Începe anul testului de supraviețuire pentru Europa liberală

La finalul perioadei de vacanță, UE intră într-un an electoral care ar putea să o transforme profund. Alegerile prezidențiale din Franța, programate pentru primăvara viitoare, sunt principalul risc pentru Bruxelles: o victorie a lui Marine Le Pen, lidera extremei drepte, ar putea provoca o criză majoră în construcția europeană. Franța nu este însă singura țară care poate destabiliza Europa. În 2027 sunt așteptate alegeri și în alte trei țări cu voturi grele la Bruxelles: Italia, Spania și Polonia. Calendarul electoral este și mai amplu: Suedia votează pe 13 septembrie, Letonia în octombrie, Estonia în martie, Finlanda în aprilie, Grecia până în iulie, iar Slovacia până în septembrie 2027.

Germania, următorul test pentru sistemul politic

La acestea se adaugă alegerile regionale din Germania, unde rezultatele din landuri pot influența poziția guvernului federal la Bruxelles. După înfrângerea istorica a partidelor tradiționale în Saxonia-Anhalt, pe 6 septembrie, această toamnă și anul viitor vor aduce alegeri in landurile cu PIB important si nivel mare al veniturilor. Va fi adevăratul test pentru actualul sistem politic german. Urmează alegeri în Mecklenburg-Pomerania Occidentală, Berlin, și, în 2027, în Saarland, Renania de Nord-Westfalia, Bremen si Saxonia Inferioară.

Primul semnal de alarmă: Islanda

Primul test de după vacanță a fost ratat de Bruxelles. În Islanda, alegătorii au respins reluarea negocierilor de aderare la UE, cu 52,8% „nu” și 47,2% „da”. Rezultatul lovește în imaginea UE ca spațiu de stabilitate, predictibilitate economică. Guvernul islandez convocase referendumul inclusiv pe fondul amenințărilor lui Donald Trump privind anexarea Groenlandei, însă teama de pierderea controlului asupra activității tradiționale a pescuitului a fost mai puternică pentru insulari.

Franța, principalul risc pentru UE

La Bruxelles, cele mai mari temeri sunt legate de alegerile din Franța. Sondajele indică un scenariu în care candidații partidelor proeuropene nu reușesc să se impună în primul tur, iar turul al doilea ar putea opune două extreme: Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon. Le Pen conduce în sondaje în confruntările cu ceilalți potențiali candidați. Programul ei ar fi destabilizator pentru UE: reducerea la jumătate a contribuției Franței la bugetul comunitar, ieșirea din Schengen, încetarea sprijinului pentru Ucraina și contestarea ordinii juridice europene. Iar Melenchon vorbește de anularea datoriei publice a Franței.

Ursula von der Leyen speră că, dacă Le Pen ajunge la Elysée, aceasta va adopta o strategie similară cu cea a Giorgiei Meloni și va deveni mai pragmatică față de UE. Cancelarul german Friedrich Merz (despre a cărui debarcare din fruntea guvernului se vorbește deja în propriul partid) preferă, de asemenea, să aștepte pentru a vedea nu doar rezultatul alegerilor, ci și politica pe care Le Pen ar urma să o adopte. Retorica liderului politic francez rămâne însă clară. În 2025, ea descria UE drept un „imperiu comercial și ultraliberal”, care acționează împotriva națiunilor europene.

Italia, Spania pot vira spre dreapta

În Italia, Bruxellesul urmărește cu îngrijorare direcția în care se va îndrepta Giorgia Meloni. Premierul este presat din dreapta de generalul ultranaționalist Roberto Vannacci, al cărui nou partid se apropie de 10% în sondaje. Meloni a fost apreciată la Bruxelles pentru modul în care a promovat retoric linia antiimigrație, în vreme ce a aplicat fosta politica economică și europeană a predecesorului ei Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene.

Alegerile franceze ar putea influența poziționarea lui Meloni. Sprijinul pentru Ucraina a fost puternic la nivel declarativ, dar mai modest în ceea ce privește banii, armele și sancțiunile împotriva Rusiei. În plus, încheierea programului PNRR va elimina una dintre constrângerile politice importante ale guvernului italian.

În Spania, premierul Pedro Sánchez își vede erodată poziția de scandalurile de corupție în care sunt implicați membri importanți ai conducerii Partidului Socialist, dar și soția sa. Socialiștii nu recuperează în sondaje, iar partenerii lor din stânga radicală au slăbit (SUMAR). Alegerile ar putea deschide calea unei alianțe între Partidul Popular și Vox (extremă dreapta), aducând la guvernare o altă formațiune a extremei drepte antieuropene.

Liberalii din Polonia pot fi salvați de sciziunea PiS

În Polonia, perspectiva revenirii la putere a PiS, alături de alte două formațiuni de extremă dreapta, se conturează pentru scrutinul din 2027. Donald Tusk justifică tot mai greu sprijinului pentru Ucraina, în timp ce populiștii exploatează disputele istorice pentru a alimenta sentimentul antiucrainean. Totul pe fondul unui numar mare de refugiați ucraineni. Esențiala pentru salvarea liberalilor de la putere poate fi însă scindarea PiS de către fostul premier Mateusz Morawiecki, adeptul unei politici mai pro-europene.

Cearta pentru imigranți în Europa

Criza din Ceuta provocată de invazia a 80.000 de imigranți, ”scăpați” de forțele de ordine marocane (după o vizită a premierului Spaniei în Algeria rivală), a arătat fragilitatea solidarității dintre liderii europeni. 22 de șefi de stat și de guvern au semnat o scrisoare critică la adresa lui Sánchez, inițiată de Meloni și premierul danez Mette Frederiksen – o social-democrată care s-a menținut la putere în acest an pentru că a mizat pe o politică dură a migrației. Episodul sugerează că liderii naționali sunt tot mai dispuși să exploateze problemele altor state pentru câștiguri electorale interne.

Bătălia pentru bugetul UE

O altă problemă majoră este noul cadru financiar multianual al UE pentru 2028-2034. Adoptarea bugetului necesită unanimitate, însă statele „zgârcite” cer reduceri de sute de miliarde de euro față de propunerea Comisiei, de 1.800 de miliarde. Contribuțiile naționale la bugetul UE vor deveni o temă importantă în campaniile electorale. Dacă nu se ajunge la un acord până în decembrie, unanimitatea ar putea deveni extrem de dificilă într-un an în care patru mari state europene vor fi în plină campanie electorală. Presiunile puse de Kiev pentru aderarea Ucrainei la UE (care ar reduce din fondurilor actualilor beneficiari neți ai bugetului UE) nu vor face decât să accentueze și mai mult lupta pentru banii europeni, dar și discursurile cel putin sceptice privind Ucraina.

Bruxellesul vrea mai multă putere

În exterior, UE se confruntă cu presiunea administrației Trump și cu perspectiva unor noi tarife americane, cu competiția economică a Chinei și cu amenințarea Rusiei. Servicii occidentale de informații consideră că Vladimir Putin ar putea testa NATO printr-un atac limitat asupra unui stat membru. În paralel, actele de sabotaj se intensifică.

Aceste amenințări sunt însă tot atâtea argumente prin care Bruxellesul încearcă să centralizeze putere și să promoveze un model federal european. Comisarul pentru Apărare, lituanianul Andrius Kubilius, ca și șefa diplomației UE, estoniana Kaja Kallas, au propus crearea unui Consiliu European de Securitate, pentru eficientizarea deciziei de politică externă și apărare. Ar fi format însă din 10-12 membri, sub jumătate din numărul statelor membre. Crearea unui asemenea organism ar echivala cu renunțarea la dreptul de veto al statelor membre în materie de politică externă și securitate. Kallas a propus, recent, crearea unui ”Grup la nivel înalt pentru apărare”. Format din personalități politice și militare din mai multe state europene, precum și din Regatul Unit și Ucraina, grupul ar urma să formuleze recomandări în acest domeniu. Kallas a anulat însă, în ultimul moment, lansarea inițiativei sale, din cauza reticențelor unor state membre.

Apoi, se așteaptă ca președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, să se retragă înainte de expirarea mandatului, pentru a nu permnite unei eventuale guvernări Le Pen să aibă un cuvânt de spus în alegerea noului șef al Băncii euro de la Frankfurt. La fel, în presa europeană au apărut speculații desptre o posibilă accelerare a negoicierilor pentru noul cadru financiar multiannual, astfel încât o guvernare de extremă-dreapta în Franța să nu tulbure adoptarea noului buget pentru șapte ani.

Macron își pregătește oamenii pentru era post-2027?

Partidele tradiționale se protejează si pe plan intern în fața ascensiunii extremei dreapta. În Franța, președintele Emmanuel Macron și-a numit apropiați în fruntea Consiliului Constituțional (Richard Ferrand), Curții de Conturi (Amelie de Montchalin), Consiliului de Stat. Sunt mandate de durata, care ar reprezenta o asigurare in fata unei ”revoluții” legislative a unui președinte extremist. Consiliul Constituțional condus de Ferrand ar putea deveni una dintre principalele bariere instituționale in fata unui referendum privind migrația despre care vorbește Marine Le Pen.

Kaja Kallas anulează grupul european de apărare. Șefa diplomației europene a cedat la presiunile statelor membre