Ioan Buduca s-a dat de gol

Cred că este un loc comun să spună cineva că dezvăluirile despre „Jaful de la ICR” sub conducerea lui H.R Patapievici au fost făcute de noi, aici, în „Cotidianul”, într-o lungă serie de anchete jurnalistice probate cu documente. Arhiva ziarului demonstrează acest lucru, cele mai multe articole fiind preluate apoi de toată presa. Lăsînd modestia deoparte, putem să spunem chiar că a fost una dintre marile dezvăluiri din presa ultimilor ani. Şi asta dacă, în afara altor articole despre activitatea din vremea conducerii lui Patapievici, luăm în calcul doar serialul „Jaful de la ICR”, care poate fi citit la adresele:

– https://www.cotidianul.ro/imaginea-lui-cartarescu-a-costat-statul-4-086-887-500-lei/

– https://www.cotidianul.ro/in-depozitul-de-carte-stau-nevandute-publicatii-in-valoare-de-500-000-euro/

– https://www.cotidianul.ro/ziarele-straine-primeau-sute-de-mii-de-euro-ca-sa-scrie-frumos-despre-icr/

De altfel, cînd lucrurile au devenit de notorietate, H-R Patapievici s-a dus la B1 TV cu Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu într-o emisiune pe care Robert Turcescu a denumit-o „Vremea răspunsurilor”, avînd pe fundal chiar pagina din „Cotidianul”:

Şi, iată!, după aproape şase ani (articolele de mai sus au apărut în anul 2013!), cînd ne aşteptam mai puţin, chiar în „Cotidianul” apare un articol al lui Ioan Buduca, intitulat „O poveste cu intelectuali”, în care citim cu stupefacţie:

„Campania sereistă de denigrare a lui Horia-Roman Patapievici avea puține linii de forță:

– Patapievici l-ar fi denigrat pe Eminescu, deși adevărul gol-goluț era că Patapievici scrisese cele mai strălucite pagini despre nostalgia paradisului în poezia lui;

– Patapievici nu ar fi patriot, deși sub președinția sa exportul cultural al României a crescut, cel puțin cantitativ, de 10 ori;

După președinția lui Patapievici, la ICR exportul cultural românesc s-a întors la… sărmăluțe și dansuri populare. Nici azi nu mai interesează.

Dar imaginea lui Patapievici a rămas, în capul unora, aceea creată de George Maior, consiliat de socrul său. Rareori o arie a calomniei a avut un succes mai persistent”.

Dacă aceste rînduri ar fi apărut oriunde în altă parte, le-am fi ignorat cu un zîmbet, dar ele au fost publicate chiar în „Cotidianul”! Iar autorul lor este Ioan Buduca, cel care, atunci cînd publicasem serialul „Jaful de la ICR” era angajat chiar la ICR de către prof. Andrei Marga, cel care i-a succedat lui Patapievici la conducerea ICR! Cu alte cuvinte, Ioan Buduca ştia că toate documentele pe care le-am ataşat, precum şi informaţiile necunoscute publicului pînă atunci proveneau chiar din evidenţa contabilă a ICR, nicidecum primite pe şest de la SRI sau alte servicii secrete!

Şi, atunci, pe ce se bazează afirmaţia lui Ioan Buduca, mai vechiul nostru prieten, conform căreia ar fi existat o „CAMPANIE SEREISTĂ DE DENIGRARE A LUI H-R PATAPIEVICI”? Evident, pe nimic! Că nu a citit serialul nostru din „Cotidianul”, este posibil. Dar, atunci, de ce s-a hazardat să arunce în public astfel de scenarii idioate fără să analizeze „campania sereistă”? Ştie cumva Ioan Buduca alt loc în care să fi apărut informaţiile şi documentele care arătau clar că ICR-ul din vremea lui Patapievici folosea o întreagă reţea de agenţi de influenţă, plătiţi din bani publici, care aveau două obiective: unu, să laude în presa străină orice acţiune a ICR, mai ales dacă era vorba de „elita lui Băsescu”, şi, doi, să-i atace pe adversarii lui Traian Băsescu, chiar cu imensul risc de a denigra România! Despre aceştia este vorba şi în cartea noastră „Condicuţa cu agenţi”, în care devoalam tocmai această „reţea”, ieşită la iveală cu ocazia referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu!

Că lui Ioan Buduca îi place acest H-R Patapievici, nu intră în sfera preocupărilor noastre, chiar dacă avem şi noi dreptul să ne minunăm de aprecierile sale. Dar să spună că Patapievici a scris „cele mai strălucite pagini despre” Eminescu este o adevărată blasfemie, dacă nu cumva este vorba despre un gest slugarnic cu conotaţii încă neştiute de noi! Păi, să citim împreună cu Buduca acest fragment dintr-un articol al lui Patapievici despre Eminescu:

„Eminescu nu mai e la modă deoarece nu mai da bine’. Explicaţia nu e nici abisală, nici etnopsihologică, ci banal sociologică. Dacă ne gîndim că doar cu 20 de ani în urmă Eminescu mai era încă „omul deplin al culturii române” acum, noţiunile înseşi de „deplin’ şi de „cultură’ au devenit suspecte din punct de vedere politic, înţelegem amploarea prabuşirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei. În timp ce Caragiale pare a nu avea nici un cusur, de Eminescu am început să ne jenăm. Răsturnarea faţă de perioada interbelică e completă”.

Ioan Buduca, astea sînt „cele mai strălucite pagini despre Eminescu”? Prima chestiune: Constantin Noica l-a numit pe Eminescu „omul deplin al culturii române” în cartea care poartă chiar acest titlu, iar tupeul lui Patapievici trebuie să fie încadrat în corul denigratorilor lui Eminescu, care încearcă de ani de zile minimalizarea acestuia, într-o „operaţiune” pe care o ştim bine, dar pe care nu e cazul s-o dezvoltăm aici. A doua chestiune: cînd Patapievici spune că Eminescu nu mai este la modă, el spune, de fapt, ce încerca să demonstreze alt „iubitor” al poetului, Lucian Boia, care-i închidea valoarea în interiorul secolului XIX, astfel încît astăzi am face bine să nu-l mai citim decît ca fapt de istorie literară, adică Eminescu e „clasat”!

Bun, asta treacă-meargă, dar această pasiune a lui Ioan Buduca pentru H-R Patapievici, dublată de nostalgia pentru perioada în care el conducea ICR mi se pare suspect de asemănătoare cu acel Apel al „elitei” prin care se cerea acum cîţiva ani repunerea în funcţia de director ICR a lui Patapievici. Să asistăm acum, prin intermediul lui Ioan Buduca, la o redeschidere a subiectului?

Acestea sînt doar cîteva ciudăţenii din articolul lui Ioan Buduca, apărut chiar aici, în „Cotidianul”, pe care nu le-am fi luat în seamă dacă peste toate nu ar fi fost această expresie enervantă, complet lipsită de argumente: „Campania sereistă de denigrare a lui Horia-Roman Patapievici”! De unde să-i vină lui Ioan Buduca ideea aceasta năstruşnică pe care a ţinut morţiş s-o avanseze tocmai în „Cotidianul”?

Aşa cum am spus, toată acea „campanie” împotriva ICR-ului lui Patapievici s-a bazat strict pe documente, toate provenind din evidenţa ICR. Ele arătau clar cum s-au cheltuit sume uriaşe pentru cărţi care zac şi acum în depozitul ICR, cum s-a derulat politica de traduceri în străinătate a unui grup de scriitori, pentru care s-au cheltuit alte sume uriaşe (traducere, editare, popularizare etc). De asemenea, am demonstrat că persoane plătite de ICR făceau, în diverse ziare din Occident, propagandă politică în favoarea regimului Băsescu, alături de H.R Patapievici, cel care, în plină campanie electorală, în 2009, spunea într-un interviu pentru ziarul „La Vanguardia” despre acea falsă casetă porno în care ar fi apărut Mircea Geoană:

Dovadă clară că preşedintele ICR Patapievici implica instituţia pe care o conducea în politică şi nu oricum, ci susţinîndu-l pe Traian Băsescu prin compromiterea adversarului său, Mircea Geoană, cu această ştire falsă, difuzată în presa străină! Şi, dacă spunem acest lucru, ce e asta, Ioane, „campanie sereistă”?

De altfel, acum cîţiva ani, am mai intrat într-o polemică amicală cu Ioan Buduca, tot aici, în „Cotidianul” , subiectul de atunci fiind articolul lui Buduca („Partizanatul jurnaliştilor”) în care Andrei Pleşu ar reprezenta „stilistica obiectivităţii imparţiale”. Şi atunci, Ioan Buduca ne da lecţii de morală pentru că îndrăzneam să spunem că „elita lui Băsescu” era pervertită politic.

Am crezut atunci că Ioan Buduca a înţeles că poate avea orice opinie despre „elita lui Băsescu”, dar este imoral să spună celor care cred altfel că opiniile lor ar fi partizane, deci nepotrivite. De aceea, îi spuneam atunci că se comportă ca „o prostituată care vrea să treacă drept virgină după ce i s-a desfăcut contractul de muncă de la bordel”, lucru valabil şi azi, cînd, cu o inconştienţă de neînţeles, crede că îl apără pe Patapievici acuzîndu-ne pe noi că am fi scris la comanda SRI despre gravele abuzuri pe care acesta le-a comis la conducerea ICR! Şi nu oricum, ci pentru că Augustin Buzura, socrul lui George Maior, l-ar fi urît pe Patapievici că i-a luat locul la ICR! Adică, vezi, Tu, Doamne!, SRI ne-ar fi comandat „campania sereistă” împotriva lui Patapievici pentru a repara onoarea socrului lui Maior!

În final, sperăm că amicul nostru apreciază că, de data aceasta, nu-i reamintim de lecţia pe care i-a dat-o Radu Portocală după ce Ioan Buduca lăudase cheltuirea unei sume uriaşe de către ICR pentru traducerea în franceză a unei cărţi a lui Andrei Pleşu. Şi nici de plagiatul din revista VIP pe care însuşi Ioan Buduca l-a recunoscut. Şi nici de faptul că a semnat aproape toate Apelurile partizane alături de Patapievici, Liiceanu sau Pleşu.

Cînd ai în spate astfel de schelete, să dai lecţii de morală colegilor tăi, acuzîndu-i că primesc ordine de la serviciile secrete, este ca şi cum ai arunca la întîmplare un bumerang fără să ştii că el se poate întoarce vertiginos în capul tău!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.