Insula Zu (4)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016

Aşa că Robin este mulţumit. Şi Radu. Dar Radu a fost mulţumit doar până ce i-a trecut prin cap că dacă a dispărut Vincent – şi, după toate probabilităţile, a dispărut definitiv[1] -, n-ar fi fost deloc imposibil să fie suspectată şi Andreea, fiica lui Radu: să fie suspectată că s-a molipsit de la prietenul ei Vincent şi, drept urmare, să fie nevoie să dispară şi ea. Doamne fereşte!

Radu n-a dormit mai multe nopţi: ca s-o salveze pe Andreea cu ajutorul strategiei sale atât de verificate, ar fi trebuit s-o ducă şi pe ea pe Insulă. Însă flerul de părinte îi spunea că fata nu va accepta să se despartă de anturajul în care a crescut şi în care se simţea atât de bine. Şi, drept consecinţă, n-ar accepta nici măcar că Insula Zu există. Ce era de făcut?

Ce este de făcut?

A fost momentul când Radu nu şi-a putut imagina cum de tot ce i se întâmplă şi i se va mai întâmpla este şi va fi în folosul său.

Într-una din nopţile nedormite, Radu fiind tot mai disperat că ar putea s-o piardă definitiv pe Andreea, nemaisuportând gândurile negre, a încercat, pentru a se linişti, să devină Robin şi să fugă pe Insulă. Însă în noaptea aceea n-a reuşit, ca de obicei, să devină Robin. Asta deşi ştia că pe Insula Zu nu există Glugi Vişinii, Insula Zu, ostrovul cu verdeaţa cea mai verde, oglindindu-se în apa cea mai albastră ce oferă un peisaj cum doar pe peliculele cele mai performante poate fi văzut, un peisaj unde nu sunt semnalaţi sălbatici şi canibali, unde nici un Vineri nu trebuie să se refugieze la omul alb. Ştia aceste lucruri, însă în noaptea aceea Radu n-a izbutit să devină Robin. Şi nici măcar Roby Boy. Elvira dormea liniştită alături de el, Elvirei nu i-a împărtăşit temerea că şi Andreea n-ar fi exclus să se fi contaminat de la Vincent şi să fie ridicată în orice clipă de Glugile Vişinii. Elvira dormea liniştită alături de el, dar Radu stătea cu urechile ciulite, tresărind la fiecare zgomot ce venea de pe stradă. Spre dimineaţă, îşi dădu seama că nu poate pleca pe Insulă, fiindcă asta ar însemna că şi-ar abandona fiica la voia întâmplării.

Ce era de făcut?

Ce este de făcut?

Mai târziu, a înţeles că nu era nimic de făcut, că nu este nimic de făcut şi doar faptul că Perioada Marilor Arestări a luat sfârşit – la fel de brusc pe cum a apărut – a salvat-o pe Andreea. A fost şi momentul când s-a putut întoarce Radu pe Insula Zu. Acolo unde îl aşteaptă o muncă grea, dar o muncă pe deplin satisfăcătoare: construcţia palatului viselor.

Şi a mai înţeles ceva Radu atunci: că nu trebuie să se întrebe prin ce tot ce i se întâmplă şi i se va mai întâmpla este şi va fi în folosul său. E destul să creadă, să fie convins de acest lucru şi la un moment-dat vorbele mătuşii Fany se vor adeveri. Dacă nu altfel, măcar prin simplul fapt că a supravieţuit evenimentului malefic. Că a supravieţuit cu bine.

Însă Perioada Marilor Arestări, cu numeroasele dispariţii după un algoritm străin puterii de înţelegere atât a victimelor, cât şi a martorilor, inclusiv al lui Radu V. Pop, l-a făcut pe Robin să caute şi în privinţa aceasta o soluţie. „Păi, dacă atâţia bărbaţi, femei, tineri şi bătrâni au dispărut într-un tărâm rămas necunoscut, nu înseamnă că locul acela este neapărat asemenea iadului! De ce n-ar fi asemenea raiului? La fel ca şi moartea: noi nu ştim dacă mai este ceva sau nu mai este nimic după ce expirăm ultima oară, după ce expiem, deşi… deşi cei ce au trecut prin aşa-zisa moarte aparentă pretind mai degrabă că au simţit o mare uşurare când au pătruns în lumina ce ar fi trebuit să-i despartă de lumea noastră. Noi nu ştim cu precizie nimic despre ce se întâmplă după ce expiem, aşa că, după calculul probabilităţilor, ne aşteaptă cinzeci la sută ceva bun şi cinzeci la sută ceva rău. De ce să ne fie frică doar de cele cinzeci la sută rele? De ce să nu aşteptăm cu bucurie cele cinzeci la sută bune?”

Cum Perioada Marilor Arestări a trecut, Radu Robin şi-a regăsit starea care-i oferea marile satisfacţii pe măsură ce Palatul se ridică exact aşa cum şi-l doreşte. Cum şi-l doreşte Robin Roby Boy şi în mare secret şi Radu V. Pop. Uneori, glumind cu sine însuşi, Radu îşi spunea că Insula Zu reprezintă chiar cele cinzeci procente ale „morţii bune”. Când glumea aşa cu sine însuşi, era repede cuprins de un sentiment de vinovăţie, de parcă ar fi săvârşit o blasfemie. În schimb, Robin n-are asemenea probleme: odată ajuns pe Insulă, construcţia Palatului îi ocupă tot timpul, toate gândurile. Iar când nu se află fizic acolo, gândurile lui Radu se învârteau mereu mai mult tot în jurul Insulei. Şi tot mai concret. Asta pentru că, la început, totul n-a fost decât un sentiment, ceva fără contururi bine stabilite. Abia când lucrurile au apucat să se coaguleze în mintea lui Radu, a prins şi Insula Zu o imagine tot mai concretă. Tot mai concretă! Nu, aceste gânduri din partea lui Radu nu reprezentau o încălcare a regulii celor două cercuri care nu au voie să se intersecteze niciodată! Nu! Când era director adjunct, Radu prezenta toate atributele stimabilului director adjunct; când era acasă, Radu îşi îndeplinea cu maximă onorabilitate obligaţiile de soţ şi de tată; la fel şi când se afla în mijlocul torentului de oameni ori chiar şi atunci când sta neoficial de vorbă doar cu un singur cineva. Însă când se afla doar el pe terasă şi-şi bea cafeaua şi fuma, Radu V. Pop devenea Robin. Apropiaţii îi respectau aceste momente de reverie, fiind convinşi că valorosul director adjunct le merită din plin, soţul şi tatăl care aducea atâta onorabilitate în casă. Şi nu sesizau nici măcar apropiaţii că, treptat, Radu nu se mai afla acolo unde îl vedeau ei, că Robin i-a luat pe nesimţite locul. Viaţa însăşi îşi croieşte făgaşele, aşa că nimeni nu-l deranja în acele momente pe Radu şi, cu atât mai puţin, pe Robin Roby Boy: nici n-ar fi putut s-o facă, întrucât Radu nici nu mai era acolo. Unicul indiciu pe care l-ar fi avut apropiaţii ar fi fost faptul că în momentele acelea bărbatul de pe terasă nu fuma ţigări, ci pipă. „Alternarea aceasta, când ţigară, când pipă este împotriva naturii, a glumit medicul, amintindu-i butada după care Freud (mare fumător de pipă), ar fi pretins că nu poţi fuma şi una şi alta, văzându-se cum îşi formează buzele când suge la sânul mamei care prunc va putea fi fumător de pipă şi care de ţigară. Şi una şi alta nu se poate! Dar cel mai corect este nici una!” (Deşi sănătos şi practicant al sportului, medicul de casă tot i-a recomandat lui Radu să se lase de fumat. Aşa sunt medicii… Însă Elvira îl înţelegea: fumatul este poate singurul viciu al lui Radu şi ar fi chiar monstruos, spunea Elvira, să aibă un soţ lipsit de orice viciu!)

[1] Ipoteză confirmată: adolescentul Vincent n-a mai apărut niciodată, nici măcar după ce Perioada Marilor Arestări a luat sfârşit. (Nota ediţiei.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.