Hotarele istorice Vocalize în re minor (17)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la  Editura Junimea din Iaşi, în 2015.

 

  1. Respectând ierarhiile genealogice, vandanii şi vündünii se pot bucura şi în anul acesta de o creştere economică de 3,67%

Într-o statistică a locurilor din lume unde pericolul unor conflagraţii este cel mai mic, republicile surori Vandana de Nord şi Vandana de Sud au ocupat vreme de şaptezeci şi trei săptămâni, la egalitate, locurile trei-patru. La care, dacă adăugăm şi excelenta evoluţie economică, cu o creştere constantă de peste 4%, Republica Vandana de Nord şi Republica Vandana de Sud au devenit extrem de atractive pentru investitori. O mulţime de străini au venit aici, momiţi de perspectivele salariilor generoase în condiţiile unui cost al vieţii relativ scăzut. Aşa că străinii nu au venit doar să câştige bani şi să-i trimită rudelor de acasă, cu gândul de a se reîntoarce, la un moment-dat, şi ei acolo. Curând, prinzând cheag, străinii şi-au adus lângă ei şi familiile şi, astfel, în numai doi ani, populaţia celor două republici surori aproape că s-a dublat.

Dacă, la începutul acestui boom, guvernele au acceptat imigranţii, în curând a devenit limpede că avalanşa necontrolată de noi vandani şi de noi vündüni risca să pericliteze prosperitatea atât de îndelung aşteptată. Aşa că s-au introdus legi ce au limitat drastic obţinerea cetăţeniei, apoi şi dreptul de muncă pe teritoriile noului Eldorado. Dar lucrurile s-au întâmplat deja, iar străinii au dovedit multă imaginaţie pentru a putea ocoli barierele restrictive.

De pildă, veneau cu viză turistică într-una dintre cele două republici surori şi făceau naveta în cealaltă, unde lucrau la negru. (Cele trei puncte de frontieră erau zi şi noapte aglomerate.) Şi acesta nu era decât unul dintre numeroasele tertipuri… Aşa că s-a trecut şi la o fază de re-încetăţenire a tuturor locuitorilor: fiecare vandan şi fiecare vündün a trebuit să aducă dovezi că se află pe pământul ţării sale de cel puţin trei generaţii. Mai mult: fiecare vandan şi fiecare vündün primea pe cartea sa de identitate precizarea al câtelea descendent dovedit este.

De pildă, Robert Ruschnitz se numeşte de atunci Robert Ruschnitz al Optulea. Sau Maria Ionescu se numeşte acum Maria Ionescu a Patra. Şi, cum e şi firesc, aceste adăugiri la nume dau şi o anumită nobleţe personajelor. Ceea ce se oglindeşte şi în statutul lor social. Să poţi dovedi că te afli de opt generaţii la Brandul Mic din Republica Vandana de Nord a fost răsplătit cu funcţia de primar. (În felul acesta au fost eliminate şi alegerile, adevărate pierderi de bani, iluzii şi timp!) Şi, deşi nu există (încă…) nici o lege care să împiedice căsătoriile între miri provenind din straturi genealogice diferite, bunul-simţ al pământenilor a împiedicat orice mezalianţă de acest soi: nici o tragedie cauzată de o iubire inconştientă gen Romeo şi Julieta nu s-a semnalat până acum.

Respectând liberi şi nesiliţi de nimeni ierarhiile genealogice, vandanii şi vündünii se pot bucura şi în anul acesta de o creştere economică de 3,67%. Acum, că se termină mandatul preşedintelui Bertlam J. K. Puci al Nouălea, se ştie că îi urmează în funcţie Raul Puschkin al Zecelea (care n-a putut accede până acum la funcţia supremă în stat deoarece abia la 12 septembrie a împlinit majoratul). Asta în Republica Vandana de Nord. În Republica soră Vandana de Sud, lucrurile sunt şi mai clare: Otto W. L. Bach al Nouălea îi va preda mandatul lui Emil W. L. Bach al Nouălea, fratelui său geamăn. (Otto a ocupat – în mod logic, legal şi just – înalta demnitate înaintea lui Emil, întrucât s-a născut cu o oră înaintea geamănului său.)

Respectând liberi şi nesiliţi de nimeni ierarhiile genealogice, vandanii şi vündünii se pot bucura şi în anul acesta de o creştere economică de 3,67%.

 

  1. O soluţie definitivă şi irevocabilă nu este de aşteptat în curând în cauza Bibi Strulovici versus Republica Vandana de Sud

Respectând ierarhiile genealogice, adică de câte generaţii se află fiecare cetăţean pe pământul sfânt al patriei, vandanii şi vündünii se pot bucura în tihnă de fericire prin creştere economică şi belşug. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nu trebuie să-şi piardă vremea şi nervii cu alegeri de tot felul, ba mai mult, nu trebuie să-şi piardă vremea nici cu speranţe deşarte de avansare ierarhică, ştiindu-se de la început, pe baza nivelului genealogic, unde este locul fiecăruia. Câte deziluzii cumplite nu sunt evitate astfel!

Însă, e drept, există şi unele situaţii, nu multe la număr – dar de ce să ne ascundem după deget? – când poziţia pe scara genealogică este foarte greu de atestat. Să luăm, de exemplu, cazul celui ce-şi spune Bibi Strulovici al Cincilea: e adevărat că, originar dintr-o familie sefardă, bunicul bunicului său, Simon Strulovici Jr., negustor de pene, a sosit la Brandul Mic, aflat acum în Republica Vandana de Nord, exact cum şi când apare în actele lui Bibi, însă bunica lui Bibi, născută Stein, s-a măritat în localitatea vecină, Brandul Mare, aflată acum în Republica Soră Vandana de Sud.

Ceea ce ridică o problemă reală: cum să fie considerat Bibi Strulovici vündün de generaţia a cincia, când e clar că bunicul Simon a fost vandan şi nu vündün? Aşa că i s-a interzis să mai folosească titlul „Al cincilia”. Ceea ce, de bună seamă, îi aduce mari deservicii lui Bibi: nu poate accede la postul de contabil şef (pentru care a câştigat deja concursul[1]), nu i se cuvine să conducă o maşină cu o putere mai mare de 200 cai putere, nu se poate căsători cu logodnica sa (Ramona y Cajal a Cincia) şi câte şi mai câte! Aşa că a dat în judecată statul pentru interpretare abuzivă a legii şi se legitimează – acum ilegal! – drept Bibi Strulovici al Cincilea.

Cauza Bibi Strulovici vs. Republica Vandana de Sud se judecă de opt ani. La ora aceasta se află în competenţa Tribunalului Internaţional de la Haga. Însă, dată fiind complexitatea speţei, o soluţie definitivă şi irevocabilă nu este de aşteptat în curând.

 

  1. Teritoriul Autonom Lichiorul Klump

Familia Klump a fost cunoscută vreme de generaţii pentru celebrul lichior ce-i poartă numele: un produs dulce-acrişor şi totodată uşor amărui obţinut printr-o reţetă secretă din sfeclă roşie, gutui şi ţelină (plus un anumit număr de ingrediente). Lichiorul Klump, atât de îndrăgit peste tot, se remarcă nu numai prin gustul său inconfundabil, ci şi pentru numeroasele beneficii pentru sănătate: este recomandat pentru bolile de stomac, pentru combaterea stărilor febrile, pentru adenomul de prostată etc. Pe eticheta de pe sticlele cu lichior Klump este precizat că îndrăgita băutură „este fabricată încă din anul 1697, după cercetări amănunţite la Brandul Mic şi în împrejurimi din plante sută la sută ecologice, oferind de atâta vreme sănătate şi fericire onoratei clientele”.

Se spune că atunci când ceva merge prea bine, vine întotdeauna necuratul şi-şi bagă coada. În cazul lichiorului Klump, diavolul a făcut ca tocmai prin distileria aceasta să treacă gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri ai graniţei dintre cele două republici surori Vandana de Nord şi Vandana de Sud, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă. Desigur că cele două guverne nu s-au opus continuării producţiei minunatului elixir, doar că situaţia nouă a făcut ca jumătatea rămasă în Republica Vandana de Sud[2] să fie obligată să se supună altor legi decât jumătatea aflată în Republica Vandana de Nord[3].

În primul rând, sistemul de impozitare diferă sensibil, astfel încât sunt aproape imposibil de stabilit taxele datorate, ţinând cont de cât se produce în Nord şi cât în Sud. De fapt, lichiorul Klump se produce într-un singur loc, doar firma întinzându-se de o parte şi de cealaltă a gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri ai graniţei dintre cele două republici surori Vandana de Nord şi Vandana de Sud, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă. Ceea ce complică enorm nu numai calculul datoriilor la stat(e), ci chiar şi procesul de gestionare a întregii afaceri, acelaşi diavol făcând ca trecerea cea mai apropiată să fie la 31 km, fapt ce şi el constituie o problemă. (Nu numai pentru cheltuielile de deplasare/transport, ci chiar şi cele pentru obţinerea repetată a vizelor.)

Singura soluţie pentru supravieţuirea străvechii licori atât de îndrăgite în lumea întreagă a fost un act de bunăvoinţă din partea Marilor Puteri care, după îndelungate tratative cu toate părţile implicate, au instituit Teritoriul Autonom Klump. Problema cea mai spinoasă a fost că ambele republici surori, Vandana de Nord şi Vandana de Sud au pierdut, în felul acesta, sume considerabile din taxele actuale. Dar, când este voinţă şi se lucrează doar în folosul omenirii, totul se poate rezolva! A dovedit-o – în mod strălucit! – şi naşterea Teritoriul Autonom Lichiorul Klump.

Mai rămâne doar ca, respectând regulile jocului democratic, să se decidă printr-un plebiscit dacă noua entitate va fi republică sau monarhie[4].

[1] Concurs de acte, desigur.

[2] Mai precis 47,28%, conform cărţii funciare.

[3] Adică 52, 69%, conform cărţii funciare. Cele 0,03% „lipsă” constituie un litigiu ce tocmai se judecă la cea de a treia instanţă.

[4] Monarhie parlamentară, bineînţeles.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.