prezentau la locul faptelor lor mârşave mascaţi în batracieni). De unde suspiciunea? Urmare muncii perseverente a comisarul de poliţie Abraham Puiu Snupf, au fost depistaţi nu mai puţin de exact patruzeci de „broscoi asasini“. Şi cine a condus, din cele mai vechi timpuri, un grup de fix patruzeci de răufăcători? Păi, o ştie şi un copil: Alibaba! Iată un caz limpede ca bună ziua!

Iniţial, familia lui Alibaba Zimberlan, a vrut să-l cumpere pe comisarul de poliţie Abraham Puiu Snupf, cunoscut drept foarte uşor de corupt. Treaba aceasta a şi reuşit vreme de vreo patru ani, cât comisarul şi-a primit în mod regulat taxa. Dar când familia a trecut printr-un moment financiar mai dificil (datorită crizei elicopterelor, desigur), conştiinţa lui Snupf s-a trezit şi Alibaba Zimberlan a ajuns în boxa acuzaţilor. Ceea ce a provocat grave arsuri la stomac onorabilului judecător Augustus Pavlovici-Bubulak, ştiind că ticălosul va fi apărat de maestrul Ludovic L. (pe care nu-l cheamă deloc Ludovic L.).       l

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.