În Canada, la Câmpul Românesc (I)

(Jurnal)

La Câmpul Românesc, o localitate din provincia Ontario, Canada, Săptămâna Culturală din acest an s-a desfăşurat între 11 şi 16 iulie. Câmpul Românesc este o mică Românie. Aici, de mai bine de 45 de ani românii de pe întreg continentul american continuă să se întâlnească în fiecare vară. Cei mai mulţi dintre ei au fost nevoiţi să emigreze după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar rândurile lor sunt completate de cei care au ajuns în Lumea Nouă după 1990, mulţi dintre ei fiind tineri.

La Ovidiu Creangă

Basarabeanul Ovidiu Creangă din Toronto e cel care acordă anual zeci de burse pentru cei mai buni elevi ai unor licee din Republica Moldova şi Transnistria: „Lucian Blaga” din Tiraspol, „Alexandru cel Bun” din Tighina, Vărzăreşti (strada principală din această localitate poartă numele lui Ovidiu Creangă), Nisporeni ş.a. Bătrânul mi se mărturiseşte: „Am nouăzeci de ani şi l-am rugat pe Cel de Sus să mă ajute să ating suta, pentru că mai am multe lucruri de împlinit. În primul rând, să aduc România Mică (Basarabia mea) la România Mare”.

Tatăl său, Vasile Creangă, era inginer la Direcţia Şosele şi Drumuri. Avea 42 de ani când a fost omorât în bătaie la Chişinău, în ziua de 28 iunie 1940, de către bande bolşevice. Mama lui, Eleonora Pompilă, l-a crescut de una singură. „Eu am avut o viaţă plină, îmi mai spune Ovidiu Creangă. Am avut parte de toate: şi de zboruri înalte (am făcut inovaţii unice în România, mai şi eram persoana de încredere a Elenei Ceauşescu, pe care am ajutat-o să devină academician), dar şi prăbuşiri (pe timpul comuniştilor era să fiu împuşcat; li se năzărise că aş fi fost legionar). Nu e bine în viaţă să ai doar succese, ele te fleşcăiesc”.

Canadieni prin adopţie

Când ajung la Câmpul Românesc, Igor Pădure mă întreabă:

– Când aţi venit?

– Ieri, zic. Iar ca să fiu amabil, îi pun aceeaşi întrebare:

– Dar Dumneavoastră?

– Acum 8 ani.

Igor Pădure e chişinăuian, absolvent al Liceului „Gh. Asachi”. E profesor de matematici la un liceu din London (o localitate de lângă Hamilton).

Un alt român, Bunescu, îmi povesteşte:

– Eu sunt în ţara asta de 17 ani. În fiecare zi îmi spun: plec mâine! Şi tot aşa, de 17 ani. E greu să vii aici, e greu să pleci.

„Marşul Basarabiei”

Imnul manifestărilor de la Câmpul Românesc începând cu inaugurarea lor, de acum aproape cinci decenii şi până azi, este „Marşul Basarabiei”.

La Troiţa de la Câmpul Românesc

Toţi cei prezenţi, oameni de diverse vârste, în sala încăpătoare a Centrului Cultural se ridică în picioare ca să intoneze:

„Az-noapte la Prut

Războiu-a-nceput,

Românii trec dincolo iară,

Să ia înapoi

Prin arme şi scut

Moşia pierdută astă-vară…”

Unii dintre cei prezenţi – bătrânul George Bălaşu ş.a. – îl cântă cu lacrimi în ochi. Pentru prima dată în cadrul manifestărilor de aici are loc „Ziua Basarabiei”.

Omagiu exilului românesc

În cuvântul meu de salut, după ce am mulţumit organizatorilor pentru invitaţie, am menţionat printre altele: „…În 1976, când a ajuns la Chişinău, Nichita Stănescu a spus: «Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea ca să ajung de Acasă Acasă». La fel şi eu: am făcut cel mai lung drum din viaţa mea ca să ajung din câmpia românească a Basarabiei în Câmpul Românesc al Canadei. Am venit aici şi ca să prezint un omagiu exilului românesc.

Slujbă în capelă

Câteodată mă surprind la gândul – când îmi vin în minte nume de români celebri, ca Mircea Eliade, George Emil Palade, Constantin Brâncuşi, George Enescu, Eugène Ionesco, Emil Cioran, Grigore Vieru ş.a. – că în a doua jumătate a secolului XX, când comunismul a tăbărât peste Ţară, adevărata Românie s-a aflat în afara graniţelor ei. Cel puţin, conştiinţa acesteia s-a aflat sau în diaspora sau în puşcării…”.

La masa rotundă „Basarabia ieri, azi şi mâine” participă prof. Paul Leu (Kenmore, Washington), Florin Cârlan, preşedintele Fundaţiei „Grigore Vieru” (New York), Iacob Cazacu-Istrati (Toronto), Lia Popovici, preşedintele Asociaţiei Canada-Moldova (Toronto), părintele Dumitru Ichim (Kitchener), George Filip (Montreal) ş.a.

Între cei prezenţi la manifestările de la Câmpul Românesc sunt mai mult reprezentanţi ai mass-media româneşti din Canada şi SUA: Grigore Culian e directorul publicaţiei „New York Magazin”, Ştefan Străjeri e director la „Curentul Internaţional” (SUA), Puiu Dumitru Popescu e directorul publicaţiei „Observatorul”, care apare la Toronto, Alexandru Tomescu – al publicaţiei „Alternativa”, şi ea din Toronto, preotul Teodor Damian editează revista „Lumină lină” la New York, Felicia Stepan – publicaţia „Ziarul Plus”, care apare la Kitchener, tot la Kitchener părintele Dumitru Ichim tipăreşte revista „Rădăcini”, Ionuţ Dupleac e directorul revistei „Zig-zag român-canadian”, care se vinde la Quebec, George Sava e editorul hebdomadarului „Pagini româneşti” din Montreal.

Publicaţiile menţionate mai sus întreţin flacăra limbii române, informează românii de pe continentul american (numai în Toronto locuiesc peste 70.000) cu noutăţile din Ţară, încearcă să-i solidarizeze şi să-i facă să nu-şi uite rădăcinile.