Inegalitatea veniturilor scade în România, sub media UE. De ce nu înseamnă automat un trai mai bun

Cu această evoluție, România se află cu 1,9 puncte sub media europeană. Indicatorul nu arată însă cât de mari sunt veniturile și nici nu dovedește, prin el însuși, că sărăcia s-a redus.

În plus, datele pentru 2025 au la bază veniturile din 2024, deci nu descriu situația economică actuală.

Diferențele dintre statele membre rămân mari, de la 37,7 puncte, cea mai ridicată valoare, înregistrată de Bulgaria, la 23,0 puncte, în cazul Slovaciei, aflată la capătul opus al clasamentului.

O scădere mai rapidă decât în restul Uniunii

Într-un singur an, coeficientul Gini al României s-a redus cu 0,7 puncte, ceea ce înseamnă că veniturile disponibile ale populației au ajuns să fie distribuite ceva mai puțin inegal. Pentru ansamblul UE, coborârea a fost de doar 0,2 puncte, potrivit sursei citate.

Astfel, distanța dintre România și media comunitară a crescut, până la 1,9 puncte. Poziția sub media europeană nu le conferă însă românilor venituri mai mari decât celor care trăiesc în state cu un coeficient Gini mai ridicat.

Distribuția veniturilor, nu valoarea lor în bani

Ce surprinde indicatorul este felul în care veniturile se împart între locuitorii unei țări, nu cuantumul lor exprimat în euro. De aceea, un stat cu venituri distribuite relativ egal poate avea, în ansamblu, un trai mai modest decât unul în care inegalitățile sunt mai accentuate, arată sursa citată.

Din valoarea coeficientului nu reiese nici dacă toate gospodăriile au câștigat mai mult, nici dacă cei cu veniturile cele mai mici au ajuns să o ducă mai bine.

Clasamentul european, de la Bulgaria la Slovacia

Statele membre se despart vizibil în privința inegalității. Primul loc îl ocupă Bulgaria, cu 37,7 puncte, iar după ea vin Letonia, cu 35,6 puncte, și Lituania, cu 35,5 puncte.

Cele mai mici valori le au Slovacia (23,0 puncte), Belgia (23,4 puncte), Cehia (24,0 puncte), Slovenia (24,6 puncte) și Polonia (24,9 puncte).

Între Bulgaria și Slovacia, decalajul este de 14,7 puncte. Cifra arată cât de departe sunt unul de celălalt indicii de inegalitate ai celor două state, nu o diferență de venit calculată în bani.

Valori provizorii și rupturi de serie

La interpretarea cifrelor contează și specificul seriilor statistice. Valoarea pentru Lituania este considerată provizorie de Eurostat, care semnalează și o ruptură de serie în 2025 în cazul Slovaciei.

Comparația între țări pentru acest an trebuie, așadar, tratată separat de analiza evoluțiilor din anii anteriori, pe care schimbările de metodologie le pot influența.

Rolul impozitelor și al transferurilor sociale

Calculul coeficientului Gini pornește de la venitul disponibil al gospodăriilor, rămas după plata impozitelor și după primirea transferurilor sociale. Pentru că familiile au nevoi diferite, veniturile se ajustează după câți membri are gospodăria și după vârsta acestora.

Eurostat descrie indicatorul ca pe o comparație între modul în care se împarte venitul într-o țară și o situație ipotetică, în care distribuția ar fi perfect egală.

Scala merge de la zero, valoare la care toți locuitorii ar avea același venit, până la 100, când întregul venit ar reveni unei singure persoane. O valoare mai ridicată semnalează diferențe mai mari între veniturile disponibile ale populației.

Prin redistribuirea unei părți a resurselor către gospodăriile cu venituri mai mici, sistemul fiscal și transferurile sociale pot atenua aceste diferențe.

Efectul acestor mecanisme în UE apare în raportul Comisiei Europene privind ocuparea și evoluțiile sociale în Europa în 2026. Pentru anul statistic 2025, coeficientul Gini calculat înaintea transferurilor sociale, fără pensii, era de 34,1 puncte, iar după includerea acestora cobora la 29,2 puncte.

Cele 4,9 puncte care separă cele două valori arată efectul de redistribuire al transferurilor sociale, în cadrul acestui calcul. Nu este vorba de o scădere a inegalității de la un an la altul, ci de compararea a două situații calculate pentru același an.

Potrivit aceluiași raport, după 2021, transferurile par să fi avut un efect mai slab asupra inegalității, iar printre factorii care ar putea explica evoluția se numără revenirea ocupării după pandemie.

Un decalaj de un an între date și venituri

Pentru a înțelege corect statisticile, trebuie ținut cont că anul de referință al seriei nu coincide cu perioada în care au fost câștigate veniturile.

Sursa datelor Eurostat este ancheta europeană privind veniturile și condițiile de viață, EU-SILC. Seria pentru 2025 folosește veniturile din 2024, iar cea pentru 2024, veniturile din 2023.

Scăderea coeficientului Gini în România arată, prin urmare, cum s-a modificat distribuția veniturilor între aceste două perioade de referință, nu cum au evoluat, în ansamblu, veniturile gospodăriilor până în octombrie 2026.

Precizarea contează cu atât mai mult cu cât inflația, schimbările fiscale, dinamica salariilor și transferurile sociale pot afecta în mod diferit puterea de cumpărare a diverselor categorii de populație.

Ce nu poate arăta, singur, coeficientul Gini

O valoare mai mică a indicatorului spune ceva despre distribuția veniturilor, dar nu ajunge pentru a judeca nivelul de trai.

Coborârea coeficientului nu este o dovadă că fiecare gospodărie a câștigat mai mult, că puterea de cumpărare a crescut sau că s-au împuținat persoanele expuse riscului de sărăcie. Nici valoarea locuințelor, a economiilor sau a altor bunuri ale populației nu intră în calcul.

O imagine completă a situației sociale cere și date despre veniturile efective, riscul de sărăcie, deprivarea materială și măsura în care gospodăriile își pot acoperi cheltuielile curente.

Pentru România, trecerea de la 28,0 la 27,3 puncte arată că, în perioada analizată, veniturile disponibile au fost distribuite mai puțin inegal.

Dacă acest lucru a însemnat și un trai mai bun se poate stabili doar punând rezultatul alături de indicatorii privind sărăcia, veniturile reale și puterea de cumpărare.