In memoriam Pimen al Bucovinei

Suflete moarte, conştiinţe tocite…“ era una dintre formulările Arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor, trecut la cele veşnice, pentru a surprinde esenţa înaltelor sfere ale politicii româneşti. Mai ales, cu referire la cei de la care a aşteptat rezolvarea pe cale administrativă a revendicărilor patrimoniale ale eparhiei sale.

Dumnezeu să-l odihnească!

Am s-o fac şi pe-asta…Am să înalţ un monument împăratului!“ Pentru un venit de aiurea sau pentru un turist, aceste vorbe, rostite de înaltul prelat în predica de la hramul vreunei mănăstiri din nordul Moldovei, ar părea de neînţeles: o fi al Rusiei, sau poate al Austro-Ungariei? Dar pentru sutele de credincioşi localnici, bucovineni, sensul vărsării nădufului era foarte clar. Arhipăstorul se referea la împăratul Austriei, fără a preciza la care dintre cei şase suverani de la Viena, pe care străvechiul ţinut românesc i-a avut între 1775 şi 1918, se gândea. Unii au luat, alţii au dat, alţii doar au confirmat o situaţie preexistentă, pentru ca după nici un secol şi jumătate de stăpânire habsburgică, Ducatul Bucovinei să devină un amalgam de naţionalităţi aflate într-o permanentă luptă pentru supremaţie.

Indată după anexare, austriecii au secularizat averile mănăstireşti, constituite, în mare parte, prin contribuţiile domnitorilor Moldovei, ale boierilor şi mirenilor de rând. Făcuseră o astfel de operaţie şi faţă de ordinele calugăreşti catolice din întreg imperiul, nu cu mult timp înainte. Printr-o mişcare dibace, punând jos bani gata, averile preoţimii şi vechile acte ale danie, în 1786, pe vremea împăratului Iosif II, s-au pus bazele Fondului Religionar Ortodox Român din Bucovina. In 1870, pe vremea lui Francisc Iosif [Franz Joseph], căpătând o administraţie proprie, în virtutea practicilor în care curtea vieneză şi slujbaşii imperiali excelau, la conducere au fost numite persoane care să redirecţioneze folosul exploatării acestei averi imense. Din 1873, când pentru credincioşii ortodocşi din partea austriacă a Monarhiei Austro-Ungare, români, ucraineni,sârbi şi muntenegreni, s-a creat Mitropolia Bucovinei şi Dalmaţiei cu reşedinţa eparhială la Cernăuţi, a existat temerea că esenţa românească a instituţiei se va disipa şi mai mult.

La momentul unirii Bucovinei cu România, dincolo de sumele în bani, fondul avea în proprietate 273.705 hectare, adică peste 26% din suprafaţa întregii Bucovine, care era de 10.442 kmp. Din această suprafaţă, circa 40% o reprezentau pădurile, restul fiind păşuni, fâneţe, grădini şi teren arabil. O mică parte a fost afectată de reforma agrară efectuată după Primul Război Mondial. In perioada interbelică, au fost cinci mitropolii ortodoxe în România Mare: a Ungro-Vlahiei, a Moldovei, a Ardealului, a Bucovinei şi a Basarabiei (cărora li s-au adăugat, spre sfârşitul anilor 30, mai mult pe hârtie, cele ale Olteniei şi Banatului). Prin efectul legii din 1925 vizând organizarea Bisericii Ortodoxe Române, s-a confirmat funcţionarea fondului bisericesc.

Când nordul Bucovinei a fost evacuat în iunie 1940 – pentru un an, şi, ulterior, în martie 1944 – definitiv, Mitropolia Bucovinei şi Fondul Religionar s-au transferat de la Cernăuţi la Suceava. S-a tras linie, nu aşa cum a făcut-o Molotov, cu creionul bont, pe harta anexată ultimatumului sovietic prezentat la 26 iunie 1940 ministrului român la Moscova (nu avea rang de ambasador), ci s-a făcut socoteala, reieşind că mai mult de o cincime din averea fondului nu mai era pe teritoriul ţării. [Nu este lipsit de interes de subliniat faptul că toată disputa din ultimele decenii referitoare la soarta acestor terenuri forestiere ar fi fost lipsită de obiect dacă Hitler nu ar fi intervenit personal, în două rânduri, pentru a-i convinge pe Stalin (iunie 1940), respectiv, prin viu grai, pe Molotov (noiembrie 1940), ca Uniunea Sovietică să-şi limiteze revendicările la adresa României strict la nordul Bucovinei şi nu la întreaga provincie.]

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, succesor al mitropoliţilor Bucovinei, a dus o luptă neobosită pentru ca bisericile şi mănăstirile din zona de nord a Moldovei să-şi recapete integral posesiunile prin aplicarea legilor de restituire de după 1990. Tot fondul bisericesc fusese naţionalizat şi desfiinţat în 1948-49. A fost încredinţat că numai prin exploatarea autonomă a acestora va putea asigura mijloacele financiare necesare întreţinerii monumentelor istorice şi a tuturor lăcaşurilor de cult ortodoxe din regiune. Ca şi pe cele destinate susţinerii acţiunilor caritabile întreprinse de arhiepiscopie, între care remarcabilă rămâne reconstruirea unui cartier din Dorneşti ce fusese pustiit de inundaţia provocată de râul Suceava.

Că a fost adept al principiului Restitutio in integrum a dovedit-o şi în primăvara anului 1992, când, pe baza invitaţiei sale, suveranul României, aflat în exil din 1948, a efectuat o triumfală vizită în ţară, participând alături de Prea-Inaltul Pimen la slujba Invierii de la mănăstirea Putna. Acolo a fost întâmpinat precum domnitorii de odinioară. Spre deosebire de aeroportul Suceava (Salcea), unde, în aceeaşi zi, se petrecuse una dintre cele mai jenante scene din istoria oficială a protocolului de stat de la noi. La coborârea din avion a regelui Mihai, prefectul judeţului Suceava (condiţionat, probabil, în acest sens) a dat mâna (cu acesta şi cu soţia sa) având pălăria pe cap! Poate de emoţie…

Evocarea de faţă (şi gândurile pioase ce o însoţesc) nu ar fi întreagă fără a menţiona prima întâlnire pe care am avut-o cu cel plecat dintre noi. La 15 ani, când te poţi înaripa în faţa pildelor istoriei sau în faţa unei flăcări vii a memoriei naţionale, aflat într-o excursie cu colegii la unele dintre mănăstirile bucovinene, am ajuns, într-o seară târzie de vară, în preajma zilei de 2 iulie, la Putna. O adunătură de adolescenţi guralivi, ne aflam la intrarea în biserica mănăstirii, unde bătrânul Ştefan Vodă al Moldovei aştepta să ne privească din acel tablou de deasupra mormântului, pe care, din 2004, de la celebrarea semi-mileniului de la moartea sa, nu l-am mai văzut acolo. Ghidul-monah stătuse îndelung de vorbă cu cineva, foarte aproape de noi, care, încetul cu încetul, am transformat sporovăiala într-un torent gălăgios. Evident, profesoara ce ne însoţea ne-a avertizat de câteva ori să domolim tumultul. Când, în sfârşit, ni s-a adresat, ghidul i-a zis profesoarei: „Lăsaţi-i, doamnă, să se manifeste…e spiritul nostru latin!“. A urmat vizita în biserică şi turul mănăstirii la o oră apropiată de miezul nopţii, despărţindu-ne la clopotul Buga, unde ne-a mai insuflat o doză de patriotism. Fără îndoială, munca de ghid are o sumă de automatisme inerente, dar impresia pe care mi-a lăsat-o călugărul Pimen, muzeograf la Putna, în acei ani, a fost atât de puternică încât sper să nu se şteargă vreodată.

La fel, predicile sale, cel puţin cele la care am fost părtaş, nu semănau una cu alta, deşi multe erau ocazionate de evenimente cu un tipic anume. La unele dintre acestea, ca şi în enciclici, pomenea trei provocări ce ne însoţesc în viaţă: „poftele cele nestăpânite ale trupului, ispita diavolului şi deşertăciunea lumii“. Ca orice muritor, va fi avut parte, într-o oarecare măsură, şi de acestea. Au fost instanţe lumeşti în faţa cărora s-a înclinat, atât în chestiuni private, cât şi în cele de interes mai larg. Dacă a susţinut refacerea unei mitropolii a Bucovinei (speculaţie amplificată şi de crearea unui scaun mitropolitan la Cluj, prin scindarea Mitropoliei Ardealului, în 2005), visul nu i s-a îndeplinit. Totodată, procesul prin care a revendicat 166.813 ha de fond forestier a fost pierdut definitiv şi irevocabil după 16 ani în instanţe, iar alte judecăţi punctuale (ultima în februarie a.c.) pot deposeda multe dintre bisericile din nordul Moldovei şi de ceea ce au primit din anul 2000 încoace.

In aparenţă, şi spre satisfacţia multora, Prea-Inaltul Pimen pleacă de pe faţa acestui Pământ doborât de toate aceste neîmpliniri, pe care şi le-a asumat la modul personal, ca şi de povara propriilor ani, conform spusei: „Nouăzeci de ani şi mai bine, fie-ţi, Doamne, milă şi de mine…“, dar credincios fericirilor pe care le-a predicat. Printre care şi aceea referitoare la „cei prigoniţi pentru dreptate“, deşi nu ştiu să fi afirmat vreodată că toată reacţia adversă a establishment-ului politic din această ţară să se fi datorat acelei invitaţii adresate regelui Mihai în 1992.

Dumnezeu să-l ierte!

G.S.Jivănescu 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3
Author

14 Comentarii

  1. D-zeu sa il ierte!A murit in bratele doctorului Streinu,care se afla in acel moment la emisiunaea lui Gadea la A3!
    Asa sunt medicii „celebri”,cand ai nevoie de ei,sunt la Make Up,ca trebuie sa intre in direct!

  2. „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit”. Aceasta fraza din Biblie a fost eludata de Pimen zis al Sucevei si Radautilor.
    Pimen nu a dus lupta cea buna pana la capat, pentru ca nu a pazit credinta mostenita de la inaintasi, a murit in afara credintei mosilor si stramosilor sai, a murit ca adept al credintei ecumeniste, credinta pe care progresistii globalisti se lupta sa o implementeze peste tot pentru cei care cred. Daca s-ar fi luptat pentru credinta ortodoxa mostenita de la stramosi, asa cum s-a luptat pentru retrocedari, nu ar fi plecat de aici ca eterodox.

    • De unde ati scos asemenea tampenii! Am lucrat alaturi de sfintia sa la restaurarea conservarea bisericilor cu fresca exterioara din Bucovina. Avea mai multa carisma, bunavointa, vorba domoala si calma si a ajutat cat a putut. Ca a avut ca fiecare si parti negative toti le avem. Chiar daca a fost securist, cum a fost acuzat, azi avem f.multi securisti in toata clasa politica dar care nu stiu decat pentru ei si buzunarele lor, iar interes national nici nu exista.

  3. IPS Pimen a lucrat cu sufletul sau -„Nouăzeci de ani şi mai bine, fie-ţi, Doamne, milă şi de mine…“,credincios fericirilor pe care le-a predicat. Printre care şi aceea referitoare la „cei prigoniţi pentru dreptate“,prigoniti din care a facut parte.
    Ceea ce a revenidcta pt.biserica, a apartinut Bisericii si daca acum printr-un procuror sau judecatori apartine Romsilva, este justitia omeneasca care-si spune cuvantul ,un cuvant in care nimeni nu mai are incredere ,din nefericire si din pacate.
    Nu justitia omeneasca judeca sufletele inaltate la Domnul, ci iul sau venit la a doua Judecata de Apoi sa vada impilatorii acestui neam care nu vor gasi decat ce li se cuvine.
    In locul spiritului de credinta,aparare d e patrie si a drepturilor obstesti,sper ca vor veni alte spirite tineresti cu aceiasi dragoste si daruire fata d e ortodoxismul romanesc din toata cuprinderea, luptand asa cum a facut IPS Pimen .Detractorii nu-i vor ierta ca el nu si-a uitat credinta, dragostea de glie si adevar,in pofida circumstantelor momentane,,unirilor cu ei, urmandu-si drumul sau da pocainta,lucrare cu sufletul ,lucrare nedata celor ce merg pe drumul raului si minciunii lor pana la capat.
    Dumnezeu sa-l ierte,Dumnezeu sa-l odihneasca!

    • Pardon, nu a fost ecumenist, a sustinut ortodoxia.Stiti ce inseamna acest cuvant, ecumenist?!! Sa aduceti argumente concrete nu ceea ce credeti sau dupa ce idei aveti in cap. Ca arhitect, am stat la masa cu dansul si discutat mult despre religie, evlavie si milostenie.

  4. @ Pt ecumenist

    Mondialismul/globalismul prin care se incerca de fapt realizarea unui colonialism/sclavagism modern, urmareste o nivelare fortata a diferentelor dintre natii, state, civilizatii s.a..
    Ecumenismul este o unealta prin care progresistii globalisti/mondialisti vor sa realizeze o nivelare in sfera religiei, sa produca o singura religie. A sustine activ sau tacit un asemenea proiect, inseamna sa-ti renegi propria credinta,

    Scrisoare deschisă către ÎPS PIMEN
    În atenţia Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Suceveişi Rădăuţilor

    https://www.academia.edu/36542316/Portal_de_g%C3%A2ndire_%C8%99i_atitudine_ortodox%C4%83
    la pg.90.

  5. Multumesc, am parcurs materialul. In mintea dv este totul o varza.Ceea ce se doreste este o mai buna apropiere intre bisericile ortodoxe. O singura religie insemna sa ii punem la un loc pe protestanti, reformati, catolici, evrei, greco-catolici,ceea ce nu va fii niciodata, etc. Autorii scrisorii nu au pregatire in istoria religiilor si nici in teologie.La fel cu presedintele tarii participa la intruniri comune ale tarilor din Europa, si biserica participa la diferite sinoade ca invitata. Ca dv. sunt multi care dau intepretari eronate, e plina lumea de ei si scriu asemenea aberatii! Fiecare isi pastreaza credinta dar trebuie sa arate toleranta fata de altele. Suceava este judetul unde exista mai multe credinte reigioase si nu se poate sa ii convertim pe toti la ortodoxism ca asa gandesc unii.

  6. @ Un arhitect

    Nu am facut trimitere la acea scrisoare pentru ca ar fi docta de teologie, ci pentru a va arata ca lui Pimen i s-a cerut sa renunte la ecumenism, ceea ce acesta n-a facut. Din cate se vede nu cunoasteti adevarata fata a ecumenismului. Cel mai mare teolog roman Dumitru Staniloae a participat din plin la intruniri ecumenise, insa atunci cand a observat adevaratul scop urmarit prin miscarea ecumenica, a denuntat ecumenismul drept ratacirea ratacirilor in credinta: „“Eu nu prea sunt pentru ecumenism; a avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit pan-erezia timpului nostru. Eu îl socotesc produsul masoneriei; iar relativizează credinţa adevărată”.Si inca in aceea vreme ecumenismul nu luase intorsatura urata pe care o putem vedea azi. Va dati seama ce ar fi spus daca intrevedea nivelul decadent la care s-a ajuns azi?!
    In privinta ecumenismului nu-i mai consultati pe ecumenisti, s-a dovedit din plin ca folosesc un dublu limbaj.

    Daca doriti sa va edificati in privinta ecumenismului:

    http://tineretulortodox.md/wp-content/uploads/2011/03/Sf.-Iustin-Popovici-Biserica-Ortodoxa-si-Ecumenismul.pdf

    https://vdocuments.mx/ecumenismul-fara-masca.html

    https://www.mirem.ro/pdf/traian-ecumenism.pdf

    In cartea de la „mirem”, „Ortodoxia si eterodoxismul ecumenist”, se arata si ultimele aberatii spre care a evoluat ecumenismul. Afirmatiile ecumenistilor asa zisi ortodocsi sunt adevarate monumente de apostazie.

  7. @ Un arhitect

    Inca ceva, nu va mai luati de autorii scrisorii catre Pimen, atat cat au putut si-au exprimat pozitia fata de ecumenism, cerand lui Pimen sa nu tradeze credinta. Oricum teologia autorilor scrisorii este peste „teologia” unor asa zisi doctori in teologie. A se vedea „teologia” defuctului Corneanu, fost mitropolit la Timisoara, care frecventa GDS-ul lui Plesu, Liceanu si Patapievici, o teologie demna de un analfabet functional.

  8. Pentru postacii despre ecumenism, cititi povetele arh. Pimen, publicate in Evenimentul zilei de azi si apoi mai ganditi-va cand aduceti acuzatii nefondate de ecumenism. Modul de acuzare arata lipsa de toleranta, lipsa libertatii de expresie si de gandire. Cu asemenea oameni care critica personalitati care au lasat ceva tarii si pentru viitor nu ajungem prea departe ca natiune si progres.

  9. @Sofia
    Chiar si un dialog civilizat il percepi drept „incaierare”?!

    @Un cetatean
    In data de 29 octombrie 2016, a avut loc ședinţa de lucru a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române in care ecumenismul a fost oficializata normativ in credinta. Toti cei care au aprobat aceasta hotarare sinodala, intre care si Pimen, au devenit in mod oficial ecumenisti. In zadar s-au afisat pana la acea data unii din acestia ca fiind antiecumenisti. Cei care au acceptat acea hotarare, printre care si Pimen, puteau ulterior sa se dezica de hotararea sinodala respectiva, dar n-au facut-o.
    Aici nu este vorba despre „lipsa de toleranta, lipsa libertatii de expresie si de gandire”, ci a arata „Ceea ce este da, da, şi ceea ce este nu, nu” (Mt. 5, 37). Nimeni nu le interzice unora sa fie ecumenisti, daca asta vor, insa nu pot fi si ecumenisti si ortodocsi; ecumenismul relativizeaza credinta, este incompatibil cu Traditia Bisericii, pentru cei care au macar o minima cunostinta despre ce inseamna aceasta Traditie. Repet, din comentariul de mai sus, chiar si cel mai mare teolog roman Dumitru Staniloae a denuntat ecumenismul drept ratacirea ratacirilor in credinta: „Eu nu prea sunt pentru ecumenism; a avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit pan-erezia timpului nostru. Eu îl socotesc produsul masoneriei; iar relativizează credinţa adevărată”.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.