Suntem în mijlocul tensiunilor create de schimbarea lumii. Ele vin din două surse majore: competiția supraputerilor, într-o geometrie variabilă în care au intrat din 2010 încoace, și confruntarea dintre globalism și suveranism, fiecare cu variante. Spre ce ne îndreptăm?
Caut să răspund în cele ce urmează. Nu înainte, însă, de a mulțumi organizatorilor – Fundația „Regina Maria” și Editura Creator (Brașov), precum și partenerilor lor – pentru invitația de a conferenția asupra identității, suveranității și ordinii mondiale.
În formularea principiului identității, potrivit căruia „A este A”, semnificaţia lui „este” este de constanţă a acelor proprietăţi care fac dintr-un obiect ceea ce este (A. Marga, Argumentarea, Editura Academiei Române, București, 2010). De aici rezultă implicații și pentru identitatea națională. Și ea înseamnă constanță a unui mănunchi de proprietăți, în condițiile unei dinamici neîntrerupte a proprietăților.
Oamenii au o anumită identitate în fiecare moment, dar atunci când se produc rupturi ale cadrelor vieții, identitatea lor devine temă pe agenda zilei. Dislocările de populație ce au loc astăzi în lume includ o încercare a celor puși în mișcare de a dobândi o nouă identitate.
Educația este cea care formează identitatea individului și a comunității. Dar și unul și cealaltă pot opta pentru o schimbare. Japonia și Coreea de sud, acum China au optat pentru o „revizie culturală” care să ofere șansa de a trece identitatea lor într-una a modernității.
Cel mai mare renovator de identități este societatea modernă (A. Marga, Identitatea națională și modernitatea, Libris, Brașov, 2018). Pe de o parte, mecanismele ei specifice – piața ca regulator economic, capitalul financiar ca parte a reproducției, generalizarea libertățiilor și drepturilor – au trimis în muzeu identități tradiționale. Pe de altă parte, odată cu emergența pieței mondiale, s-a creat șansa „alegerii de identitate național-culturală”. Ca urmare, se ajunge la situații precum cea a pakistanezilor care preiau cultura Marii Britanii, a imigranților recenți din Germania, a magrebienilor din Franța.
Discuția despre identitatea națională s-a lăsat în destule țări prinsă în capcane. În istoriografie, „moderniștilor”, care cred că societatea modernă erodează identitățile și le socotesc ficțiuni, li se opun iarăși tradiționaliști care se refugiază comod în trecut. În pedagogia actuală, din faptul că în orice examinare se alege un sistem de coordonate, fie și tacit, „moderniștii” aleg azi prisma tehnologistă a filosofiei lui Popper și cer conformarea.
Fiecare dintre aceste curente eșuează în a prelua reala pondere națiunilor. Garabet Ibrăileanu are mereu dreptate cu observația că însăși perceperea specificului național pe umerii unui Herder este produsul opticii moderne și ține de modernitate. Să lămurim faptele.
Globalizarea, aplicată din anii nouăzeci ca relaxare a frontierelor, a dus la o lume mai deschisă. S-a accentuat tendința de a aborda orice – inclusiv sensibilitatea, libertatea și demnitatea umană – ca valori de schimb. Ca urmare, chiar în țara de origine a globalizării, SUA, s-a resimțit nevoia unei „corecturi a globalizării“ impusă de fuga de capitaluri spre alte țări. SUA operează „corectura“ prin control mai strict asupra frontierelor, stimularea investițiilor interne, revederea de acorduri și alte măsuri. În general, între „statul invadant”, pe care socialismul răsăritean l-a ilustrat, și „statul debil”, cultivat de neoliberalismul ce i-a urmat, se alege azi tot mai mult „statul răspunzător de starea propriei societăți“
Și Uniunea Europeană, concepută ca reasamblare de state naționale, resimte azi nevoia reorganizării pe această direcție. Unele țări semnalează deja că nu pot atinge dezvoltarea în funcționarea actuală a Uniunii. Până și Irlanda este deja nemulțumită, nu mai vorbim de Polonia sau Ungaria, iar Germania și Franța caută soluția. „Integrarea în forma ei tradițională, ca proiect specific vest-european postbelic, s-a încheiat. Timpul lui a trecut, iar prioritățile trebuie stabilite din nou“ ne spun istorici (Andreas Wirsching, Demokratie und Globalisierung. Europa seit 1989, 2015), desigur de prim plan .
Argumentarea favorabilă identităților naționale s-a întărit continuu. Bunăoară, cercetările politologice arată că națiunile de referință sunt angajate să-și afirme suveranitatea. Cercetările istorice au atras atenția asupra emergenței naționale a componentelor statului de drept (Harold Berman, Recht und Rechtsrevolution: die Bildung der westlichen Rechtstradition, 1991). Sociologii au adus în discuție împletirea dintre național și global în viața actuală (Ulrich Beck, Macht und Gegenmacht im globalen Zeitalter, Suhrkamp, 2002). Cercetările au arătat că globalizarea are rădăcini în dinamica unor națiuni (Saskia Sassen, Territory – Authority – Rights. From Medieval to Global Assemblages, 2006). O idee își croiește așadar drum: statele naționale au o pondere mai mare decât s-a acceptat în anii nouăzeci.
Fac intuitivă ideea cu un exemplu. Un inspirat istoric amintea extraordinara impresie creată pe glob de inaugurarea jocurilor olimpice de la Beijing, în 2008 (Peter Furtado, ed., Histories of Nations. How their Identities were forged, Thames & Hudson, London 2017). Atunci s-au proiectat aspecte ale istoriei culturale a Chinei – inclusiv invenția hârtiei de scris, a compasului, a prafului de pușcă, a tipăririi, la care s-au adăugat părți ale istoriei chineze, precum „armata teracotei”, Marele Zid și călătoriile lui Zheng He. A fost clar că identitatea națională contează și că evocarea istoriei, bine reconstituită, este mijloc pentru a o afirma.
Identitatea națională nu este o caracteristică alături de alte caracteristici ale vieții unei națiuni, ci ceva ce există și se manifestă în și prin acestea. Economia, administrația, politica, cultura unei națiuni sunt terenul pe care se poate stabili identitatea unei națiuni.
Kierkegaard a deschis tema identității cu un argument impunător: nimeni nu poate ieși din condiția sa de individualitate. El a avut în vedere, cum se știe, individualitatea umană, persoana, ce rămâne, și azi, cheia pentru a lămuri identitățile colective – inclusiv cea națională. În folosința de astăzi, termenul de identitate a fost introdus de Erik H. Erikson (Identität und Lebenszyklus, 1973), care l-a conceput plecând de la „conștiinţa identităţii interioare”. Acest concept a rămas dătător de direcţie, chiar dacă astăzi aria de specificare a identităţii s-a extins. S-a evoluat spre specificarea „identităţii sociale”, a „identităţii etnice”, a „identităţii culturale” şi spre înregistrarea „identităţii de grup”. Astăzi este bine întemeiată teoria „multiplelor identităţi” trăite efectiv de indivizi în societăţile modern: o identitate profesională, o identitate locală, o identitate civică, o identitate politică, o identitate etnică, o identitate naţională, o identitate religioasă, o identitate umană, în funcţie de interacţiunile în care se află şi de conştientizarea de sine. De la Nietzsche încoace, identitatea europeană este obiect de reflecție, iar acum este pe agendă conceperea ei.
Prăbuşirea socialismului răsăritean, din 1989, şi tranziţia ce a urmat în această parte a Europei au creat terenul pentru afirmarea variatelor identităţi, personale şi de grup. Desigur, și pentru o veritabilă dinamică a identităţilor înseşi.
Identitatea națională nu poate fi despărțită de componente etnice. Și în state care sunt departe de colorări etnice, anumite comunități etnice dau tonul. Identitatea națională nu se reduce, însă, la vreo identitate etnică decât în cazul, tot mai puțin probabil, al unei omogenități etnice. În cele mai multe state, trăiesc oameni cu identități etnice variate, chemați însă să-și asume o identitate comună într-o națiune civică.
Desigur că problema este să se găsească un loc adecvat componentei etnice în viața societăților moderne. Sub acest aspect, este uşor de observat că nici Comte, nici Marx şi nici Max Weber nu au conferit, în influentele lor conceptualizări, un loc important naţiunii și, cu atît mai puțin, componentei etnice, iar Parsons, Luhmann și Habermas, au descris societatea modernă ca proces de « diferenţiere funcţională », dar au considerat etnicitatea ca fiind secundară. Or, ponderea etnicităţii s-a dovedit a fi mult mai mare.
Spre a-i face faţă, s-a căutat locul etnicității în teoria modernizării. Cea mai riguroasă încercare (Armin Nassehi, Zum Funktionswandel von Ethnizität im Process gesellschaftlicher Modernisierung,1999) a arătat că etnicitatea este o posibilă formă de reacţie la situaţii sociale marcate de tensiunea incluziunii-excluziunii și că identificările etnice nu se lasă reduse la «mişcări» şi «mobilizări» şi se explică numai dacă se acceptă latența autoidentificărilor etnice.
Prestigioase personalități – de la de Biran și Kierkegaard, trecând prin Nietzsche, la Spengler – au creat impresia că modernitatea înseamnă uniformizare. Opinia are, desigur, justificarea ei. Numai că însăși modernitatea a descoperit individualitatea – cea a persoanei, dar și cea în forma familiei, comunităților religioase, națiunii. În orice caz, astăzi, asumarea de sine a individualităților – inlusiv a celor societale, nu are alternativă mai bună. Simpla „corectitudine politică” a erei globalizării este în contratimp și nu face decât să agraveze problemele oricum existente. De aceea, consilierul președintelui Franței, Jacques Attali, are dreptate când spune că numai ieșirea din „lașitatea mondenă” și „asumarea de sine” permit ieșirea din crizele în care lumea se afundă (Devenir soi. Prenez le pouvoir sur votre vie!, Fayard, Paris, 2014).
Pe scurt, identitatea națională nu este relicva unui trecut intrat în muzeu, dar nici nu se reduce le elemente ale trecutului, după cum ea însăși încorporează achizițiile modernității. Identitatea națională este dependentă de adecvarea conceperii națiunii. Ce este, însă, națiunea?
Sub aspect istoric, în urma dezbaterilor de la Viena din faza tardivă a istoriei Imperiului Habsburgic, s-a „fixat” considerarea naţiunii drept comunitate: „de sânge”, „de limbă”, „de destin istoric”, „comunitate geografică”, „de viaţă economică”, „comunitate statală”. Definiţiile date naţiunii până astăzi rețin unele sau toate aceste note.
Mai rezistă însă notele menționate? Fapt este că, la orice încercare, cazuri semnificative nu încap în definiţie. Sunt, de pildă, naţiuni care nu prezintă „comunitate de sânge” (cum este naţiunea americană), sau „comunitate de limbă” (elveţienii), sau „comunitate de viaţă economică” (chinezii, evreii, germanii răspândiți în lume), sau „comunitate statală” (naţiuni în formare). Sunt apoi națiuni care avansează sub ochii noștri (cea canadiană sau cea australiană). O definiţie a naţiunii care să facă faţă situaţiilor factuale nu mai poate apela doar la caracteristici statice.
Pare să fie mai bună definiţia care ia în considerare caracteristici dinamice ale națiunilor – formarea. Richard Coudenhove-Kalergi avea dreptate să considere naţiunile „mari școli, nu familii” (Die europäische Nation, 1953) și să mute interesul asupra a ceea ce transformă o populație într-o națiune. Numai că el a restrâns „marile școli” la „mari comunități ale spiritului”. Înainte de restrângere, el a părăsit însă conceperea națiunii drept „comunitate consanguină” în favoarea conceperii ei drept „„comunitate spirituală” (Pan-Europa, 1977), în care „marile personalități” joacă rolul crucial.
În accepțiunea precisă, națiunea civică apare ca urmare a unor inițiative istorice. Cercetările (vezi Simon Schama, L’embarass de richesses. Une interpretation de la culture holandaise au Siecle d’Or, 1991) dau Olanda în luptă cu stăpînirea spaniolă a Țărilor de Jos din secolul al XVI-lea ca loc al apariției națiunii ca fenomen de conștientizare a intereselor de organizare a unei populații. Experiența a făcut istorie. De națiune au fost legate deja la origine însușiri care aveau să-i rămână caracteristice: raționalismul, libertățile și drepturile omului, suveranitatea, cetățenia și justiția.
Și astăzi conceptul națiunii configurat în dezbaterea anilor douăzeci rămâne punct de plecare. Dacă însă vrem să facem față competițiilor din zilele noastre, acest concept trebuie reconstruit.
Am în vedere o reconstrucție care ia în seamă patru aspecte. Primul aspect constă în explicitarea notelor din definiția clasică. De pildă, „comunitate economică” nu înseamnă doar faptul că oamenii sunt reuniți într-o economie, ci și acela că aceasta este performantă. „Comunitate socială” nu înseamnă doar că oamenii sunt parte a unei societăți, ci și că acea societate asigură emanciparea persoanei. „Comunitate statală” nu înseamnă doar că oamenii sunt cetățenii unui stat, ci și că statul întruchipează libertăți și drepturi competitive. Al doilea aspect constă în includerea „voinței politice” printre condițiile națiunii. Deja Ernst Renan a observat că „o națiune se constituie prin voința cetățenilor, exprimată într-un plebiscit cotidian”. Nu se poate vorbi de națiune acolo unde nu-i telos. Al treilea aspect constă în faptul că națiunile sunt conditionate de autoidentificările continue ale multor oameni. Al patrulea aspect este autopoieza: în fapt, „construcția” ce are loc, sau nu are loc, înăuntrul unei națiuni este hotărâtoare în ceea ce privește existența și afirmarea ei.
Statul modern s-a construit pe libertăți și drepturi fundamentale ale individului și cetățeanului, dar și pe suveranitate. Aceasta, în triplă privință: suveranitatea poporului, a națiunii și a statului. Fiecare este chestiune de drept.
Suveranitatea populară constă în dreptul poporului de a decide organizarea statului, politica sa generală și de a o controla. Suveranitatea națională este drept al națiunii de a se promova prin reprezentanții aleși. Suveranitatea de stat este drept al autorităților legitime de a lua decizii de promovare a intereselor națiunii.
Înțeleasă ca stăpânire de către subiect a propriei vieți, suveranitatea nu are o soartă generoasă azi. De ani buni, se semnalează crize: democrația este înlocuită cu administrarea din partea unor cercuri care falsifică voința poporului; națiunile controlează tot mai puțin propriul stat în epoca marilor concentrări de putere economică, decizională, mediatică; statul național este înlocuit la decizii de forțe internaționale.
Care este însă conotația adusă la zi a suveranității? Răspund fără a relua ceea ce am scris de curând (Stăpânirea complexității, Creator, Brașov, 2023), considerând însă înțelegerile internaționale, începând cu ceea ce contează pentru timpul nostru: Pacea de la Westfalia (1648). În cadrul acesteia integritatea teritorială și neingerința în treburile interne sunt pilonii. Adoptată după un război mondial, Carta ONU (1945) a rămas în linia abordării westfalice, cu rafinarea datorată lui Kant. După ani de „război rece”, la Helsinki, s-a adoptat Actul final (1975), care reafirmă principiul suveranității. Numai că acesta este o declarație a statelor, și nu un tratat de drept international. În cadrul politicii de nonproliferare nucleară, în decembrie 1994, la Budapesta, SUA, Rusia, Anglia și Ucraina au semnat un Memorandum, care invocă declarația și angajează respectarea suveranității „în frontierele existente”, în condițiile preluării de către Rusia a focoaselor nucleare. Numai că memorandumul nu este ratificat și, în lipsa mandatului ONU, nu are valoare legală.
Globalizarea anilor nouăzeci a schimbat însă scena. Secretarul general de atunci al NATO, Xavier Solana, a argumentat că sistemul westfalian nu mai rezistă în fața ambițiilor naționale (Security Peace in Europe, 1998). S-a justificat atunci intervenția în diferite state când drepturile omului sunt încălcate și pacea este în pericol.
Azi este însă dovedit că o seamă de dezvoltări – în materie de democrație (Pierre Mannent), de economie (Wolfgang Streck), de asistență socială (Habermas), de creativitate (Bootle) și de valorificare a resurselor – nu pot fi atinse fără stat național inovativ. Suveranitatea națională este condiție sine qua non. S-a arătat și că intervenția externă nu poate democratiza societăți (Chayes, Mounk, Gaedeke etc.).
Suveranitatea se referă în substanță la relația dintre popor și stat. Aceasta ridică azi din nou, sub ochii noștri, patru probleme. Prima: înțelegerea suveranității în mediul interacțiunilor dintre popoare și țări, căci suveranitatea exclude izolarea, fie ea și în forma autarhiei. A doua: întruchiparea instituțională a suveranității naționale, căci în unele țări un lider formal abuzează și ajunge, prin servicii oculte, să controleze puterile statului – ceea ce dă, cum spun constituționaliști americani, o „președinție africană” (evident, din zorii descolonializării continentului!). A treia: asumarea efectivă a suveranității naționale, căci asumarea depinde de calitatea politicilor publice și de calibrul liderilor. A patra: relația dintre „națiunea etnică” și „națiunea civică”, căci vedem în Răsărit „etnostate” incapabile să integreze minoritățile.
Simpla proclamare a suveranității – populare, naționale, de stat –nu este niciodată suficientă. Promovarea suveranității poate fi de succes doar în democrație, dacă aleșii dau seama cetățenilor, dacă puterile statului rămân în echilibru și dacă este susținută de elaborări economice și juridice. „Suveranismul” poate deveni și el, ușor, pradă instrumentării. Urgența sa este să-și asume lucid realitatea și să se doteze cu elaborări economice, juridice, de politică internațională precise, într-o abordare adecvată unei lumi în schimbare.
Consiliul de Securitate al ONU poate autoriza intervenții într-un stat în favoarea democratizării, a drepturilor omului și a păcii. Acest fapt are o implicație esențială: suveranitatea proprie are de inclus securitatea vecinului. Nu mai există securitate solitară.
Nu numai atât, dar oricât ar da de lucru, dacă azi se vrea pace durabilă, suveranitatea națională nu poate ignora situația teritoriilor răpite prin încălcarea suveranității. Cum știm, argumentele ascendenței istorice, ale demografiei și autoderminarea au dus, în urma Primului Război Mondial, la suveranități. Dar în preajma celui de Al Doilea Război Mondial, acestea au fost încălcate. De aceea, oricum se tălmăcesc datele, suveranitate nu poate logic fi asupra teritoriilor obținute încălcând suveranitatea altui stat.
Nu este lipsită de importanță împrejurarea că, după Al Doilea Război Mondial, s-au semnat Tratatele de Pace de la Paris (1947). Dar acestea consacră condiții ale păcii, nu reglementarea cuprinzătoare a frontierelor. Constituționaliști din Germania au și observat că nu s-a ajuns la mandate de negociere a frontierelor, chiar dacă s-au dat mandate de oprire a războiului. De altfel, în anii șaptezeci, s-au semnat în Europa tratate care au consemnat recunoașterea frontierelor existente, până la reglementarea finală de după Al Doilea Război Mondial. Desigur, spune ceva și faptul că SUA rămân, juridic, la angajamentul din Memorandum, dar lasă țările implicate să decidă teritoriile.
Astăzi, convingerea că se trăiește într-o dezordine mondială este răspândită (vezi recent Carlo Masala, Die Welt-Unordnung. Die globalen Krisen und das Versagen des Westens, 2016). În ceea ce mă privește, am adus discuția despre ordinea lumii sub cinci teze: sensul istoriei în zilele noastre rezultă din interacțiunea sistemelor majore ale societăților actuale – economie, politică, armată, cultură; lumea este condusă acum de o geometrie variabilă a supraputerilor; are loc emergența de noi supraputeri și puteri; nu este soluție la crizele actuale în afara legitimării asigurate prin democratizare internă, înăuntrul statelor, și prin respectarea suveranității naționale, în accepțiunea adusă la zi, și cooperare a statelor (vezi A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2017). Faptele confirmă analiza mea.
Ordinea lumii este tratată diferit de statele existente, sub maxime felurite, pe care le-am comentat în alt loc.Teza mea este aceea că se resimte nevoia unei noi abordări – ca viziune și metodă – în relațiile internaționale. Apăr optica unui interactionism reflexiv, a cărui maximă este „să interacționăm în lumea timpului nostru luând decizii informate, în care să ne exprimăm noi înșine, considerând și consecințele”.
Peste tot se simte nevoia de proiecte ale asumării de sine. Dar în multe dintre țări, cum este și România actuală, nevoia acută este, înainte de orice, de lideri calificați, selectați meritocratic. Sărăcia minții, îngustimea vederilor, lipsa de caracter ale celor care ajung astăzi la decizii costă enorm. „Eșuarea” sub cam toate aspectele este rezultatul evident. (Rezumat al conferinței susținute la Miercurea Ciuc, în 18 mai 2023)
…cum e stana aparata de lupi imbracati in blana de oaie, asa este „aparata” tara noastra de alogenii paraziti care au acaparat toate institutiile statului ca lupii la oi prin minciuna viclenie si „valori” occidentale, care decid in numele nostru si decimeaza poporul in interesul lor !
De 33 de ani de cand primim „binefacerile” lumii „civilizate” santem alungati de pe pamantul natal, din tara noastra cu milioanele, iar în locul nostru aduc pakistanezi nepalezi arabi negri.…
fara resurse petrol gaze aur, fara economie, fara paduri, fara pamantul stramosesc aparat cu pret de sange de strabunii nostri la Posada, Rovine, Vaslui, Calugareni, Plevna, Marasesti…toate sant in ghearele strainilor ale corporatiilor multinationalelelor si bancilor occidentului imperialist iudeomason globalist satanist „civilizat”, care ne jefuieste sistematic, pas cu pas, nemteste…
Sclavi in tara nostra pentru a fi „integrati” in lagarul digital mondial pregatit de iudeomasonii globalisti satanisti prin „crizele” lor , prin haosul lor controlat !
Trezeste-te ! Ridica-te !
Filosofii traiesc in alta lume, nu au legatura cu realitatea!
necesitatea unei ordini a lumii… cine sa o faca/stabileasca, cel aflat in pragul propriei extinctii???
” Faptele confirmă analiza mea. ” … in datul actual nici nu avea cum sa fie altfel pentru ca analiza se rezuma la ceva existent, aflat in trecut deci devenit oarecum inaccesibil in cea mai mare masura. adica post-factum… ante-factum cum s-ar face? aici e diferenta intre informatie si intelepciune… in loc sa tot coafam ceea ce exista , dovedit prin prorpia natura ca si inutil in mare majoritate avind in vedere rezultatele, reusim sa imaginam ceva nou inspirat de viata? e inutil sa continuam sa facem acelasi lucru asteptind rezultate diferite.
Esti un monument de vorbe goale si de vorbire fara rost. Diagnostic: papagalicism. Si mai si crezi ca il critici tu pe Marga, tu fiind absolut gol!
Prea multa vorbărie. Elitele au ajuns să ignore nevoile noastre , globalizarea a eșuat, din nou fac planuri din care lipsesc nevoile noastre. Urmează revolta noastra și da vom reveni la suveranism și naționalism doar așa interesele noastre sunt protejate
Cred din ce mai tare ca, „unirea” din 1918 a fost făcută de marile puteri ale vremii care s-au săturat să lupte cu fiecare facțiune din gradina Maicii Domnului pentru jumulirea resurselor solului și subsolului. Din moment ce pe aceste meleaguri mioritice își dau la cap cele peste 22 de naționalități, despre ce unitate națională vorbim?
Toate bune si frumoase, pana la „Richard Coudenhove-Kalergi avea dreptate să considere…”.
Iata deci cat de „disidenti” sunt unii conferentiari in fata buldozerului UE.
Domnule Marga, mai citati-i si pe Jean Monnet, pe Schuman si pe Hallstein, sa ajungem la esenta UE…Das Neue Europa, parca ii spunea in ’43?
Noapte buna, intelectualitate!
Ca să fie viabil, contractul social nu admite mai mult de 6 trepte ierarhice însă birocrația are întotdeauna două tendințe: prima este de înfeudare, adică de a adăuga cât mai mjlte trepte cu adjuncți și adjuncții adjuncților, bagatori de seamă etc iar cea de a doua este de djnastizare a postului feudă. O lectură din Graeber soluționeaza scurt și brutal dilema.Fără un contract social solid nu există suveranitate iar specificitatea devine dulce melancolie pentru o generație în migrație.De ASTA nu funcționează pseudoelita politico-administratvă a statului”modrrb” care se amestecă ușor, natural și profitabil în structura ierarhiei cirporate cu nimic mai bună sau msi eficientă ca a statului însă dominată de interese de parazit global QED.
Un rezumat al intregului roman ar fi fost mai util si mai inteligibil. Nu de alta, dar riscam sa ne apuce noaptea citind la el……[Rumburak]
Aiurea! Daca ar fi fost dupa marile puteri ale vremii, nu ne-am mai fi unit niciodata cu Transilvania si reunit cu Basarabia re-furata de escrocii de rusi dupa 1877.
Dar ca toti unitii erau romani, nu ti se pare mai logic ca s-au unit? Desi in cele doua provincii ocupantii au facut eforturi masive sa schimbe componenta etnica, sa masacreze romanii, sa maghiarizeze si sa rusifice autohtonii majoritari romani.
Nu ne-au unit marile puteri, ne-am reunit noi ajutati de elitele noastre patriote, ptr ca marile puteri nu mai aveau cum sa se opuna ptr ca am fost in tabara invingatoare. A fost un moment istoric fructificat admirabil de romani. Chiar si asa marile puteri au incercat sa ne impiedice, nu sa ne ajute.
Sa-i multumim in special Reginei Maria, care a fost pe atunci un fel de Maia Sandu, nu un dulap ambulant……[Rumburak]
Vraja marii! Toți care au făcut studii pe afara sunt patrioți!”Lomonosov”,”Frunze” sau alde cacademii sorosiste au pregătit numai „spetialisti” care au primit misiunea să conducă prostimea romana de la vatra stramoseasca! Romania nu exista ca stat, e o biata colonie/gubernie condusă numai de străini din 1990 până în prezent și în viitor! Pe singurii conducatori patrioți pe care i-am avut în istorie, i-am executat la zid/ cort la ordinul „agenturilor străine”!
” In Romania actuala , nevoia acuta este , inainte de orice , de lideri calificati selectati meritocratic ” … prof. MARGA a mai spus asta , o spune si acum . Este evident . Dar prin ce mijloace faci asta ? Cum interzici persoanelor care au cumparat licente si doctorate de la privati … care nu au studii superioare adevarate deci , sa ocupe functiile publice ? Care nu au nicio experienta si cariera pt. functiile publice pe care sunt numite politic sau nepotism ? Nu cumva Romania este prizoniera untr-un cerc de foc al coruptiei nemaintilnit , din care nu poate scapa ? Nu mai poate scapa prin mijloace democratice . Cine in Romania , este in stare de actiune politica reala si radicala ? Vedeti , nu este suficient doar sa constatam .
„Identitatea națională este o caracteristică a vieții unei națiuni, ceva ce există și se manifestă în și prin aceasta.” Ea se numeste identitatea cea straveche/ISTORICA a unei populatii (stabila si continua ca locuire si economie pe un taram dat), devenita in timp un popor (inchegata spiritual in mod unitar pe acel taram) si mai apoi devenita o natiune (sub forma unei culturi, civilizatie si/sau stat unic). „Astfel se ajumge la notiuni precum economia, administrația, politica, cultura unei națiuni sunt terenul pe care se poate stabili identitatea unei națiuni.”
„Astăzi este bine întemeiată teoria „multiplelor identităţi” trăite efectiv de indivizi în societăţile modern: o identitate umană, o identitate profesională, o identitate locală, o identitate etnică, o identitate religioasă, o identitate civică, o identitate politică/istorică, o identitate naţională, în funcţie de interacţiunile în care se află şi de conştientizarea de sine. Aceasta este o ordine (temporala) mai judicioasa de formare a unei identitati nationale.”
„Identitatea națională nu se reduce, însă, la vreo identitate etnică decât în cazul, tot mai puțin probabil, al unei omogenități etnice”. Este cazul unor popoare stravechi ca formare, stabile si continue ca vietuire, gentic si majoritare inchegate.
Pe scurt, identitatea națională este relicva unui trecut [comun istoric/dovedit arheologic] intrat în muzeu, dar nici nu se reduce [doar] le elemente ale trecutului, după cum ea însăși încorporează achizițiile modernității.”
„Ce este, însă, națiunea”?
Sub aspect istoric, în urma dezbaterilor [inca de la Congresul de la Viena/1815] , s-a „fixat” considerarea naţiunii drept comunitate: „comunitate geografică/dpv. teritorial”, „de destin istoric/dpv. istoric”, „de sânge/dpv. genetic”, „de limbă/dpv. lingvistic”, „de viaţă economică/dpv. economico-financiar si social”, „comunitate statală/dpv. politico-militar”. Definiţiile date naţiunii până astăzi rețin unele sau toate aceste note”. Aceasta depinde de locul, timpul si modul lor de formare al acelor naţiuni (dpv. a originaritatii, originalitatii lor/a unitatii, unicitatii si identitatii lor). Aceasta diferentiaza si antagonizeaza „naţiunile” existente actual in lume (amalgamate sau nu in cursul evolutiei lor istorice/dpv. etnic, majoritar, lingvistic, cultural …).
Insa … ce te faci cu o populaţie inchegata … dpv. istoric/de acum 10.000 de ani, dpv. genetic/de acum 8.000 de ani, dpv. populational/majoritara in proportie de 90%, dpv. cultural si civilizator/de acum 8.000 de ani, dpv. lingvistic si religios/PIE de acum 5.000 de ani ? O arunci la „recycle bin” incercand sa o „globalizezi si sa o modernizazi in mod fortat” ? Ce inseamna insa modernitate/modernizare ? Ce inseamna insa globalizare ? Din pdv. al constiintei umane ? Sau, dpv. al cunoasterii umane ? Populaţii „closed mind” sau „open mind” in raport cu pretentiile actuale politico-militare, economico-financiare si sociale de azi (dupa 1991) ?
„Daca nu poți învinge haosul apoi devină conducătorul lui..”
Cine sunt comisarii de la Bruxelles și cine ia ales? Acum UE-ul de condusă e o ginecologică…
Ce spui patriotule, eu cat sunt de anti-rus si anti-putinist, mi-as scoate palaria si as face plecaciune in fata unuia care a facut studii la Lomonosov sau Academia Frunze.
Despre mioritic absolvent la Frunze am auzit inainte de 1989, dar despre absolvent la Lomonosov, never.
Lomonosov concureaza cu toate Oxfoardele, Cambridgele si Stanfoardele din lume si nu este facuta ptr indoctrinarea prostilor, cum era Stefan Gheorghiu ……[Rumburak]
Suntem neamuri cu toate fiintele de pe Planeta PAMANT. Traim, ne comportam, ne organizam cu aproximatie la fel ca celelalte fiinte. Chiar daca aratam diferit, daca ciripim diferit, daca bazaiim diferit, daca latram diferit, daca urlam diferit …, avem multe trasaturi comune. Cel mai important este ca unele specii prospera pe seama altora. In cazul oamenilor, unii prospera pe seama altora. La fel cum lupii sau alte animale de prada nu ar putea trai fara oi sau alte ierbivore, nici bogatii nu ar pute fi bogati fara naivii saraci. Credeti ca lupilor le-ar conveni o Tara sau un Imperiu formate numai din lupi? Indiferent ca sunt organizati pe Tari sau Imperii sau alta forma Globala, lupii au nevoie de oi. La oameni este la fel, indiferent ca sunt organizati pe Tari Suverane, pe Imperii, sau alte forme de Globalizare, sarlatanii au nevoie de naivi. In toate vremurile, indiferent daca Romania a fost Suverana sa nu,cetatenii naivi au fost saraci si au trait rau, in schimb sarlatanii au trait bine.
După ani și ani de presiuni și sacrificii pe spinarea săracilor ați ajuns la concluzia că ,fascismul nu.i bun ,comunismul nu.i bun,acum nici democrația nu e buna între timp fiecare ideologie a distrus fie fizic fie psihic omenirea.Acum după veniți cu noua ,,varianta a progresului,,DICTATURA MARXIST DIGITALA GLOBALA ,băgată pe gat in urma crizelor artificiale sanitare,acum militare și urmează cea economică și climatica.De ce?Pentru a domina omenirea nu doar la nivel fizic ci și psihic inclusiv spiritual ,de aici și atacul nihiliștilor împotriva bisericii.Biserica Adevărului Absolut,cu care nu poți discuta ,așa că incercati sa o marginalizați ,numai că în România 85%din săraci se identifică ORTODOXI ,care repudiază dictaturile,suveranismul,progresismul/marxist,și trăiesc pentru a fi liberi și sânt dispuși să lupte și să moară împreună cu dușmanii de gat pentru acest SCOP de a fi ORTODOX CU LIBER ARBITRU???
„Dar acestea consacră condiții ale păcii, nu reglementarea cuprinzătoare a frontierelor. Constituționaliști din Germania au și observat că nu s-a ajuns la mandate de negociere a frontierelor, chiar dacă s-au dat mandate de oprire a războiului.”…
Doar prin razboaie … se pot negocia si reglementa frontierele dintre state ! Acesta este, din pacate, realitatea !
Pacea de la Westfalia (1648) … dupa razboaiele religioase de 30 de ani. Prin aparitia regatelor moderne.
Pacea de la Viena (1815) … dupa razboaiele Napoloniene. Prin aparitia imperiilor moderne si dezvoltarea regatelor.
Pacea de la Versailles (1919) … dupa WWI. Prin destramarea imperiilor moderne.
Pacea de la Paris (1947) … dupa WWII. Prin destramarea regatelor moderne.
Pacea de la ??? (a existat oare in realitate ???) (1991) … odata cu incheierea Razboiului Rece (prin disoliutia bipolaritatii mondiale) si cu dizolvarea URSS (destramarea Tratatului de la Varsovia) .. a fost paguboasa, ducand toata realitatea politico-militara spre ABSOLUTISM si HEGEMONISM (de tip unic) al Americii, aparata de bratul sau inarmat (NATO).
Iar in vremuri de pace … Carta ONU (1945) … Actul final (1975) … au ramas doar niste simple tratate … neratificate si nerecunoscute de catre toate statele.
Dar ASTAZI … observam o (pseudo ?) ESUARE semificativa a NATO … prin retragerea (infangerea ?) din Afganistan din 2021 … si astazi printr-o posibila (?) infrangere pe MAIDAN .
PS. Pe taramul nostru a existat un mare geniu politico-militar al lumii … care a scris despre Historia Incrementorum atque Decrementorum Aulae …/ între 1714 și 1716.
Asistam oare astazi la Historia Incrementorum atque Decrementorum Imperiului SUA + NATO si/sau al celui Rus ? Printr-un razboi adevarat … WWIII ? Un super-razboi dintre NATO si BRICS ? Un miliard de oameni vs. 7 miliarde de oameni ?
Dar ce te faci cu acele populaţii si naţiuni stravechi de tip „open mind”/de acum 2500 de ani. Sau, te referi doar la populaţii si naţiuni noi aparute si cu altfel de mentalitate din/in istoria lumii/de mai putin de cateva sute de ani ? Si a caror putere este mentinuta (astazi) doar de un bloc militar multi-national si multi-statal (NATO/1991) care se vrea democratic, dar care este insa (din constructie) doar autocratic si care se vrea sa fie hegemon/ dominator in lumea de astazi. Precum si-au dorit, in istoria lumii si Imperiul Macedonian, si Imperiul Roman, si Imperiul Napolonian … si multe alte imperii … devenite astazi doar cenuse. Se pare, ca nimeni … nu a invatat nimic (dpv. istoric). Populaţii si națiuni SUVERANE si INDEPENDENTE versus IMPERII de tip HEGEMONIC si GLOBALIZATOR?
„Dar acestea consacră condiții ale păcii, nu reglementarea cuprinzătoare a frontierelor. Constituționaliști din Germania au și observat că nu s-a ajuns la mandate de negociere a frontierelor, chiar dacă s-au dat mandate de oprire a războiului.”…
Doar prin razboaie … se pot negocia si reglementa frontierele dintre state ! Acesta este, din pacate, realitatea !
PS. Pe taramul nostru a existat un mare geniu politico-militar al lumii … care a scris despre Historia Incrementorum atque Decrementorum Aulae …/ între 1714 și 1716.
Asistam oare astazi la Historia Incrementorum atque Decrementorum Imperiului SUA + NATO si/sau al celui Rus ? Printr-un razboi adevarat … WWIII ? Un super-razboi dintre NATO si BRICS ? Un miliard de oameni vs. 7 miliarde de oameni ?
PS. Pe taramul nostru a existat un mare geniu politico-militar al lumii … care a scris despre Historia Incrementorum atque Decrementorum Aulae …/ între 1714 și 1716.
Asistam oare astazi la Historia Incrementorum atque Decrementorum Imperiului SUA + NATO si/sau al celui Rus ? Printr-un razboi adevarat … WWIII ? Un super-razboi dintre NATO si BRICS ? Un miliard de oameni vs. 7 miliarde de oameni ?
Practic identitatea nationala si suveranitatea este tema principala a dezbaterii .Si una si cealalta exista doar atunci cind natiuunile exista si locuiesc in cadrul unei entitati numit Stat chiar daca conlocuirea se face intre multe alte etnii ce fac parte din natiunea in cauza .Existenta statului este cel care motiveaza si aparitia identitatii nationale ca nevoie a unitatii etnice si suveranitatera nationala ce devine un intreg atunci cind ea este reprezentata ca model al ceea ce acum numim UE .Suveranitatea nu trebuie inteleasa ca si model ,al deciziei, unilateral evidentiat de catre cetateni , ci mai degraba ca formula ce permite existenta Statului luata prin decizia comuna a tuturor membrilor lui ce acum sunt parte din UE .Separarea cuvintelor suveranitate si identitate de intregul ce ofera existenta statului este clar o iluzie de natura revizionista si revansarda ce numai poate sustine existenta Statului numit Romania . Ce alegeti domnilor ?Alegeti supravietuirea Statului in granite cunoscute noua azi sau lupta pentru existenta lui ce ne poate transforma in scavi ?Doar libertatea , asigurata de apartenenta la NATO si UE, ofera Romaniei viitorul in granitele cunoscute deja .Nu confundati notiunile si nici nu acceptati folosirea lor deficitara in interesul personal al unora totul adus in fata noastra sub masca filozofiei de sorginte comunista atunci cind eram cu totii sclavi in asa zisul „lagar socialist ” aflat sub aripa URSS.
Discuția aceasta mi-a adus în minte un episod legat de batalionul năsăudean(cel la care face aluzie Jules Verne în „Castelul din Carpați”);este un episod din timpul „revoluției”de la 1848…aflându-se la Budapesta că sârbii și croații și-au unit forțele împotriva deciziei de a fi incluși Ungariei și nefiind foarte…pregătiți să-i înfrunte,conducătorii revoluționari maghiari apelează la secui,pe a căror forță și solidaritate anunțase Dieta de la Cluj că se bazează ca să spulbere „gunoiul ingrat” ce s-ar opune”uniunii”;doar că secuii zic”pas”, puțini răspund apelului…atunci se hotărăște să fie trimis la luptă Batalionul grăniceresc de la Năsăud…care,fiind ei „valahi”nu prea ar fi de încredere,așa că vor fi puși să jure pe noua constituție maghiară,fapt respins cu înverșunare de năsăudeni,în ciuda amenințărilor,presiunilor,șicanelor de tot felul…la asta,se adaugă și un sentiment de solidaritate ostășească față de sârbi și croați,care nici ei nu au acceptat jurământul de credință față de Ungaria,implicând maghiarizarea-deci renunțarea la propria identitate națională;pretextul pe care îl invocă cu încăpățânare valahii este că ei,ca luptători,au depus deja un jurământ de credință(împăratului),și onoarea îi împiedică să îl încalce;din același motiv,refuză înlocuirea steagului de luptă cu tricolorul maghiar,proaspăt votat și el ca simbol „național”…încăpățânarea lor(„onoarea”) le aduce multe necazuri,plătesc cu suferințe și chiar cu viața(unii din ei),dar nimic nu îi face să renunțe la hotărârea lor de a rămâne…valahi
Domnu Marga,dumneavoastră știți adevăratul motiv pentru care a pornit aceasta ofensiva nihilistă și sa știți că la românii aceste justificări nu funcționează. Fie că sistemul educativ deja precar le a ocultat ,,voit,,fie cu cei care au avut contact cu noua ideologie nu a avut efect deoarece nu se identifică, cu valorile culturale foarte profunde ale românilor creștini, ortodocși, rezultatele alinierii au fost un eșec total,ați văzut și că rezultatele experimentului de ingenerie socială al vaccinării nu a avut un mare succes.Puntul 0 sau punctul de ECHILIBRU al colapsului psihologic la români e foarte departe de cel al populațiilor occidentale unde ideologiile marilor filosofi și profesioniști ai ideologiei nihilismului au avut un efect mult mai efectiv alocuri devastator.Trebuie sa spuneți publicului larg că adevăratul motiv,motorul și motivul principal al ,,haosului controlat,,este TEHNOLOGIA,unde pregătirea terenului pentru ceia ce v.a provoca este imperativ necesară.Sute de milioane de persoane vor pierde locul de muncă și ,,SCOPUL,,in viața datorita TEHNOLOGIEI,robotizării iar ea v.a trebui controlata cu o rigiditate și ,,CONTROL TOTAL,,intr.o lume unde gândirea și spiritualitatea in Speranța data de Dumnezeu pentru viitor ,nu v.a fi permisă.
Analiza interesanta, dar nu e la nivelul celor apartinand Maestrului C care in fiecare noapte, la miezul noptii, tine cate un discurs fulminant pe aceste teme. In plus, analizele Maestrului C sunt intotdeauna facute pornind de la opiniile sale putiniste, ceea ce le da o nota aparte.
Chiar ca ma intreb: de ce dl. Marga nu e putinist? Sau e, dar numai in intimitate?
Comunismul, cu ideologia sa, nu a reușit să închege o națiune solidă. Sub devizele noilor vremuri și ale iepocii capitaliste, principalele componente și caracteristici ale națiunii române, așa cum erau acestea în 1989, au intrat în disoluție :
– statul și-a pierdut treptat independența politică și economică, iar conducătorii săi ori ai așa-ziselor partide politice au devenit simpli executanți ai străinătății, mimând, azi, atât cât mai e nevoie electoral, simțăminte naționale românești
– unitatea de limbă se destramă constant sub globalizarea culturală și lingvistică a epocii, deznaționalizarea educației și învățământului sau prin emigrare în masă, invazia străinilor
– unitatea de viață economică românească, este practic dispărută, prin acapararea bogățiilor și a economiei naționale de către state și capitaluri străine
– conștiința originii a rămas o teză de istorie … veche, având rezonante naționale în tot mai puține inimi și minți
– poporul român s-a transformat într-o masă, dominată și manipulată, cu principalele instrumente ale vremurilor, banul și dezbinarea
„oricum se tălmăcesc datele, suveranitate nu poate logic fi asupra teritoriilor obținute încălcând suveranitatea altui stat”.
– La atat se reduce opinia d-lui Marga in privinta razboiului din Ucraina? La ce isi permit sa spuna si chinezii?
Imperiile se creaza prin ideologie. Unii viseaza ca zeul lor le va da tot pamantul , altii ca zeul lor ii trimite peste tot pamantul sa provaduiasca. Ideoligia globalista provaduieste libertatea care calca libertatea altora. Provaduieste distrugerea tarilor limbilor popoarelor familiei. Banii globalistilor provin din banii natiunilor pacalite de contracte si legi antinationale. Revolutia antiglobalista de curatare va incepe cand foamea va scoate masele din case si vor arde palatele… in america franta germania.citez din zuare…Producătorul german de automobile declară faliment. Producătorul auto din München a declarat insolvență.”
Mult mi-a trebuit până să-mi dau seama că libertatea la care mă gândeam în anii ’80 era net diferită de a majorității concetățenilor…
Eu visam la meritocrație, onestitate și civilizație, la o Românie prosperă și iubită, în timp ce ei râvneau la libera plecare din țara pe care o disprețuiau.
Aberant e că aceiași indivizi care nu dau doi bani pe România și pe români urlă împotriva vecinilor care, bag sama, vor să le ia țara de care sunt scârbiți și pentru care n-ar lupta nicio secundă.
Filosofia extra filozofia.Nu e educația definește un popor. Limba, tradițiile și religia.Toate subsumate spațiului geografic locuit de un popor, numit Patrie.
Excelenta aprecierea! Analiza intriseca a lumii noastre ne arunca in lumea intrebarilor fara rasuns! Marile corporatii din pacate stabilesc totul!! O resetare completa a lumii mi se pare absolut necesara !Si va dureroasa !!! Extrem de dureroasa!!
corectie ; aducător al celei”
Ubi bene , ibi patria. Domul Marga, relativismul cultural geografic a condus de la turnul Babilon până astăzi la ,,căinare” . Relativismul incluziv propovăduit de d voastră începând cu manualele ,,alternative” au condus la destructurarea educației în interese consumeriste.La prostirea nației. Și dumita le ești răspunzător. Dumnezeu nu ți a pus semn.
domnule profesor ,îmi permit o sugestiepentru ca ati pomenit un nume :regina ma ria : citiți va rog cartea PROFESORULUI GICA MANOLE,DOCTOR in istorie ::Regina Maria mit și adevăr și apoi comentați și descifrati adevarata „personalitate ” a persoanei în cauza , înlăturați mitul și scoateți la lumina adevărul. La fel de lămuritoare este și cartea aceluiași autor PROFESORUL GICA MANOLE DOCTOR IN ISTORIE intitulata „Regele Carol II de la dezertare la genocid :.
Aceiași recomandare di pentru aducător al celei care a fost doar cu câțiva pași în urma Mesalinei,cu toate staruintele ” s-a clasat doar pe locul 2″ .
,,a condus”
inca o compunere…
avem nevoie de solutii nu de narative…vede toata lumea ce se intimpla
odata si odata va trebuii sa stai drept si sa LUPTZI pentru dreptatea ta
pina atunci…daca nu ai curaj si iti convine din comoditate sau financiar..te scurgi si te prelingi pe pamint
in 1877 Basarabia a fost luata de rusi de la otomani, nu de la romani. Tot atunci rusii au dat la schimb Romaniei Dobrogea luata de la bulgarii-otomani.
Legat de Unire, citat:
Marea Adunare de la Alba Iulia s-a desfășurat în timp ce Transilvania era ocupată de armata austro-ungară, iar trupele feldmareșalului Mckensen se retrăgeau, trecând prin Sebeș și ocolind Alba Iulia, conform înțelegerii cu organizatorii Adunării care au promis că nu vor dezarma soldații germani din grupurile răzlețe. Condițiile Unirii de la Alba Iulia erau, deci, de dublă ocupație străină. Spunem aceasta pentru cei care mai susțin că Unirea s-ar fi făcut sub presiunea și ocupația armatei române. (România de la 1 decembrie 1918 până în 1920, Acad. Alexandru Surdu, 11 Decembrie 2019)
Hei, ați și uitat? Acum 33 de ani era duminică. Duminica Orbului.
A românului orb, care a votat cu Iliescu în procent de 85,07%, iar cu Rațiu doar 4,29%.
Tot atunci, FSN umfla la Senat 67,02%, iar la Deputați 66,31%.
Alegerile au fost cvasicorecte, fără intervenția ambasadelor și a STS.
Ce a urmat?
Spre uluirea idioților care credeau că Iliescu&FSN vor continua politica PCR, a început devalizarea avutului public.
Mai întâi și-au făcut plinul securiștii și acoliții lor, apoi s-a deschis ușa spre adevăratul jaf, cel străin.
Dar, nu-i așa, „Iliescu-apare, Soarele răsare”.
Soarele alb al pustiului.
Mihai, vorbești fără să citești. Relativismul? Profesorul Andrei Marga a dat singura monografie și singura critică sistematică a relativismului. Titlul Relativismul și consecințele sale (1998). Ce spui sunt doar prostii. Spui prostii și în rest. Manualele alternative le-au introdus în România Iorga și Giurescu. Manuale slabe? Discută cu autorii manualelor. Așa că ușor cu pianul pe scări cînd habar nu ai de subiect.
Identitatea națională ar trebui să fie bunul nostru spiritual comun. Celelalte identități identificate de domnul profesor ar trebui să fie caracteristici ale personalității fiecăruia. Și, prin urmare, tratate cu respect de fiecare.
Ce te faci, însă, că românii se urăsc între ei de moarte, iar respectul este o noțiune total necunoscută pentru ei.
Ce te faci că mai toată istoria românilor a fost scrisă de alții, de învingători și de cei năimiți de aceștia.
În condițiile astea cum mai putem vorbi de identitate națională?
Vorbim de meritocrație. Foarte frumos. Dar cine pe cine examinează? Cine îi dă cui, girul? Cumva profesorii universitari care au girat cu numele lor „lucrările științifice” compuse la pușcărie de niște neisprăviți?
Am impresia că facem teorii și teorii ale teoriilor, mestecăm vorbe mari și le scuipăm pe jos că pe cojile de semințe.
@ „Aur Ica”, 20 mai 2023 la 7:21
„Filosofii traiesc in alta lume, nu au legatura cu realitatea”?
Se pare cĂ mai curÎnd tu nu ai legĂturĂ cu realitatea!
„…În cadrul politicii de nonproliferare nucleară, în decembrie 1994, la Budapesta, SUA, Rusia, Anglia și Ucraina au semnat un Memorandum, care invocă declarația și angajează respectarea suveranității „în frontierele existente”, în condițiile preluării de către Rusia a focoaselor nucleare. Numai că memorandumul nu este ratificat și, în lipsa mandatului ONU, nu are valoare legală”……[Rumburak]
@ dan – dreptate ai cu cei 85 % care l-au votat pe ilicifsn inlocuitorul tiranului analfabet si care acum in majoritate smiorcaie dupa impuscat si vremurile lui . Cit despre cei fortati sa plece din tara cred ca exagerezi .
Gigei și TBucuri fără cunoștințe, dar de serviciu la propaganda inepției. Ce vreți mai clar decât că se spune mură în gură, în articol, ce-i de făcut? Stat național competent și care decide propria dezvoltare, patriotism. Nu merge cu impostori și nepregătiți la deciziile statului. Numai gigeii vor mereu altceva decît trebe. Cine vrea să observe poate observa că aici o concepție organizată, elaborată istoric, economic, sociologi, ca politică culturală și internațională. Este o concepție care are de partea ei cultura, istoria, argumentele. Că alții o împărtășesc, este în favoarea ei. Deja la Alba Iulia domnul Marga a enunțat miezul soluției. Se confirmă punct cu punct. Nu va fi pare fără acei pași. Confirmare a unei concepții!
Citat:
Familia Wallenberg este o familie suedeză proeminentă, cea mai puternică dinastie de afaceri din Europa. Wallenbergs sunt remarcați ca bancheri, industriași, politicieni, birocrați, diplomați și oficiali militari.
Imperiul Wallenberg este format din 16 fundații Wallenberg, Foundation Asset Management AB (FAM), Investor AB și Wallenberg Investments AB.
În anii 1970, întreprinderile familiei Wallenberg au angajat 40% din forța de muncă industrială a Suediei și reprezentau 40% din valoarea totală a Bursei de Valori din Stockholm. (wiki eng)
Așadar Iliescu și gașca nu ne-au mințit. După cum vedem pe pielea noastră acesta este Modelul Suedez. Familia este feniciană, desigur.
axion —– Bine punctat !
as vrea sa stiu cum „lideri calificați, selectați meritocratic. Sărăcia minții, îngustimea vederilor, lipsa de caracter ale celor care ajung astăzi la decizii costă enorm. „Eșuarea” sub cam toate aspectele este rezultatul evident. (Rezumat al conferinței susținute la Miercurea Ciuc, în 18 mai 2023)”
vor face fata tavalugului –
Tavalugul despre care Marga stie bine dar nu vorbeste
Si indentitate A=A
Si Suveranitate A=A
Si Natiunea A=A
ELUCRUBATIILE TEORETICE DESPRE CE NU ESTE ASA,NU AU VALOARE.
SAU AU IN MASURA IN CARE UN FILOZOF UMBLA CU „GAYA” DE COLO COLO!
CE AU SPUS DIEFERITI INDIVIZI „filozofici”,NU ARE Nici-o LEGATURA CU REALITATEA.
AUTONOMII EMITIND DIFERITE TEORII NU AU LEGATURA CU PLANUL UNICULUI PT.UMANITATE Pe care nu-l stim -SI NICI CU CURAJUL DEZVAlUIRILOR care nu e xista,doar articole teoretice fara sfirsit ,sterile!
Asistam la distrugerea umanitatii, si la ascunderea acestui fapt,adormiti de gazul efuroric al filozofilor.
Au avut ei vreodata curajul actiunilor?Prin definitie nici nu pot,doar extrag Idei ,lumea fenomenala facind restul,distrugindu-i inclusiv pe ei.
Daca nu ar fi asa „solemni”,ar fi „ridcoli”
ceea ce si vedem ,pe acesti scofulosi ce au preluat ca niste „dumnezei” renegati,pedofili si perversi controlul nostru al celor normali, ,distrugind conditia umana a libertatii si demnitatii noastre ,pe intreaga planeta .
Ceea ce au zis filozofii anteriori ,pt.dl.Marga este litera de evanghelie si din pacate nu este omul care sa revina la zi si sa combata crimele si minciunile ce ataca universul umantatii.
Imi cer scuze pt.sinceritate.
Cei ce au cauzat dezastrele se erijeaza in acuzatori.Ei trebuie depistati, identifcati si condamnati.Sa dea miliardele pt.reparatiile Terei ranite de ei!
Omenirea rtebuie sa condamne acesti calai ascunsi,aducindu-i la instante,fscuti sa-si scoata trilioanele furate umanitatii!
NU filozofii au devalizat tara ,ei doar muta idei universale de colo colo ,care au sau nu rasunet si mai mult -nu au timp si spatiu ignorantii -masele -pt.asa ceva,ignoranta a maselor care se datoreaza si lor pt.ca nu pot explica ei din turnul de fildes cum este cu Platon,Aristotel ,Hegel si Kant-si studentul din anul 1,banca 1 din amifeatru adus pe sudoarea taranului tata la scolit „nu are chef”prins de masina de tocat de carne a orasului spre alte „orizonturi”,cum este cu „spirituL”nemurirea”si statul „moral”!
Vina o au Juristii, excrementele juridice constituite in „legislatiV”,”parlamente” si „comisii”cu „deputati”rapanosi,inculti si provenind din soferi,gestionari,politai si securisti cu 7 clase, care ,umani in felul lor ,urasc pe cei cu facultati ,desi paote sunt copiii lor trimisi cu eforturi la facultate”dar ei au pus umarul la efort fizic,stiu ce inseamna painea zilnica pt.3 copii si sotie, stiu cum zi de zi se zbat sa hraneasca cu un salriu mizer,pe ai lui!
Si atunci el are „cultura” ca in parlament ia mai multi bani,ca a fraierit niste dobitoci si el voteaza orice lipsit de cultura si perspectiva.Poate vota orice !Ce0i spune Ciolacu,Firea si Ciuca, habar nu au de vreo legatura cu distrugerea vizata de Virgel Popescu !
Asa zisa „putere legislativa „in care colcaie agenti usa,israel,olanda,franta ,austria dau legi pe persoane private-
desi parlamentul trebuie sa dea legi GENERALE PT.ROMANIA.
Filozofii nu au nici-o vina, ei doar observa in STAT,devierea,strimbatatea si abaterea inadmisibila de la orice principii care-filozofic vorbind- calaii juridici sau indepartat!
De ce s-au indepartat?
Sa intervina Penalul, absolut necesar in restabilirea Legalitatii!
Toti bosorogii impotenti au pretentia ca fac ceva ! Cam ce facea in CC al UTC din Romania.
Avem o extraordinară aducere la zi a înțelegerii cunceptelor identitate, suveranitate națională, ordine a lumii în această conferință a profesorului Marga. Exemplar pentru răspunderea teoreticianului! Cultivat, sensibil la ce ce petrece azi și curajos. Cunosc și volume ale dînsului pe tema societății actuale:Societatea nesigură și Metanarativii actuali. Veritabil sistem de gîndire.
@ ProAdevăr,
fara actiue–compunerile nu isi au rostul…iar truismele nici atit daca constientizezi ca faci parte dintr-un popor si o natiune
asa ca exemplu…vreau sa vad ce reactie si rezolutzie aveti la afacerea Bastroe…
concret…nu pe vorbe goale
cu Rosia Montana…a fost o reactie…aici nimic si e mult mai grav
Da, gigeii nu pot decît să eludeze realitatea. Dacă tot mă întrebi, Gigele, ai putea citi. Prima reacție științifică și civică la Roșia Montană a fost condusă de rectorul Marga. Este adevărul. Poți căuta volumul editat atunci împreună cu alții. Citește și despre Bâstroe – același a fost cel care a spus negru pe alb adevărul în cel puțin trei texte. Recente.Amintesc texte ca să ai fapte. Nu vorbe de clacă precum ale tale.
asumarea de sine… care este perspectiva autorului asupra sintagmei pentru ca pot exista destule definitii care sa nasca fiecare o anume directie a discursului… daca include datul cultural mostenit prin cutume si comportament istoric (isteric) inseamna ca nu mai este asumare de sine. de fapt iti asumi ceea ce nu esti… asumarea sinelui pina in punctul in care redevine esenta eliberata de conditionarile mintii? 5 simturi sau mai multe? multe variante si perspective… deci care sa fie?