Deși consumul de electricitate este la cote minime, Sistemul Energetic Național nu-l poate acoperi din producția proprie, importurile fiind, procentual, uriașe. Este dovada a ani de dezinvestire și politici energetice, care au făcut ca o bună parte dintre producători, cu precădere cei pe cărbune, dar nu numai, să devină scumpi și ineficienți. Se adaugă problemele importate, cu orientarea către “verde”, care taxează enorm generarea de electricitate din hidrocarburi.
Producția națională de energie electrică a ajuns și la sub 4.000 MW putere orară(s-au înregistrat hiar și 3.700 MW), sub consumul național, care este oricum mic în această perioadă și, chiar la acest consum scăzut din aceste zile, România importă energie când nu bate tare vântul. Consumul este mai mare, respectiv 4.550 MW se importau peste 850MW. La această situație au concurat cei doi factori: importurile sunt mai ieftine, iar capacitatea de generare este amputată în aceste momente, neputând să asigure, la prețuri competitive, nici măcar acest consum mic.
Prețul spot (prețul din piața pentru ziua următoare stabilit ieri pentru azi) era în România de 27 de euro/MWh, în schimb în piețele cuplate cu noi era de cel puțin șase ori mai mic: 4 euro în Ungaria, și câte 2 euro în Slovacia și Cehia. Evident, la aceste prețuri energia a “curs” spre România cam cât a putut permite capacitatea de transfer Ungaria-România: 560 MW la acea oră (adică maximumul, potrivit datelor din piața spot a zilei de ieri, pentru azi) sau 536 MW, potrivit datelor de pe platforma ENTSO-E (asociația europeană a operatorilor de transport). Tot la aceeași oră, intrau 552 MW din Ucraina, iar din rețeaua românească ieșeau 188 MW în Bulgaria și 34 MW în Serbia.
Pe partea de ofertă de energie produsă în România, concură mai mulți factori. La acea oră, producția din eolian (care ducea prețul în jos) era neglijabilă (139 MW), și mergeau mult sub capacitatea disponibilă centralele pe cărbune (480 MW) și, aparent inexplicabil, cele pe gaze (doar 307 MW), asta în condițiile în care, statistic puterea instalată în centralele din România este, conform raportărilor ANRE, de peste 4.700 MW pe cărbune și de peste 3.200 pe gaze.
Piața de energie din România este , de 3 ani, conectată cu cele din Ungaria, Cehia și Slovacia, astfel că energia ieftintă migrează către piața mai scumpă. Din păcate, tot de 3 ani, România este net importatoare de electricitate.
Pe surse de producție
Complexul Energetic Oltenia (CEO) are trimiși în șomaj tehnic prin totație angajații în această perioadă, dar sunt și aici unele semne de întrebare. La miezul nopții a fost repornit unul dintre cele patru grupuri oprite ale centralei de la Turceni (cu zece zile mai devreme față de plan, conform notificării Transelectrica) însă generarea pe cărbune nu a crescut, semn că a fost oprit un alt grup care funcționa înainte (probabil un grup al centralei Rovinari, grupul patru, potrivit unor surse locale) care însă nu era notidicat ieri la Transelectrica pentru oprire. Cum site-ul Transelectrica nu este funcțional la această oră, la secțiunea de opriri planificate/avarii, am consultat datele ENTSO-E, care însă nu indică avarii la centrala Rovinari. În plus, la centrala pe huilă de la Mintia (aparține CE Hunedoara) există o reducere de putere, până mâine, de la 170 la 85 MW.
Gazele. Probabil din motive comerciale nu au funcționat la capacitate centrala Petrom de la Brazi și nici alte CET-uri din țară (mai ales că termoficarea a fost oprită din cauza încălzirii vremii) – datele nu există nicăieri încă, dar situația s-a suprapus peste avarii și opriri planificate. Astfel, la ora 5.35, luni dimineața, a fost raportată o avarie la CET Vest București (minus 170 MW) iar începând de azi s-au oprit planificat și două grupuri ale CET Brazi (minus aproapre 200 MW). Asta pe lângă grupurile oprite, programat, în trecut.
Apa. La prima oră a dimineții de luni, toate centralele Hidroelectrica produceau doar 1.300 MW, în special din cauza debitului mic al Dunării, seceta fiind extremă.
În 2002, nu puteam exporta energie electică care ne prisosea spre vest fiincă Ungaria avea rețele numai petru ea, avea o singură legatură cu Ucraina. Nu puteam exporta spre Turcia fiindvă prietenii bulgari ne cereau prețuri foarte mari pentru pe traversarea rețelele lor. S-a tot vehiculat cablu subacvatic spre Turcia dar ca și grupurile 3 și 4 de la Cenavodă nu s-a realizat nimic. Meritul că am ajuns aici este al ideii criminale că energia e o marfă ca patrunjelul și prețul se negociazâ fucție de cerere și ofertă. Minciunâ cât Porțile de Fier. Prețul îl faceau bâieții deștepți în ințelegere cu Hidroelectrica care cànd era apă în Dunăre sau ploua în țara ieșea ci prețuri de dumping. Așa a omorât termocentralele pe gaz și cele pe cărbune. Cârbune de completare se aducea din Polonia. Termocentralele fac energia constantă, într-un sistem energetic normal iarvhidrocentralele acoperă vârful. Numai în Ardeal au închis Ienut pe gaz, Fântânele pe gaz extras local, și Mintia pe carbune. Toate cu puteri instalate în jur de 800 MW. Ardealul nu mai are nici o sursă proprie mare de energie electrică. Ceva hidrocentrale dependete de ploaie. Totul intră din Oltenia prin Sibiu. Acum se montează niște grupuri pe gaz dar de putere mică, nici 25 % din vechea putere instalată. În timpul acesta în Ungaria crește o nouă centrală nucleară la Dunăre, deci tot termocentrală, cu toate protestele Occidentului că Orban Victor de la Ruși și isteriile ecologiștilor.
Romania este cuplata cu Ungaria, Cehia si Slovacia prin 4MMC, din 2014. Verificati cam cati ani.
Cum adica nu-l pot acoperi? Asta inseamna ca fac trafic cu consumul de electricitate! Il exporta in acte si cand arde pretul la buzunar, il baga pe import sa aiba si gura lor ce crapa, ctapale-ar capul!