Inflexibilul Klaus Iohannis

Ce poate fi mai eficient pentru schimbarea actualelor rânduieli? Un spirit inflexibil, deschis, democrat, care să nu fi aparţinut prin carieră sau mentalitate comunismului. Acest spirit este în societatea românească permanent marginalizat de zgomotul şi aroganţa structurală. Într-un asemenea spectru al mortificării neîntrerupte s-a instalat infernul pe care căderea totalitarismului nu a reuşit să-l clatine nici măcar un milimetru. Am avut permanent oameni politici de paie, apăruţi din jocurile, în esenţa lor criminale, care au dominat şi domină societatea. O debarcare majoră se impune. Statul român actual a ajuns în situaţia celui comunist, anexat tuturor grupurilor mafiote, monopoliste, unei puteri pentru ea însăşi. De la timbrul muzical la cel cinematografic, până la sponsorizările guvernamentale, sub pretextul sprijinului, ne aflăm în faţa unei monstruozităţi cu un cortegiu de specialitate în spate. Nimic nu mai poate exista liber în România. Ţara în care s-a murit pentru libertate s-a transformat într-un lagăr al unui nou centralism şi control al opţiunilor, al deformării, implicând o justiţie fundamentalistă nu foarte diferită de viziunea ţărilor arabe totalitare. Libertatea de expresie, mişcarea valorilor prin propriile lor resurse şi reacţii se văd torpilate. Ne îndepărtăm de restul lumii, de Europa, în timp ce unii beneficiază de un regim tipic recompenselor din anii ‘50, iar alţii se văd expuşi unor consecinţe atroce. Situaţia României este pe mâna unor profitori care trebuie daţi la o parte, mărginirea lor morală fiind un pericol public demn de oprobriu general.

Klaus Iohannis, cel pe care mizam deja în urmă cu peste un an, şi-a arătat dispreţul faţă de aranjamentele care au creat clasa politică din ultimii 25 de ani, refuzând orice târguieli numite alianţe. O asemenea poziţie aştepta societatea de la un viitor preşedinte! Deruta creată pare să fie maximă. Un politician cu un asemenea profil nu s-a mai văzut, iar prezenţa lui în fruntea ţării va avea rezultate de pe acum sigure, excepţionale. În sfârşit, a apărut în competiţie cineva care spune că unu plus unu fac doi, iar albul este alb. Aş spune că, prin posibila victorie a lui Klaus Iohannis, drumul la Viena se va „scurta”, suplinind pe moment absenţa autostrăzilor a căror realizare va căpăta un grafic. Inclusiv de o asemenea metafizică România are nevoie.

Mesajele electorale ale Klaus Iohannis, rostite direct, autentic, îi reprezintă personalitatea de om al cetăţii, al burgului, de administrator eficient. Nu este un om făcut din lozinci, nu este o creaţie a altora. Până la această vârstă nu a trăit inutil. Depăşeşte cu mult speranţele momentului, fiind unul dintre cei mai buni candidaţi pe care i-a avut până acum România. Cu un asemenea om se pot aduce cultura şi civilizaţia europeană în România, singura modalitate de dezgheţ.

O impunere a valorilor ardelene în climatul actual al ţării ne-ar reda demnitatea individuală şi colectivă, fără de care nu se mai poate face nimic. Are nevoie de aceste valori şi rigori orice proiect public. Are nevoie spaţiul intim. Are nevoie relaţionarea cu climatul internaţional. Are nevoie definirea corectă a patriotismului care s-a transformat de-a lungul anilor delir. Soarele trebuie să apară instant peste toată România, nu doar de la Bucureşti, majoritatea ţării fiind într-o tragică noapte, inclusiv Capitala.

Klaus Iohannis are ce spune în politica românească, dovedind o seriozitate şi mobilitate de neregăsit la competitori. Nu este un populist, am convingerea că va spulbera clişeele care menţin propaganda drept reţetă. De acest tip de pragmatism are nevoie România, singurul care poate ridica societatea din colapsul delapidatorilor şi imposturii. După o neîntreruptă ţiganiadă politică, dublată de un protecţionism securistic degradant, numai un neamţ mai poate îndrepta şi relaxa societatea românească.

Chiar aşa!