Între delirul lui Hitler și sindromul Ceaușescu – Regentul de la Budapesta(I) 

Cu ocazia recentei comemorari a unui  centenar de la încheierea Tratatului de la Trianon, prin care, potrivit afirmațiilor sale, Ungaria istorică a pierdut aproape 3/4  din teritoriu (72%) și aproape 2/3 din populație (64%), șeful Guvernului de la Budapesta, Viktor Orban, a rostit, în orașul Satoraljaujhely, unde a dezvelit un monument comemorativ, cel mai revizionist și revanșard discurs din cariera sa politica, un discurs delirant, radical și amenințător la adresa vecinilor si a Occidentului.

Înainte de toate, Viktor Orban a acuzat Vestul ca „a violat granitele milenare ale Europei Centrale” si ca a inghesuit Ungaria intre granite care nu pot fi aparate, a privat-o de bogatiile naturale si a izolat-o de resurse, facand din aceasta tara „ o celula a condamnatilor la moarte”. „Vestul a redesenat Europa Centrala fara scrupule, ceea ce nu i-om vom ierta niciodata”, a acuzat in continuare primul-ministru al Ungariei, stat membru al Aliantei Nord-Atlantice si al Uniunii Europene. Orban a reproșat ca „Au fost multi care s-au oferit pentru a ingropa Ungaria cu placere, si-au unit fortele ca sa ne piarda, noi am ramas in picioare si am rezistat” si a remarcat cu satisfactie ca „ Astazi nu mai exista Cehoslovacia, nici Iugoslavia, nici Uniunea Sovietica, nu mai exista nici Imperiul Britanic, nici cel Francez”.

 Pe un ton vindicativ, scundul si artagosul premier de la poalele Dealului Gellert ameninta, si nu o face pentru prima oara recurgand la aceasta formulare, ca „noi inca vom fi prezenti la inmormantarea celor care au vrut sa ne bage pe noi in mormant”. Este evident ca este vizata Romania, singurul stat vecin care nu s-a dezintegrat in secolul scurs de la incheierea Tratatului de la Trianon, care a consacrat pe plan international unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. Orban a accentuat si noua linie ideologica a Budapestei, care vizeaza consolidarea unei natiuni maghiare care sa includa si ungurii din afara tarii, cu motivatia ca „ frontiere are doar statul, nu si natiunea”, lansand  la adresa statelor vecine avertismentul ca „ cei care nu au inteles inca acest lucru trebuie sa se grabeasca pentru ca timpul lor este pe terminate”. In acest sens, a aratat ca „ noi vrem sa facem mare Bazinul Carpatic (o noua gaselnita pentru visul Ungariei Mari-n.a.) impreuna cu popoarele care traiesc alaturi de noi” si ca „ construim cu bucurie viitorul comun impreuna cu Slovacia, Serbia, Croatia si Slovenia, tari mandre de caracterul lor national.” Trebuie remarcat ca Orban omite iar Romania, dar si Ucraina si Austria, care sunt si ele state vecine cu Ungaria. Daca pe Romania este suparat pentru Transilvania, iar pe Ucraina pentru Regiunea Transcarpatia, in care exista o minoritate maghiara de circa 200 000 de locuitori, probabil ca pe fosta partenera Austria este suparat pentru ca oameni de afaceri din aceasta tara au cumparat in anii ’90 suprafete mari de teren in vestul Ungariei, in care influenta germanica este evidenta si acum.

 Premierul de la Budapesta a anuntat si un orizont de timp pentru realizarea marelui sau obiectiv: „Urmatorul deceniu nu va fi deceniul descensiunii si nici al pierderilor, ci deceniul sporirii si construirii tarii. Lumea este in miscare. Schimbarile sunt tectonice. America nu mai sade singura pe tronul lumii, Eurasia se reconstruieste cu mare forta, incheieturile Uniunii Europene scartie sperand sa se salveze cu un salt mortal. Sub picioarele vecinului nostru estic (referire din nou la Romania, in conditiile in care Ucraina este situata in nord-est, iar Rusia nu are granita/vecinatate cu Ungaria-n.a.) se cutremura pamantul. Si Balcaniul este plin de intrebari care-si asteapta deocamdata raspunsul. Este pe cale sa se nasca o noua ordine.” Iar, cu multa emfaza,  a conchis: „Da, noi suntem cei care vom rasturna destinul Ungariei. Speram ca generatia noastra, cea de-a patra generatie a Trianonului, sa-si implineasca menirea si sa duca Ungaria pana la portile victoriei. Dar lupta decisiva trebuie dusa de urmatoarea generatie, a cincea de la Trianon. Aceasta trebuie sa faca ultimii pasi.”

 Viktor Orban mistifica grosolan istoria Ungariei, eroizand si victimizand natiunea maghiara in felul neguros in care o faceau Adolf Hitler, Heinrich Himmler si Joseph Goebbeles in intunecatii ani ’30. Sugestive in acest sens sunt urmatoarele afirmatii: „Atacurile imperiilor occidentale le-am respins pe rand. Ne-am recuperat dupa loviturile devastatoare ale paganilor orientali.”/„…intreaga lume a putut constata ca natiunea maghiara nu poate fi infranta nici cu gloante, nici cu sabie. Si chiar de este lovita, se ridica iar si iar.”/ „Nu am devenit nici provincie germana, nici vilaiet turcesc si nici republica sovietica.” Ori, in realitate, in evul mediu intunecat ungurii au navalit si au jefuit Vestul Europei, atacand inclusiv Sfantul Imperiu Romano-German, dar au fost opriti prin infrangerea lor zdrobitoare in anul 955 de catre imparatul Otto cel Mare. Pe de alta parte, dupa numai sapte decenii de la caderea Constantinopolului, cea mai mare parte a Ungariei a devenit pasalac turcesc (pasalacul sau vilaietul de Buda) in urma infrangerii umilitoare de la Mohacs din 1526, in care armata maghiara a fost macelarita de otomani, in frunte cu regele sau. Ungaria a fost prima si singura tara central-europeana care a avut statut de pasalac turcesc, care a durat un secol si jumatate. In Europa, Imperiul Otoman a mai avut pasalacuri doar pe teritoriile Albaniei, Bulgariei si Serbiei.

 Dupa Mohacs, partea de nord-vest a Ungariei a revenit Casei de Habsburg, iar la finele secolului XVII intreaga Ungarie a devenit provincie a Imperiului Habsburgic, avand acest statut timp de aproape doua secole, pana la instaurarea  regimului dualist austro-ungar in 1867, in care a fost vioara a doua. In martie 1919, in Ungaria a fost instaurata prima si singura republica sovietica dupa Rusia bolsevica. In perioada martie 1944-februarie 1945, Ungaria a fost ocupata, aproape anexata, de Germania nazista, in urma tentativei regentului Miklos Horthy de parasire a Axei, iar in perioada 1945-1989 s-a aflat sub ocupatie militara sovietica. Orban n-ar trebui sa mai faca atata caz nici de Sfanta Coroana a Regelui Stefan, pe care a ajuns sa o sacralizeze inclusiv in Constitutia  Ungariei adoptata sub obladuirea sa cu cativa ani in urma, pentru ca aceasta a fost purtata mai mult de regi si imparati din dinastii straine (de Anjou, de Luxemburg, Iagellon, de Habsburg). Iar cel mai mare rege al Ungariei, Matei Corvin, a fost roman dupa tatal sau Iancu de Hunedoara, marele aparator al crestinatatii, care a fost guvernatorul (regentul) Ungariei anterior domniei sale.

Liderii politici de la Bucuresti, fie la putere fie in opozitie, nu au avut nicio reactie la discursul delirant si amenintator al premierului de la Budapesta. Sincer, nici nu ma asteptam la vreo reactie de la un presedinte tot mai autist, de la un prim-ministru flasnetar sau de la contopistul cu trabuc de la Ministerul de Externe. Sper insa ca lipsa lor de reactie nu are nicio legatura cu originea lor etnica, respectiv cu faptul ca unul este neamt, altul este secui dupa tata, iar altul este evreu. Nu ma asteptam la vreo reactie nici de la analfabetul Ciolacu (despre care nu se stie cum si cand a absolvit liceul), de la apatridul Ponta (care s-a laudat, de-a lungul anilor, cu vreo doua origini etnice ale tatalui sau si si-a luat de rezerva cetatenie sarba, pentru a o intinde in caz de nevoie), de la afonul Tariceanu (care a facut mai multe cesiuni importante UDMR si Ungariei cand a fost premier) sau de la demagogul guraliv Basescu (care se batea pe burta cu Viktor Orban la tabara de vara organizata de acesta la Tusnad Bai/Balvanyos sau la reuniunile Consiliului European de la Bruxelles, cand era presedinte).

Discursul lui Viktor Orban și muțenia lui Iohannis

Dar, de data aceasta, premierul Ungariei trebuie luat in serios, iar discursul sau nu mai trebuie privit si interpretat intr-o cheie electoralista, pentru ca urmatoarele alegeri parlamentare sunt programate de-abia peste doi ani in tara vecina si partidul sau FIDESZ intruneste inca o majoritate covarsitoare, de peste 60%, in sondaje. Analiza recentului sau discurs trebuie insotita de o analiza a carierei sale politice de succes, care releva ca pana acum si-a atins cam toate obiectivele pe care si le-a propus in ultimele trei decenii.

Viktor Orban a fost si inca este considerat,  si o spun multe persoanalitati avizate din diverse puncte cardinale, politicianul sau produsul politic cel mai de succes din Europa postcomunista, fiind etichetat intr-o vreme „l’enfant terrible de l’Europe”. In niciun alt fost stat comunist din Europa Centrala si de Est nu a existat in ultimii 30 de ani un politician care sa inregistreze longevitatea si succesele sale remarcabile. Am auzit si l-am vazut prima data pe Viktor Orban la televiziunea oficiala maghiara in vara anului 1989, cand a participat in calitate de reprezentant al opozitiei, din partea Aliantei Tinerilor Democrati (FIDESZ), la masa rotunda organizata de liderii comunisti reformatori de la Budapesta in vederea democratizarii societatii ungare si organizarii primelor alegeri libere.

Era din generatia mea, avea 26 de ani, era proaspat absolvent al Facultatii de Drept a Universitatii din Budapesta si a atras atentia nu numai prin tineretea si prin tinuta sa nonconformista (in costum de blue-jeans, cu barba si plete), ci si prin incisivitatea sa. In aceeasi vara a fost ultimul din cei sase vorbitori care s-au adresat maghiarilor cu ocazia reinhumarii fostului prim-ministru comunist reformist din timpul revolutiei maghiare din 1956, Imre Nagy, festivitate care a marcat ruperea Ungariei de comunism. I-am urmarit apoi cu interes cariera politica, constatand ca a devenit deputat in Parlamentul Ungariei in 1990, presedintele FIDESZ la varsta de 30 de ani (in 1993) si prim-ministru al Ungariei la varsta de 35 de ani (in 1998), detinand aceasta functie pana in 2002. A devenit cel mai tanar sef de guvern din istoria Ungariei si, pe atunci, chiar din istoria Europei.

A redevenit premier in 2010, cand partidul sau a castigat alegerile parlamentare cu 57% din voturi, si a ramas in aceasta functie pana astazi, obtinand majoritati covarsitoare de 2/3 din sufragii la alegerile din 2014 si in 2018. Astfel ca Orban a condus Ungaria, care are statut de republica parlamentara, avand un presedinte simbolic, timp de 14 ani pana acum, adica aproape jumatate din perioada postcomunista. Un alt record in Europa de dupa 1989.

In ultimul deceniu, beneficiind de majoritati parlamentare covarsitoare, prin adoptarea unei noi Constitutii, denumita Legea Fundamentala, precum si a unor legi denumite constitutionale sau cardinale, Viktor Orban a concentrat toata puterea in Ungaria. Primul-ministru propune Parlamentului candidatul partidului de guvernamant pentru functia de presedinte al Ungariei si guvernatorul Bancii Centrale. Primul-ministru numeste procurorul suprem al Ungariei si presedintele Curtii Supreme (Kuria). Tot primul ministru numeste presedintele Consiliului Media, institutia similara CNA din Romania, si presedintele Autoritatii Supreme Financiare si Fiscale. Prin intermediul  majoritatii parlamentare, primul ministru desemneaza si judecatorii Curtii Constitutionale, care au un mandat de 12 ani in tara vecina. Asa cum afirma reputatul jurnalist si istoric maghiar Paul Lendvai in cartea sa „ Ungaria lui Orban”, cu un mandat clar de leadership social, Orban si adeptii sai au ocupat toate pozitiile in stat, fara niciun fel de consideratie pentru principiile statului de drept si canonul de valori al Uniunii Europene.

Planul lui Orban de a face Ungaria mare. Din nou

Premierul maghiar  a instaurat astfel treptat-treptat un regim de putere personala si a devenit un lider forte, un lider absolut al Ungariei, un fel de regent, concentrand o putere fara precedent, pe care, potrivit mai multor analisti avizati, nu a avut-o nimeni in Ungaria moderna, dupa colapsul dublei monarhii in 1918. Conform acestora, prin majoritatea sa de doua treimi, FIDESZ vrea sa reinstaureze regimul Horthy din perioada interbelica, pe care Orban incearca sa-l reabiliteze. Opiniile observatorilor maghiari(politologi,sociologi, scriitori, jurnalisti) cu privire la caracterul regimului Orban merg de la „un sistem autoritar”, „statul nelimitat”, „ o semidictatura”, „un regim hibrid, in care trasaturile sistemului autoritar sunt deja mai puternice decat cele ale democratiei” pana la „statul mafiot maghiar”, „un experiment neocolectivist, neocomunist” sau  „o structura fascistoida mutanta”.

 Sugestiv si interesant este ca Orban a constituit actualul partid de guvernamant, FIDESZ, si a obtinut si a pastrat puterea impreuna cu un grup de 10-20 fosti colegi si prieteni de la Facultatea de Drept si de la Colegiul „Bibo” din Budapesta ( infiintat de regimul comunist in anii 80, pentru a reuni cei mai buni studenti de la facultatile de stiinte juridice si de stiinte economice), care au detinut si detin functii cheie in stat si in economie. Astfel, bunul sau prieten Laszlo Kover, fost coleg la Facutatea de Drept si la Colegiul Bibo, a devenit seful serviciului secret maghiar (AVO) in prima guvernare FIDESZ, iar dupa 2010 a devenit presedintele Parlamentului Ungariei, respectiv al doilea om in stat. Iar bunul sau prieten Lajos Simicska, coleg la Colegiul Bibo, absolvent al Facultatii de Stiinte Economice, pe care Orban l-a apreciat la un moment dat drept „cel mai destept dintre noi toti”, a devenit presedintele Autoritatii Supreme Financiare si Fiscale si apoi cel mai bogat om din Ungaria, care a controlat o buna parte din economie si din media. Actualul presedinte al Ungariei, Janos Ader, ales in aceasta functie in 2012, a fost, de asemenea, coleg la Colegiul Bibo si amic cu premierul de la Budapesta. Sugestiv si interesant este si faptul ca Orban si-a propus din 2009 „crearea unui camp central de forte politice” in care un mare partid national, respectiv FIDESZ, sa inlocuiasca sistemul dual, sa fie la butoane si sa controleze totul „pentru 15 pana la 20 de ani”, neimpiedicat de opozitie.  Premierul ungar a reusit, sub acest aspect, sa-si implineasca jumatate din obiectivul temporal maximal.

Prin politici populiste si protectioniste, adoptate atat in favoarea oamenilor simpli cat si in favoarea oamenilor de afaceri autohtoni, Viktor Orban a obtinut o mare aderenta a populatiei si a mediului de afaceri , reusind sa adune in jurul sau majoritatea natiunii maghiare. In prima guvernare a FIDESZ (1998-2002), in vederea stimularii natalitatii, a lansat programul „patru copii, patru camere, patru roti”, prin care familiile care aveau patru copii beneficiau de un apartament cu patru camere si de un autoturism. Dupa 2010 guvernul Orban a introdus taxe speciale pentru bancile dominante, lanturile de supermarketuri si companiile de energie si de telecomunicatii. Pentru a reduce deficitul bugetar sub 30% si pentru a diminua datoria nationala, guvernul FIDESZ a luat in primul rand masuri care au impovarat investitorii straini si companiile multinationale. In acelasi timp, a fost introdusa cota unica a impozitului pe venit, au fost majorate alocatiile pentru copii si au fost reduse preturile la gaze si energie electrica. De asemenea, pentru a nu-si pierde locuintele, a fost introdus un moratoriu de 5 ani asupra executarii silite a persoanelor care au contractat credite imobiliare si au ajuns in dificultate de plata din cauza crizei din perioada 2008-2010. Prin astfel de politici populiste si protectioniste, Orban a reusit sa constituie in Ungaria o noua clasa socio-economica, respectiv o noua clasa mijlocie, si o noua nomenclatura politico-administrativa, care sustin partidul sau. O tehnica machiavelica, insidioasa si eficace pentru cucerirea si mentinere puterii politice, trebuie sa recunoastem.