Pentru orice persoană normal constituită, secretarul de stat surprins luând mită ar trebui suspendat din PDL, scrie Cristian Preda pe blogul său.
Nu se întâmplă așa pentru că nici statutul nu o îngăduie, nici organizația din care provine nu e dispusă să acționeze cu promptitudine.
Această nefericită combinație le îngăduie adversarilor să acuze PDL ca întreg de corupție.
Conform regulii interne, suspen darea va veni în cel mai bun caz mai târziu, la o eventuală trimitere în judecată. În acel moment, publicul va fi uitat până și numele coruptului. Cine pierde din asemenea situații? Organizația politică e cea care plătește factura.
Dacă PDL ar recurge la suspendarea automată, s-ar proteja în fața unor incidente mai mult decât penibiie. Nu o face pentru că organizația e aservită interesului unor inși vicleni, care au pervertit sensul prezumției de nevinovăție.
Interesul public pierde în numele principiului care ar trebui să-l protejeze.