În regiunea aflată sub ocupație militară ilegală rusă din staânga Nistrului, istoria românilor nu este cercetată, ci anchetată. Este scoasă din arhive, răsturnată pe masa propagandei și obligată să mărturisească exact ce are nevoie Moscova, și anume că românii sunt ocupanți, limba română este o invenție, Unirea din 1918 a fost o anexare, iar ocupația sovietică din 1940 o eliberare providențială
Acesta este produsul laboratoarelor ideologice ale FSB. Rețeta, infrastructura și beneficiarul sunt evidente. Dacă falsifici trecutul, fracturezi identitatea, apoi te oferi drept protector al comunității pe care tocmai ai dezbinat-o. Tiraspolul execută metoda cu disciplină de cazarmă, sub protecția politică, militară și informațională a Moscovei.
Liderul regimului de ocupație Vadim Krasnoselski atacă Istoria românilor, oficialii separatiști cere retragerea manualelor, televiziunile regimului numesc școlile românești platforme de propagandă, iar administrația separatistă inventează un popor transnistrean cu rădăcini împinse până în Antichitate. Până și cuvântul Transnistria este sancționat, ca și cum un regim ar putea aresta vocabularul. Nu este istorie. Este inginerie identitară cu obiectiv politic, și anume ruperea românilor din Est de propria lor memorie.
Manualul devine armă, copii devin ținte
Miza nu este o dispută academică. Miza este tânără generație. Regimul știe că o minciună repetată zece ani într-o clasă valorează mai mult decât o mie de postări pe Telegram. De aceea, Istoria Transnistriei este pregătită pentru școli și universități, iar filmele despre un pretins popor transnistrean făurit de secole sunt proiectate elevilor ca adevăr oficial.
Crimele din ultimul război mondial, reale și incontestabile, sunt folosite cinic pentru a murdări întreaga identitate românească. Dintr-o dictatură criminală se fabrică o acuzație împotriva unui popor, a unei limbi și a unei culturi. Condamnarea Holocaustului este deturnată și transformată în bâtă împotriva școlilor cu predare în limba română.
În schimb, pactul sovieto-nazist, ultimatumul din 1940, deportările, foametea și represiunea stalinistă sunt împinse în întuneric. Sovieticii nu ocupă, eliberează. România nu unește, anexează. Limba română nu există, românizează. Rusia nu controlează regiunea, o protejează.
Aceasta nu este doar manipulare prin minciună. Este falsificare prin amputare. Se păstrează acele fragmente de adevăr care pot fi transformate în muniție, iar restul memoriei este aruncat la gunoi. Exact așa lucrează propaganda imperială. Moscova nu inventează întotdeauna totul, ci otrăvește adevărul până când acesta devine de nerecunoscut.
Transnistria, cheie a strategiei ruse în Republica Moldova
Experimentul de la Nistru, pregătit pentru export
Regiunea transnistreană este poligonul. Republica Moldova și comunitățile românești din Ucraina sunt țintele reale. Formula este simplă. Mai exacy îi separi pe „moldoveni” de români, transformi limba într-o problemă geopolitică și convingi oamenii că apropierea de România înseamnă pierderea identității.
În nordul Bucovinei, în sudul Basarabiei și în Republica Moldova, aceeași tehnologie este activată ori de câte ori Kremlinul are nevoie de tensiune. Nu urmărește neapărat ca toți să creadă aceeași minciună. Îi este suficient ca oamenii să nu mai creadă nimic împreună, să se certe asupra numelui limbii și să uite cine le-a confiscat libertatea.
Răspunsul nu poate fi timid. Nu ajunge să spunem că există interpretări diferite. Nu există două adevăruri egale între arhivă și propagandă, între document și ordin politic. Moscova nu apără memoria. O confiscă, o mutilează și o predă copiilor sub supravegherea unui regim întreținut de Kremlin.
Când un imperiu nu mai poate ocupa imediat un teritoriu, încearcă mai întâi să-i ocupe trecutul. Iar după ce i-a luat trecutul, îi va cere și viitorul.
