Iluzia independenței și spectrul blackout-ului: De ce are România nevoie urgentă de modelul ucrainean

Lecțiile rezilienței energetice: de la vulnerabilitățile europene la noua strategie a Ucrainei

Sistemele energetice naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene au demonstrat, în ultimii ani, o reziliență limitată în fața unei multitudini de riscuri. De la incapacitatea de a susține o industrie bazată pe o combinație insuficientă de capacități securitare (dispatchabile) cu surse regenerabile lipsite de o stocare adecvată, până la vulnerabilitatea accentuată în cazul atacurilor cibernetice specifice războiului hibrid, sistemele actuale se dovedesc fragile. România a trecut de mai multe ori, în ultimii cinci ani, pe lângă riscul unui black-out național. La rândul său, Peninsula Iberică a oferit anul trecut un exemplu elocvent al inadecvării generării „digitale” (invertor-based) care înlocuiește generarea sincronă: toate instalațiile de energie regenerabilă au cedat simultan în doar câteva zecimi de secundă.

Cel mai relevant și dramatic exemplu de inadecvare a unui sistem energetic rămâne însă Ucraina, a cărei infrastructură energetică este supusă zilnic atacurilor militare și cibernetice. Deși sistemul ucrainean a suferit avarii majore în numeroase regiuni, energeticienii ucraineni au reușit, prin eforturi extraordinare, să mențină alimentarea cu energie atât pentru industrie, cât și pentru consumatorii casnici.
Pornind de la aceste lecții dure, specialiștii ucraineni au elaborat o nouă strategie energetică, bazată pe principii de reziliență, descentralizare și adaptabilitate la condițiile de război cald și hibrid .

Ucraina nu restaurează, ci reinventează sistemul energetic

Zilele trecute, Primul viceprim-ministru și ministrul Energiei din Ucraina, Denis Șmihal, a declarat că Ucraina nu se limitează doar la restaurarea elementelor distruse ale sistemului energetic, ci construiește simultan o nouă rețea mai rezistentă, descentralizată și ecologică, bazată pe principiul ”celulelor energetice”. Aceste „celule” reprezintă unități autonome și interconectate care sporesc reziliența generală a sistemului. Declarația a fost făcută în cadrul unui forum online dedicat arhitecturii securității.

Ministrul a subliniat că războiul a demonstrat vulnerabilitatea concentrării capacităților energetice mari, care devine un punct de risc major. Noua strategie presupune patru niveluri de reziliență energetică: stat, regiuni, comunități locale și sectorul privat, fiecare cu responsabilități și instrumente proprii. Accentul cade pe integrarea protecției direct în arhitectura sistemului – prin apărare fizică, sisteme antiaeriene, securitate cibernetică, redundanță și echipamente modulare ușor de reparat.

Un element cheie este viteza de recuperare după eventuale atacuri, motiv pentru care se pregătesc rezerve pentru componentele critice în vederea iernii următoare. Ucraina își propune să devină un hub energetic regional la intersecția coridoarelor europene, transformând energia dintr-o armă de epuizare rusă într-un instrument de reziliență și dezvoltare. Noua strategie energetică a Ucrainei se axează pe descentralizare masivă și pe dezvoltarea generației distribuite. Prin principiul „energosot”, se creează rețele locale inteligente care pot funcționa autonom sau interconectat, reducând dependența de marile centrale vulnerabile. Aceasta include stimularea investițiilor în surse regenerabile (solar, eolian, biomasă), stocare de energie la nivel local și micro-rețele pentru comunități și întreprinderi, astfel încât un eventual atac să afecteze doar o porțiune mică din sistem, nu întregul.

Al doilea pilon strategic este reziliența și adaptabilitatea. Ucraina integrează măsuri de protecție fizică și cibernetică încă din faza de proiectare, utilizează echipamente modulare care se pot înlocui rapid și pregătește rezerve strategice de transformatoare, generatoare și alte componente critice. Totodată, se accelerează sincronizarea și integrarea cu rețeaua europeană ENTSO-E, ceea ce va permite importuri și exporturi flexibile, transformând Ucraina într-un actor energetic stabil pe piața continentală.

În final, strategia are o componentă economică și geopolitică ambițioasă: Ucraina vrea să devină un hub energetic verde regional, exportator de energie curată și tehnologii de reziliență. Aceasta implică reforme legislative pentru atragerea investițiilor private, dezvoltarea lanțurilor de producție locale pentru echipamente verzi și parteneriate cu UE și alți donatori, transformând provocările generate de război într-o oportunitate de modernizare profundă a sectorului energetic.

De ce România are nevoie urgent de autosuficiență energetică locală. Lecțiile din noua strategie a Ucrainei

Ne îndreptăm către un nou guvern. Avem o nouă Strategie Națională de Apărare, ceea ce înseamnă că viitorul guvern trebuie să își alinieze programul de guvernare la aceasta și să elaboreze, în cel mai scurt timp, o nouă Strategie Energetică adaptată noii dezordini energetice mondiale actuale.

Cred că sunt printre primii care au sesizat noua abordare a Ucrainei (nescrisă public până zilele trecute) și am tratat frecvent tema autosuficienței energetice ca soluție realistă și descentralizată la incapacitatea statului român de a asigura necesarul energetic național. În articolele publicate am subliniat că politicile guvernamentale au condus la situația în care industria energetică națională nu mai acoperă cererea, pe fondul dispariției capacităților de producție securitară (dispatchabile) și al dependenței tot mai mari de importuri. Analizând cu atenție modelul ucrainean, am identificat direcția strategică adoptată la Kiev: promovarea autosuficienței la nivel local (comune, orașe, cartiere) prin hibridizarea surselor – mici capacități pe gaz combinate cu panouri fotovoltaice cu stocare, pompe de căldură, cogenerare din biomasă, agrobiomasă sau deșeuri urbane, micro-hidrocentrale și soluții geotermale –, adaptate resurselor și nevoilor specifice fiecărei zone.

Afirm clar că independența energetică națională deplină este imposibil de atins pe termen scurt, motiv pentru care trebuie să ne concentrăm pe autosuficiența locală, care reduce semnificativ vulnerabilitatea sistemului centralizat.
Guvernul, ca generator al strategiei energetice, trebuie să analizeze cu seriozitate necesitatea unui mix hibrid realist, renunțând la iluziile exclusiv „verzi” fără stocare adecvată și integrând soluții securitare precum nuclearul (inclusiv reactoarele modulare mici – SMR) și cogenerarea pe gaz. În zonele rurale și localitățile mici, prosumatorii individuali sau comunitari pot juca un rol important, dar nu doar cu fotovoltaice. Este esențială valorificarea deșeurilor agricole combinate cu soluții simple și accesibile (panouri + baterii).

Un aspect central al dezbaterii este smart dependency versus independența totală. România nu poate fi complet independentă energetic, dar poate construi interdependențe regionale avantajoase, devenind un hub energetic prin capacități securitare (cum ar fi nuclearul, cu varianta modulară și tranzientă a SMR-urilor sau cogenerarea pe gaz) și descentralizare inteligentă. Avertizez asupra riscului black-out-urilor, a lipsei unei strategii energetice coerente și a politicilor care ignoră realitățile consumului casnic, în special cel termic, care domină mixul energetic primar. Cel mai mare dușman rămâne incompetența administrativă. Autosuficiența locală nu înseamnă izolare, ci reziliență și reducerea presiunii asupra sistemului național.

În concluzie, fac un apel pragmatic pentru democratizarea producției de energie: de la gospodării și comune până la marile orașe, prin soluții hibride adaptate, investiții inteligente și valorificarea resurselor locale (biomasă, solar, geotermal). Autosuficiența locală nu este o utopie ecologistă, ci o necesitate de securitate națională și socială, care poate transforma vulnerabilitățile României într-un avantaj regional – cu condiția reformelor profunde, combaterii corupției și adoptării unei strategii energetice realiste pe termen lung.
Închei prin a reaminti: energia nu este doar o problemă economică sau de mediu, ci una fundamentală de securitate națională și supraviețuire strategică.