Motto: „În cultură, domnule, noi nu admitem decât români proşti sau foarte proşti, cu condiţia să fie cât mai mari lichele” – Aurel Baranga către I.D. Sîrbu, în „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”
Multe mai pot afla oamenii cercetând îndeaproape viaţa şi declaraţiile liderilor politici, care ne reprezintă vrând nevrând. Evident că orice om de bun-simţ s-ar înroşi de triplul pleonasm pe care doar „maestrul” Duşa a fost în stare să-l debiteze. De ce să ne mirăm că electoratul rejectează astfel de personaje cu mintea varză! Duşa ar putea rivaliza doar cu maestrul Vanghelie, care a declarat că a început să înveţe limba thailandeză.
Dar să trecem la un alt personaj sinistru. Cu ocazia numirii succesorului profesorului Andrei Marga la conducerea ICR mi-a fost dat să fiu pus în faţa unei ciudate amnezii. Deşi Ilian Zamfiroiu a uitat că revista unde şi-a făcut ucenicia, pentru ca ulterior să o şi conducă din poziţia de redactor şef între anii 1985 şi 1987, s-a numit „Universitatea Comunistă”, şi nicidecum „Universitatea Bucureşti”, cum afirmă mincinos şi cu tupeu într-un scurt interviu de învestitură.
Acest fapt demonstrează că ne aflăm în plin proces de ştergere a istoriei recente. Cuvântul „comunist” deranjează în CV. Aici avem o întreagă filiaţie de UTC-işti, dar şi de UASCR-işti, care se găsesc din abundenţă în politică. Acesta este un motiv pentru care şi legea lustraţiei nu este pusă în practică de parlamentari, fiindcă există o relaţie directă între stăpânul şi paiaţa sa. Dar mai întâi să „vindecăm” amnezia lui Zamfiroiu şi să îi amintim câteva dintre produsele muncii sale din calitatea de redactor-şef, dar şi de autor, la revista „Universitatea Comunistă”.
„Universitatea Comunistă” era revista Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Universitatea Bucureşti, iar în calitatea sa de redactor-şef al revistei, Ilian Zamfiroiu dădea girul, număr de număr, unor texte precum cel de mai jos:
„(…) Referindu-se la rolul pe care îl are procesul instructiv-educativ în ansamblu, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a spus: «Dacă nu am fi realizat aceste succese în învăţământ, dacă nu am fi înfăptuit această revoluţie în transformarea învăţământului românesc, nu am fi putut obţine nici celelalte realizări în dezvoltarea economico-socială a patriei». Nu credem, că este posibilă o exprimare mai convingătoare, mai plină de claritate decât aceste cuvinte ale secretarului general al partidului, din care reiese cu precizie importanţa deosebită pe care conducerea de partid şi de stat, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu o acordă formării şi educării tinerei generaţii a ţării.(…) Din cuvântarea rostită de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la deschiderea lucrărilor Congresului Știinţelor şi Învăţământului, se pot extrage o seamă întreagă de idei cu un conţinut deosebit de bogat, adaptabil oricărei institutţii de ştiinţă sau învăţământ din patria noastră” („Noile valori ale ştiinţei româneşti”, „Universitatea Comunistă”, nr.4 (60) 1985, p. 3).
Lilian Zamfiroiu a pus umărul la redactarea colectivă a unor texte de genul:
„Ca studenţi ai acestei Universităţi avem cu toţii datoria să onorăm tradiţia, contribuind, după măsura şi puterile noastre, la ridicarea permanentă a potenţialului creator, în concordanţă cu prevederile Proiectului de Directive ale Congresului al XIII-lea al PCR. (…) Puţine zile ne mai despart de marele eveniment din viaţa politică a ţării, Congresul al XIII-lea al PCR. Întreaga ţară se află la această oră conectată la înalta tensiune a muncii şi creaţiei, oamenii muncii din toate domeniile fiind hotărâţi să întâmpine înaltul forum al comuniştilor cu realizări dintre cele mai bune” („Realizări şi perspective în lumina Proiectului de Directive ale Congresului al XIII-lea”, Lilian Zamfiroiu, Mihaela Socol, Sofia Stoica, Dănuţ Megdalina, Dan Petre, Florin Diaconu, „Universitatea Comunistă”, nr. 3 (55) 1984, p. 3).
Acelaşi Lilian Zamfiroiu, în calitate de autor, s-a făcut remarcat în rubricile principale ale revistei cu texte omagiale la adresa regimului trecut:
„Climatul politic şi construcţia socială specifice acestei perioade, pe care cu mândrie o numim «Epoca Ceauşescu» ne-au oferit temeiul obiectiv al dezvoltării Universităţii în concordanţă cu programul ştiinţific şi nevoia socială de cadre superior calificate. (…) Este într-adevăr, timpul istoric în care întregul nostru popor, condus cu fermitate şi pe temeiuri ştiinţifice de către partid, analizează obiectivele şi sarcinile dezvoltării social-economice a ţării în cincinalul 1986-1990 şi orientările de perspectivă până în anul 2000, aşa cum acestea rezultă din documentele celui de-al XIII-lea Congres al PCR” (Lilian Zamfiroiu, „Univeristatea Comunistă”, nr. 4 (56) 1984, p. 3).
Pentru activitatea sa pe ramură, Lilian Zamfiroiu a fost ales în Biroul Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Universitatea Bucureşti în anul 1985, păstrând însă şi şefia revistei „Universitatea Comunistă” până când a terminat facultatea, în vara anului 1987. În acest context, Zamfiroiu remarca satisfăcut: „Membrii UASC din UB şi-au exprimat şi cu acest prilej via lor bucurie pentru reinvestirea tovarăşului Nicoale Ceauşescu în funcţia supremă de stat, convinşi fiind că aceasta reprezintă pentru tot tineretul român certitudinea unui viitor liber şi fericit, în condiţiile ridicării României pe noi culmi de progres şi civlizaţie” (Lilian Zamfiroiu, „Universitatea Comunistă”, nr. 2 (58), 1985, p. 3).
Spunând tot adevărul despre Lilian Zamfiroiu ar fi trebuit să admitem şi relaţia dintre „Nicky” Manolescu şi stăpânul lui din perioada comunistă, Gogu Rădulescu. Lucrurile se vor a fi uitate. Faptul că nici declaraţia cu pleonasme nu a determinat reacţii nu este de mirare, odată ce şeful agramatului Duşa, premierul Victor Ponta, este el însuşi acuzat de plagiat! Iată cum funcţionează relaţia stăpân-paiaţă, precum şi în cazul filiaţiei Gogu Rădulescu-„Nicky” Manolescu-Lilian Zamfiroiu.
Mai nou, în procesul de reificare şi de contrafacere a istoriei recente este şi prototipul de dezinformare de tip gri, produs de Volodea Tismăneanu. Acesta este autorul unei adevărate liste-îndreptar, cu intelectuali „buni”, adică demni de urmat. Dar în lista lui mai strecoară şi câţiva „răi”, acest melanj fiind pentru a deruta publicul. Cu ce drept moral Volodea Tismăneanu dă indicaţii „preţioase” despre cine e reper intelectual şi cine nu e?! I-aş sugera bătrânului „cominternist” să-şi rezolve problema biletelor nedecontate de la ICCMER şi ICR, cu zeci de deplasări în străinătate. Şi după ce-şi va rezolva această problemă contabilă, dl. Volodea să binevoaiscă să dea „note” morale intelectualilor români.
Conjungând aceste probe, oare ne mai mirăm de nivelul perisabil al clasei politice româneşti; ne mai mirăm că e ruptă total de viaţa reală, dar şi de aceea a profesiei, pe care membrii ei au practicat-o cândva.
Cazul Lilian Zamfiroiu nu va atenua problemele generate de conducerea cuplului Mihăieş-Patapievici. Dimpotrivă. Va ridica alte semne de întrebare asupra trecutului acestui propagandist UTC-ist şi UASCR-ist.
Se pare că ştafeta trece dintr-o mână în alta, dintr-un mandat în altul, fără a fi analizat de teoreticienii competenţi. Îndatoraţi profund Partidului Comunist, ei joacă azi cartea disidenţei şi a protestatarilor. Lipsa de demnitate este evidentă. Niciodată nu vom vedea un Volodea, un „Nicky” Manoelscu că îşi vor recunoaşte trecutul atât de maculat. Vor căuta mereu scuze puerile sau vor trece la minciuni grosolane, cum este şi cea proferată de Lilian Zamfiroiu: „Am cochetat – să spunem aşa – cu presa studenţească încă din timpul facultăţii, am fost redactorul-şef al revistei Universităţii Bucureşti” – periodic care nu a existat! Atunci de unde să avem noi siguranţa că va fi un manager mai bun ca Patapievici?! Şi ce credibilitate va avea acest semi-anonim mincinos în faţa realelor valori culturale?! Pentru cunoscătorii textelor lor din epocă este foarte clară existenţa unui fir continuu între PCR şi actualii decidenţi politici.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.