Recent, omenirea civilizată a fost şocată de execuţiile sălbatice, transmise la televiziuni, ale celor doi jurnalişti americani, de către un călău al Statului Islamic din Irak şi Siria – ISIS. Ce este ISIS? Este o organizaţie jihadistă, teroristă, care a pretins, de curând, că a întemeiat un Califat în teritorii ale Irakului şi Siriei pe care le controlează, în nord-vestul primei ţări şi în nord-estul celei de a doua. După numai câteva luni, prin vitalitatea, organizarea militară, forţa aparentă şi programul anunţat, de a-şi extinde operaţiunile şi controlul complet în Siria, Irak, Iordania, Liban şi părţi din Israel, această grupare teroristă „la vedere” a făcut necesară formarea unei coaliţii internaţionale conduse de Statele Unite, în perspectiva anihilării ei. Cum s-a ajuns la apariţia, în Orientul Mijlociu, a unui stat fundamentalist sunnit nou, fără frontiere, în expansiune continuă, aparent imposibil de stăvilit şi, deocamdată, cum se explică succesele de până acum ale acestei armate jihadiste?
În primul rând, o mare parte din răspuns îl oferă însăşi biografia din ultimul deceniu a liderului ei, Abu Bakr al-Baghdadi, ridicat odată cu umbrele care nu dau pace Irakului de la invazia americană, din 2003, încoace. Student la Bagdad şi militant islamic la acea vreme, în 2005 Baghdadi a ajuns într-o închisoare americană din sudul ţării, de unde a fost eliberat în 2009. În aceşti patru ani s-a produs radicalizarea lui extremă, s-a strâns ura sa fără limite faţă de ocupanţii străini ai ţării. În 2010 a fost ales lider al Statului Islamic al Irakului, au urmat ani de atacuri sîngeroase împotriva regimului de la Bagdad susţinut de SUA, grupul şi-a extins operaţiunile şi în Siria, la 8 august 2013 Baghdadi a anunţat crearea ISIS, iar la 29 iunie 2014 formarea Califatului, sub denumirea de Statul Islamic. Principala sursă de venituri a auto-proclamatului stat islamic militarist este petrolul irakian şi sirian din zonele controlate de terorişti, aproximativ 2 milioane de dolari pe zi. În al doilea rând, trebuie relevat că, în pofida originilor sale obscure, a faptului că este formată din voluntari veniţi din locuri extrem de diferite, şi a realităţii deloc prielnice, că acţionează într-o zonă bântuită de mulţi ani de confuzie şi semi-haos, ISIS s-a dovedit a fi o mişcare agresivă cu o identitate foarte clară. Ea a fost pornită în Irak de o mână de foşti mujahedini din războaiele afgane, care, spre deosebire de Al Qaida, s-au concentrat asupra adversarilor din preajmă, accesibili, şi nu au visat să atace America, sau Israelul la ele acasă. Ignorându-l pe ocupantul american, iniţial ei au instigat la un război sectarist între sunniţi şi şiiţi, degenerat apoi şi într-un conflict fratricid extrem de violent împotriva presupuşilor trădători şi a răzvrătiţilor din propria tabără sunnită.
Trebuie, de asemenea, spus că drumul pe care a mers ISIS a fost pavat, ca să zicem aşa, de propriii săi duşmani. Printre primii s-au numărat fostul guvern al lui Nouri al-Maliki, din Irak, şi regimul lui Bashar al-Assad, de la Damasc, care au folosit orice prilej şi toate mijloacele imaginabile, pentru a lupta împotriva opoziţiei sunnite în numele unei lozinci aduse în ţara lor de străini, aşa-zisul „război împotriva terorii”. Apoi, pe drumul lui ISIS „au turnat asfalt” aliaţii lui Maliki şi Assad, Statele Unite şi, respectiv, Rusia, cei doi s-au simţit încurajaţi şi susţinuţi, „cu spate tare”, în demersurile lor anti-sunnite. De asemenea, aliatul lor fidel, Iranul, a făcut mai mult decât să le ofere ajutoare necondiţionate, de tot felul, a dus o politică externă de sprijinire a miliţiilor şiite din toată lumea arabă, ceea ce a provocat o radicalizare ieşită din proporţii a sunniţilor. La rândul ei, o perioadă de timp Turcia a „ajutat” ISIS, deschizând larg frontierele sale către Siria şi astfel permiţând jihadiştilor de pretutindeni, din America până în Europa, şi din Europa până în Australia, să i se alăture lui Baghdadi. Apoi, probabil că America a greşit, că nu a acţionat mai devreme, că, de la activismul aberant, exagerat, în Irak, al fostului preşedinte Bush jr., a trecut în extrema cealaltă, la pasivitatea preşedintelui Obama de până acum câteva zile. Toate acestea de mai sus au contribuit în mod nefericit la transformarea treptată a Irakului şi Siriei într-un teren prielnic pentru resurecţia jihadismului în ultimii doi ani, şi la relocarea lui de la periferiile lumii arabe, în centrul ei.
În ultima perioadă, deşi Statele Unite au trimis la Bagdad un număr sporit de consilieri militari, iar zborurile şi atacurile dronelor în zonele controlate de ISIS au crescut la 50 pe zi, activitatea militară a grupului terorist s-a intensificat. Până recent, Washingtonul nu a putut să pună la punct o strategie anti-ISIS eficientă, administraţia a părut paralizată. Apoi, la 5 septembrie, la încheierea summitului NATO din Marea Britanie, Obama a adoptat o poziţie hotărâtă şi a vorbit de „înfrângerea şi eliminarea” ISIS de către o viitoare coaliţie internaţională condusă de Statele Unite. În prezent lucrurile par să se mişte rapid. Fostul prim-ministru irakian Maliki, printre altele acuzat şi că a contribuit la ascensiunea Statului Islamic prin politici defectuoase faţă de minoritatea sunnită, a plecat, noul guvern al lui Haider al-Abadi se anunţă cooperant, coaliţia anti-ISIS, de 40 de ţări, începe să prindă contur, avioanele de luptă americane şi-au extins, pentru prima oară, bombardamentele în zonele controlate de armata jihadistă în nordul Irakului, iar secretarul de Stat John Kerry a efectuat un turneu în Orientul Mijlociu, pentru a atrage în coaliţie şi o serie de state arabe, mai ales Iordania, Arabia Saudită şi alte state de la Golf. În sfârşit, vestea cea mare a dat-o miercurea trecută Obama – preşedintele a anunţat că, pentru prima oară după trei ani, Statele Unite vor merge la război în Siria, împotriva Statului Islamic jihadist.
Sărmanii Jim Foley şi Steve Sotloff…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.