Hotarele istorice Vocalize în re minor (42)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la  Editura Junimea din Iaşi, în 2015.

136. Absolut nimeni nu era dispus să ocupe Republica Umanistă Vandana

În vreme ce în Republica Umanistă Vandana „pregătirile pentru apărarea ţării” erau în toi, în lume s-au format două opinii diferite: pe de o parte, numeroasele organizaţii pentru apărarea drepturilor omului cereau intempestiv o intervenţie într-o ţară unde populaţia a ajuns să se hrănească mai mult cu coji de copac[1], însă, pe de altă parte, din motive lesne de înţeles, politicienii preferau să facă din nordul Vandanei un teritoriu tabu, până la excluderea din toate organismele internaţionale. Republica Umanistă Vandana pur şi simplu trebuia să fie ştearsă din hărţile oficiale. Nici o ştire, nici o referire şi nici un comunicat nu mai avea voie să cuprindă numele nedorit.

Totuşi, Republica Umanistă Vandana continua să existe, asemenea unei cicatrici dizgraţioase pe faţa Terrei. Iar dacă autorităţile din Palatul Rakavanda Nouă (sediul Preşedinţiei) păreau mulţumite de situaţie şi chiar stimulau cu toate mijloacele izolaţionismul, opoziţia activă coagulată în exil (mai ales în republica soră) căuta pentru patria ei o soluţie de reintegrare în circuitul lumii. La Congresul al VIII-lea al FRV (Frontul Renaşterii Vandane), ţinut în Zanzibar[2], s-a ajuns la concluzia că singura şansă reală de ieşire a ţării din marasm era să fie ocupată de un stat democratic. Problema era că nici un guvern nu era dispus să „se încurce” cu o asemenea misiune, chiar dacă şi din interiorul „ţării în cauză”, în ciuda propagandei patriotice, marea majoritate a cetăţenilor sperau de asemenea într-o intervenţie străină. Problema era că activiştii FRV nici măcar nu găseau parteneri de discuţie, din moment ce până şi denumirea „ţării în cauză” nu mai avea voie să fie pomenită.

Aşa că, „pentru a trezii lumea cea mare”, FRV a început să organizeze atacuri teroriste, ca din partea Republicii Umaniste Vandana, în ţările de la care se aşteptau să riposteze. Însă, cum numele celui declarat drept făptaş nu era voie să fie rostit, comunicatele prin care vandanii ar fi revendicat atentatele nu puteau fi popularizate.

A fost perioada cea mai grea pentru FRV: absolut nimeni nu era dispus să ocupe Republica Umanistă Vandana[3]. Spre disperarea vandanilor înşişi.

137. Speranţele în legătură cu cei de pe V209

În vreme ce în programa şcolară din Republica democratică Vandana, în urma reformei învăţământului, figurau discipline ca „Introducere în democraţie” (clasa I), „De ce iubim democraţia?” (clasa a III-a), „Istoria democraţiei” (clasa a V-a şi a VI-a), „Democraţia avansată” (clasele IX- XII), în urma reformei învăţământului, în programa şcolară din Republica Umanistă Vandana principalul accent se pune pe studiul temeinic al istoriei, mai ales că IUIN (Institutul Umanist de Istorie Naţională), de când a fost subordonat Serviciilor secrete, a devenit una dintre cele mai importante şi respectate instituţii ale statului din Nord. Şi nici nu e de mirare: generalul cu trei stele, Acad. Prof. Dr. Dr. H.C. Anton Zumba (fratele vitreg al Preşedintelui Doctor Alfred Zumba) a izbutit să aducă la lumină faptele de înalt eroism umanist ale poporului vandan, fapte rămase – intenţionat? – în arhivele confidenţiale ale altor ţări.

Generalul cu trei stele, Acad. Prof. Dr. Dr. H.C. Anton Zumba (fratele vitreg al Preşedintelui Doctor Alfred Zumba) a scos la iveală mărturii de necontestat despre faptul că vandanii – care nu şi-au părăsit niciodată pământurile natale – au pus bazele unei agriculturi avansate încă din paleoliticul inferior, artefactele găsite în marile şantiere de la Piscul Babei, Râtul Gros, Valea Călugărului etc., dovedind că străbunii –  protovandanii – se foloseau deja de atunci de plugul din fier. Ba, mai mult: au fost descoperite din aceeaşi perioadă şi maşinării extrem de complicate, al cărui scop minunat nu a putut fi încă identificat. De asemenea, în Cetatea Mare, locul lor cel mai sfânt, săpăturile au relevat o viaţă comunitare avansată încă din mileniul patru înainte de Christos. (Să vedem ce popor se poate lăuda cu aşa ceva! Nimeni! Bineînţeles că nimeni!) Păi, nici n-ar fi fost nevoie de atâta strădanie a arheologilor pentru a se vedea limpede că leagănul civilizaţiei mondiale se află pe teritoriul binecuvântat al Republicii Umaniste Vandana: nu se face vorbire în genialele legende, balade şi cântece culese cu sârg de la bătrâni (seniori) despre toate artefactele scoase la iveală de către IUIN (Institutul Umanist de Istorie Naţională)? Mărturiile materiale nu fac decât să întărească şi să documenteze inegalabilul folclor păstrat de mii de ani de un popor mândru şi umanist.

În ziua când au fost executaţi şefii aşa-zisei opoziţii, Preşedintele Doctor Alfred Zumba i-a pus pe epoleţi generalului Acad. Prof. Dr. Dr. H.C. Anton Zumba (fratele său vitreg) cea de a patra stea pentru meritele extraordinare pentru dovedirea fără posibilitate de tăgadă a faptului că vandanii au reuşit marile lor performanţe umaniste încă cel puţin  din mileniul patru înainte de Christos, întrucât posedau cunoştinţele cu care au venit de pe planeta V209. Ceea ce face foarte probabil ca în viitorul apropiat fraţii rămaşi în aşa-zisa Constelaţie Hercule să ajungă la Brandul Mare cu suficiente bunuri pentru întreaga populaţie. Presa a informat pe larg despre mersul pregătirilor ce se fac în Palatul Rakavanda Nouă – sediul Preşedinţiei în Republica Vandana de Nord – pentru primirea cum se cuvine a fraţilor de pe V209.

În timpul acesta, peste gardul de sârmă care desparte cele două republici surori, presa din Republica Democratică Vandana a difuzat reportaje de pe planeta V209 din Constalaţia Hercule: o planetă aridă, unde locuitorii mor de foame, singura lor speranţă de supravieţuire fiind ajutoarele alimentare din Republica Umanistă Vandana.

138. Singurul reper cert

Cum ajutoarele de pe V209 întârzie (desigur, din motive strict obiective!) raţiile de mâncare din Republica Umanistă Vandana au scăzut drastic. Ceea ce a creat o neplăcută nelinişte în sufletele populaţiei. Ştiinţa s-a dezvoltat exponenţial în ultimul timp, aşa că sistemele sofisticate de bruiaj împiedică vandanii să poată viziona programe de radio şi televiziune străine. Dar ştiinţa s-a dezvoltat mult şi în Republica Umanistă Vandana, aşa că au apărut aparate minuscule apte de a recepţiona, e drept că printre mulţi paraziţi, postul Vandana Liberă, un program emis din străinătate. „Un program menit să sucească minţile cetăţenilor slabi de înger”, după cum s-a exprimat fără echivoc însuşi Preşedintele Doctor Alfred Zumba. Dar nimic n-a reuşit să oprească otrava informatică venită pe calea undelor, nici măcar cele trei atentate asupra sediului postului. Astfel, vandanii, lipiţi cu urechile de micuţele lor aparate, au putut afla mai întâi că planeta V209 nici nu există, apoi că pe V209 nu se află decât o civilizaţie aflată ea însăşi în mare dificultate. Vandana Liberă a transmis chiar şi un reportaj de senzaţie prin care Joseph Cristian, trimisul special al companiei, a relatat în direct din Constelaţia Hercule un interviu cu un localnic disperat. Surpriză: „Cei de pe V209 aşteaptă cu sufletul la gură ca fraţii din Republica Umanistă Vandana să ajungă la ei cu ajutoarele promise!”.

Reacţia Palatului Rakavanda Nouă – sediul Preşedinţiei în Republica Vandana de Nord – a fost promptă şi pe deplin logică. Într-un Comunicat către ţară, Preşedintele Doctor Alfred Zumba a arătat încă o dată că informaţiile otrăvitoare venite din partea unor duşmani roşi de invidie sunt nu numai false, dar şi lipsite de orice temei: cum pot fraţii noştri de pe V209 să ne aştepte pe noi cu ajutoare, când acelaşi post mincinos a umplu eterul cu ştirea că V209 nici nu există? „Fiţi mai clari în elucubraţiile voastre!” se termină ironicul Comunicat.

Există sau nu există V209? Şi, dacă există, va veni cu ajutoare sau aşteaptă ajutoare? În serile lungi de iarnă, lumea este plină de îndoieli. În această atmosferă când ultrapesimistă, când ultraoptimistă, există un singur reper cert – gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri unul de celălalt -, A Opta Minune a Lumii.

[1] Care nici nu sunt atât de rele: conservele de compot din coji, preparate după o reţetă secretă, sunt chiar recomandate de medici pentru tratarea a numeroase afecţiuni. Pe de altă parte, economiştii au relevat că sumele tot mai mari obţinute de statul vandan din exporturile masive ale diferitelor preparate din coji de copac ar trebui să amelioreze nivelul de trai din ţara atât de săracă, dar că se pare că şi aceste venituri ar intra tot doar în bugetul armatei. Şi, în fine, o altă discuţie a pornit de la ecologişti: defrişarea fără milă a pădurilor pentru cojile copacilor a devenit un subiect îngrijorător pentru climatul întregii zone.

[2] În Zanzibar, pentru securitatea delegaţilor, ţinând cont că la Congresul al VI-lea, desfăşurat ci doi ani în urmă în Complexului Expoziţional din Lugoschul Mare (Republica Democratică Vandana), a explodat o bombă.

[3] Unde bugetul pentru apărare a ajuns la 87% din PIB, după cum reiese din referatul secret al serviciilor din Honduras, singura ţară care a păstrat un oficiu diplomatic în Republica Umanistă Vandana.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.