Insula Zu (67)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016

 

Robin şi-a adus un şezlong pe terasa de deasupra Palatului. Unde, dacă totul nu este decât ACUM, atunci n-are de ce se plânge:  peisajul este minunat, nu este nici prea cald, nici prea rece, nu-l doare nimic. Dacă totul nu este decât ACUM, atunci chiar că n-are de ce se plânge. N-are de ce se plânge până ce vede doar peisajul cel minunat, până când nu este nici prea cald, nici prea rece, până când nu-l doare nimic – până când este ACUM. Dar Robin ştie – şi Radu ştie -: devii bătrân când speranţele tale se reduc la speranţa de a nu ţi se întâmpla nimic rău.

Robin priveşte în zare:  Şi Roby Boy se opreşte din legănatul pe „drăcovenie” şi se uită şi el uimit la o mulţime de ambarcaţiuni ce se tot apropie de Insula Zu. Robin stă pe terasa de pe chelie, bea socată şi priveşte la puhoiul de oameni venind pe ape. Nici nu-i cheamă, nici nu se opune – şi cum s-ar putea opune – la atentatul asupra intimităţii sale. În fond, aceia nu sunt decât nişte nefericiţi, Roby Boy le face cu mâna. Robin îşi spune că, iată, numeroasele camere de oaspeţi n-au fost concepute degeaba. Şi, între timp, are un alt deja vu: „Ţi se face cumplită milă, privind la acei deznădăjduiţi, lipsiţi de hrană, de medicamente, de condiţii elementare de igienă, oameni care şi-a abandonat toată agoniseala şi toate micile tabieturi ce-l fac pe om să dorească să mai trăiască, ţi se face o milă cumplită, dar soluţia nu este cum să-i primeşti, ci cum să faci ca ei să nu trebuiască să treacă prin ceea ce trec. Acomodarea şi de o parte şi de cealaltă e dificilă şi nu se poate să nu iasă cu scântei. Iar scânteile, mai devreme sau mai târziu, vor declanşa focul. Şi, ca să-şi liniştească şi conştiinţa, Radu îşi spune că trebuie să fie ceva adevărat şi că oamenii aceia n-au venit aşa, brusc, de capul lor, că e ciudat de unde au cu toţii bani să plătească toate călăuzele, că totul este sub regia cine ştie căror forţe, ar fi trebuit să-l întrebe pe Pavel, Pavel ştie întotdeauna tot ce se întâmplă şi ce se va întâmpla, dar Pavel tocmai acum nu-i de faţă şi îşi mai linişteşte conştiinţa Robin spunându-şi că mai mult ca sigur că oamenii aceia disperaţi nici n-ar vedea Insula, nici n-ar putea s-o conceapă. Cine ştie ce ar vedea ei – presupunând că ar vedea ceva – acolo unde Robin trăieşte pe Insula lui.” Şi într-adevăr, într-o linişte perfectă, tot puhoiul se apropie, trece prin ostrov de parcă Insula Zu nici n-ar exista şi dispare în spatele munţilor oglindiţi în marea cea albastră.

Iar în spatele acelui puhoi, vine un alt puhoi şi trece prin Insula Zu, de parcă aceasta nici n-ar exista. Şi Robin vede cum se apropie şi un alt puhoi.

Roby Boy le face destule semne şi ei nu-l văd şi trec prin Insula Zu de parcă aceasta nici n-ar exista. Cât e inocenţă şi cât este regia unui plan de dimensiuni globale? Prin mulţimea de oameni, mulţi sugari, mulţi copii mici. Ei din ce plan fac parte?

Acum nu-i mai vede, în spatele Palatului se ridică munţii, nu mai are cum să-i urmărească cum îşi continuă acel sinistru cortegiu tăcut calvarul, cum continuă toţi acei oameni deriva. O derivă în care ei nu mai hotărăsc nimic altceva decât că mai vor să trăiască. Probabil că valurile îi vor duce pe drumul lor, pe drumul valurilor, chiar şi când oamenii vor fi murit.

E senin şi linişte pe Insula Zu. O linişte întreruptă doar de muzica „drăcoveniei”. O muzică fără sfârşit şi inutilă ca şi „drăcovenia” însăşi. Deşi ideea „drăcoveniei” mai face o diferenţă între Radu Robin Roby Boy şi Rudy, reveriile celor doi, om şi câine, se contopesc pe linia orizontului despărţit doar de efemeridele de deasupra mării vii. Acolo unde începe şi se termină orice. Acolo, între acestea, ACUM. Acolo unde se contopeşte totul, cele cinzeci la sută procente ale morţii bune, sfârşitul nesfârşitului.

 

Şi de undeva, din străfunduri, vocea mătuşii Fany: „Tu să nu plângi niciodată! Pe tine Dumnezeu te iubeşte! Tu trebuie să ştii că tot, dar absolut tot ce ţi se întâmplă şi ţi se va mai întâmpla este şi va fi în folosul tău!”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.