La Villa Medici din Roma, este deschisă până în 27 mai o expoziţie somptuoasă şi fascinantă, Camerele grădinii, concepută cu o sugestivă îmbinare de istorie, personaje, opere de artă, elemente din natură. Expoziţia Ilenei Florescu reciteşte în mod inedit trecutul Academiei Franţei de la Roma.
Când a fost invitată de directoarea acesteia, Muriel Mayette-Holtz să imagineze o intervenţie care ar putea povesti o istorie legată de Villa Medici, Ileana Florescu a pornit de la grădină: de la desenul geometric al straturilor, de la plantele care populează gardurile vii şi pădurea, de la un rar manuscris din secolul al XVI-lea al lui Giuseppe Casabona, păstrat la Biblioteca Universitară din Pisa, un fel de vademecum avant la lettre pentru designul spaţiilor verzi.
Rezultatul final este o serie de 16 cutii luminate, instalate în spaţiile care formează astăzi Academia Franceză din Roma, urmând un parcurs care trece prin apartamentele Cardinalului, Atelierul lui Bosco, Studiou, Gipsotecă: dispunerea nu este întâmplătoare, pentru că fiecare opera sugerează, prin referiri iconografice, o poveste diferită a edificiuluui, a proprietarului lui – Cardinalul Ferdinando de’ Medici -, a colecţiilor de artă de acolo, strânse cu pasiune şi erudiţie de personaje care au trăit o secvenţă italiană şi europeană între 1577 şi 1588.
Un mozaic de peste 300 de imagini
Ileana Florescu propune o naraţiune complexă, acurateţei filologice, care ritmează montajul de imagini, i se suprapun un simbolism bogat şi o serie de sugestii autobiografice care se integrează, aşa cum nota curatorul expoziţiei, Cristiano Leone, citat de Maria Cristina Bastante în publicaţia Artribune, “în micro şi marea Poveste cu acea calitate, pe care numai arta o are, de a furniza faptelor o alteritate”.
De la grilele trasate pentru a desena straturile, artista a tratat formele care scandează suprafeţele cutiilor luminate, în care, ca într-un fel de mozaic sau incrustaţie, a încastrat fragmente de imagini: peste 300 de fotografii, realizate pornind de la un itinerariu al Villei Medici şi ajungând la un pelerinaj personal.
Călătoria Ilenei Florescu prin aceste spaţii – cele arhitecturale ale Vilei – şi prin timp, urmărind destinul lui Ferdinando la Florenţa şi al colecţiilor sale de opere de artă şi de curiozităţi naturale şi artificiale, se reconstruieşte prin artificiul imaginii secvenţiate într-o viziune unitară, simultană, dar nu improvizată, ci sedimentată.
Un imaginar manierist
Fiecare cutie luminată, pusă în pagină geometric, este concepută ca un hypertest: pe imaginea principală se adaugă unele detalii, revelatoare ale altor posibile referinţe şi chei de lectură: piese cu imagini de flori şi plante – o constantă a întregii serii – sunt elementul edificator, începutul şi concluzia iminentă ale vizunii caleidoscopice a artistei.
Este vorba despre imagini redundante, narative, în care elementul senzual – culorile strălucitoare, fragmentele preţioase de ţesături, frumuseţea formelor – abundă, traducând un joc intelectual: mai mult decât o limită, ele apar ca infinite, difuze citate, cele ale unui imaginar manierist al timpului lui Ferdinando de Medici.
Redundant este cuvantul potrivit.