„Precizia” morbidă a lui Băsescu

Devenise celebră zicala că Băsescu este „un adevărat animal politic”. Nimeni nu îi definea însă exact profilul animalier în bestiarul politicii româneşti. Adversarii politici îl mai gratulau uneori cu sintagme de tipul „Băsescu-scorpionul care nu iartă şi nu uită”. Se pare că, în ultima vreme, Băsescu a decăzut din ierarhia bestiarului.

Din „leul” junglei politicianiste româneşti, cu o capacitate redutabilă de a-şi transforma inamicii în inutile cadavre politice, se pare că Băsescu a ajuns acum o biată hienă politică. Dă târcolae şi amuşină ciozvârte oferite de hazard.

Cu credibilitatea şi legitimitatea sa ca şef al statului român făcute praf, nu i-a mai rămas decât să speculeze politic tragedia declanşată de accidentul din Muntenegru. Aşa încearcă, se pare, să îşi mai tragă din nou avantaje de imagine. Are nevoie de ele.

Nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de ideea că Băsescu, oricum, mai are puţin timp şi îşi încheie şi al doilea mandat la termen ca preşedinte. Are în continuare ambiţii politice. Vrea să transforme trabantul ideologic numit Mişcarea Populară în locomotiva acestor ambiţii personale. Vizează poate o rocadă politică în stilul lui Putin. Ar vrea să treacă direct din poziţia de şef de stat în cea de şef al executivului. Aşa ar trebui poate interpretată şi recenta sa afirmaţie potrivit căreia ar fi un mai bun prim-ministru decât Ponta. În mintea sa, probabil că preşedintele ilegitim a şi intrat în competiţia pentru această demnitate în stat.

Această rivalitate imaginară îl face mai recent pe Băsescu să vadă orice îl logica lui „uite ce nu a făcut Ponta, uite ce am făcut (sau aş fi făcut) eu”. Tot ea îl face pe preşedinte să manifeste o „precizie” morbidă în ceea ce priveşte „exactitatea” orei, secundei, când el, în comparaţie cu premierul, a fost informat despre accidentul de autocar. „Eu am ştiut, deci la 19 fără 5 minute ştiam”, îşi afişa preşedintele ilegitim la un post de televiziune precizia morbidă. Mai devreme, deci, decât Ponta. A dat de înţeles că, în timp ce el îşi arborase mina de preşedinte profund îngrijorat de soarta românilor din Muntenegru încă de „la 19 fără 5 minute”, într-o stare de profundă reculegere, Ponta ar fi bătut mingea pe maidane ca un adolescent întârziat. Ideea pe care Băsescu a încercat să o inducă opiniei publice este că premierul este un politician iresponsabil, în care nu se poate avea încredere, în timp ce el, „preşedintele tuturor românilor”, ar fi inventariat mai exact şi cu simţul răspunderii numărul decedaţilor şi al membrilor familiilor îndoliate. Faptul că Băsescu a fost mai devreme informat a contribuit cumva la evitarea tragediei? Cu ce a schimbat Băsescu soarta nefericită a familiilor victimelor, prin faptul că ştia de accident încă la „la 19 fără 5 minute”? Ar fi reuşit să îi mobilizeze în pas alergător pe cei din Mişcarea Populară să doneze sânge mai rapid decât au făcut-o muntenegrenii inimoşi?

Pe de altă parte, Băsescu recunoaşte că, imediat după producerea tragediei, mecanismele instituţionale conduse de premier s-au pus repede în funcţiune şi au acţionat cu responsabilitate. Mai mult, Băsescu a ajuns chiar să îl laude pe Raed Arafat, numit tot de Ponta, pentru felul rapid în care a reacţionat, deşi acum mai bine de un an şi jumătate îi terfelea în public imaginea, tot într-o intervenţie la un post de televiziune. Atunci, care este problema? Politicianism ieftin şi ipocrizie tipic băsesciene.

Poate că, de la înălţimea „instinctului” său de „animal politic”, Băsescu ar vrea să îi dea lecţii de advertising lui Ponta. Ar dori să îl înveţe, el hiena bătrână pe un „pisoi” prim-ministru, cum se puteau specula lacrimogen, în profitul propriei sale imagini politice, ecourile tragicului eveniment din Muntenegru. În logica defectă uman a lui Băsescu (dar sănătoasă din punctul de vedere al „animalului politic” uns cu alifiile propagandei), Ponta ar fi trebuit poate chiar să anticipeze tragedia, să aştepte confirmarea ei deja în poziţie de drepţi, deja îmbrăcat în costum negru, să fie primul dintre toţi care să lanseze în prime-time condoleanţele de rigoare, dar şi lacrimi de crocodil, pentru a impresiona audienţa, după modelul melodramatic de tip „îmi pare rău, dragă Stolo”.

Ponta a greşit, deci, că nu a fost în stare să ia caimacul funebru în contul propriei sale imagini politice. Evident, dacă ar fi fost prim-ministru, unul „mult mai bun decât Ponta”, Băsescu aşa ar fi procedat. Ar fi ştiut, cu abilităţile sale de fost comandant de navă, să pozeze perfect în tătucul naţiunii îndoliate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.